Gîndul de Breaking news

Cînd își cere scuze nouă, românilor Traian Băsescu, pentru că am picat de proști în comedia ruso-ucraineană?!

Kievul și Moscova au căzut de acord asupra unui armistițiu permanent în Estul Ucrainei.
Presa română, mai fanatică pro-ucraineană, în prostia ei de presă de fătuce și guguștiuci, decît presa ucraineană, a fost cît pe aci să avorteze de uluire.

Cum adică?
Păi nu mai departe ieri, marți, 2 septembrie 2014, ziarele și televiziunile noastre, avînd drept singură sursă Mediafax, care, la rîndu-i, e abonată doar la AFP, publicita cu mare huiet ce scria ministrul Apărării de la Kiev pe Facebook despre invazia rusă în Ucraina, cerînd ajutor în armament modern, dat fiind că banii pentru acest armament s-au dus în averile nemăsurate ale Dan Voiculeștilor din Ucraina.

Pe mine însă vestea armistițiului nu m-a surprins.
Și iată de ce.
Angela Merkel vine la Kiev pentru a-i avertiza pe liderii ucraineni că Europa Occidentală nu-și mai poate permite un război economic cu Federația Rusă. Cu fructele nemțești  putrezind din cauza embargoului rusesc, ministrul german al Agriculturii a cerut nemților să mănînce fructe. De dimineață pînă seara.

După vizita cancelarului, are loc întîlnirea de la Minsk, dintre Poroșenko și Putin.
Agențiile de presă se grăbesc să trîmbițeze că, deși au stat de vorbă între patru ochi timp de două ore, cei doi n-au ajuns la nici o înțelegere.
Măi să fie! mi-am zis eu, dacă sunt atît de certați, cum de au stat de vorbă timp de două ore?
Că doar nu s-o fi înjurat timp de două ore?

După întîlnirea văzută drept un eșec, la revenirea la Kiev, Petro Poroșenko apare la tv pentru a denunța o invazie rusească în Estul Ucrainei.
Mare emoție în lume, dar mai ales în România, unde televiziunile de știri cad dintr-un Breaking news într-altul.
Mai emoționat decît fătucile, Traian Băsescu solicită public UE și NATO trimiterea de armament modern în Ucraina pentru ca Armata Ucraineană să nu fie măcelărită.

Dincolo de faptul că șeful statului român nu putea să doarmă de grija Armatei Ucrainene, erau greu de explicat, chiar și pentru Traian Băsescu, cum de reușeau doar cîteva mii de rebeli, ajutați de ruși pe șest, să măcelărească Armata unei țări cu 50 de milioane de locuitori.

Rușii se infiltraseră în Estul Ucrainei de vreo lună.
În aceste condiții, mi s-a părut mai mult decît dubioasă isteria liderilor de la Kiev în legătură cu invazia rusească declanșată, vezi Doamne!, abia în 27 august 2014.

Au urmat cîteva zile de nebunie privind pericolul rusesc.
NATO a anunțat că dă curs cererilor venite din Est de a spori cheltuielile militare.
În ultimele zile, ca un făcut, rebelii cucereau obiective după obiective de la Armata Ucraineană ce părea lovită de sindromul Șvejk.

A venit vestea Acordului.
Nu cumva el, Acordul, a fost stabilit la întîlnirea de la Minsk și tot ce s-a întîmplat după a fost o superbă comedie ruso-ucraineană?
Dacă e așa, cînd iese Traian Băsescu în fața națiunii pentru a-și cere scuze că noi, românii, am picat de proști, sărind în apărarea ucrainenilor, cînd, de fapt, aceștia erau deja înțeleși cu rușii?!