Gîndul de Breaking News, miercuri, 9 noiembrie 2016

Apropo de victoria lui Trump: Cînd şi cum se va ivi Liderul care va proclama: ROMÂNIA FIRST?!

M-am culcat într-o Lume și m-am trezit în alta. Eram convins marți noaptea că va învinge Hillary Clinton. Spre deosebire de alte dăți însă, cînd învinsul – îmi spuneam, nu mai contează, acum Fenomenul Trump trebuie luat în seamă. Îmi și pregătisem pentru Evenimentul zilei, în cap, primele rînduri ale editorialului menit a avertiza că Hillary Clinton trebuie să țină cont de Fenomenul Trump.

Dimineața, cînd m-am trezit aveam pe telefonul mobil un mesaj din SUA, de la cel despre care vorbesc în textul de mai jos. Scria în mesaj că Trump se îndreaptă spre victorie. A venit și anunțul victoriei. Analiștii noștri, pînă mai ieri scuipîndu-l pe Trump de parcă ar fi fost Penal, se vor grăbi să se schimbe la față și să justifice victoria Republicanului. Eu însă, amintindu-mi că m-am numărat printre puținii analiști români care mi-am avertizat cititorii asupra Fenomenul Trump, nu pot face altceva decît să reiau un text publicat duminică 24 iulie 2016, nu întîmplător intitulat: Cînd şi cum se va ivi Liderul care va proclama: ROMÂNIA FIRST?!

Un român care trăieşte în America, deosebit de mulţi alţi români americani şi prin faptul că se interesează mai întîi de politica din America şi mai apoi de politica din România, mă ţine la curent cu ceea ce el numeşte fenomenul Donald Trump.
După nominalizarea lui Donald Trump drept candidat al Partidului Republican la Prezidenţialele din noiembrie 2016, moment considerat de mulţi drept istoric, pentru că un tip din afara nomenklaturii politice americane s-a impus unui partid majoritar nu prin lucrături de culise, ci prin argumentul votului popular, cunoscutul meu a avut o discuţie cu un student american, fan al lui Hillary Clinton.
– N-are cum să ajungă Donald Trump preşedinte – a încercat să-l liniştească pe studentul îngrijorat cunoscutul meu, convins că în America se joacă piesa ieftină din România lui 2000, cînd Ion Iliescu a fost ales numai şi numai pentru a nu ajunge preşedinte C.V. Tudor.

Puși în fața situației de a-l alege pe ”nebunul” de Trump, americanii nu vor avea încotro și o vor alege pe nesărata Hilarry Clinton.
– Da, a răspuns studentul, dar aşa am zis şi cînd Donald Trump a pornit campania pentru cucerirea desemnării, că în veci un partid precum cel Republican nu-l va accepta candidat.

Şi iată, Convenţia l-a desemnat pe Donald Trump candidatul Republicanilor la prezidenţiale!
Discuţia dintre cei doi, relatată la telefon de cunoscutul meu într-o noapte, m-a făcut să-mi amintesc brusc de cele scrise după anunţarea Brexitului:
Noi, oamenii, sîntem secretori de iluzii.
Iluziile ne ţin de altfel în viaţă.
Ne iluzionăm că nu vom muri, deşi moartea e o fatalitate pe Pămînt.
Ne iluzionăm mai ales asupra caracterului raţional al Istoriei, în timp ce Istoria, de genul feminin fiind are deseori hachițe.

Toţi scriitorii şi publicişti români interbelici se cruceau în 1937, 1938 cînd ici-colo se vîntura posibilitatea unui nou nou război mondial.
– Cum un nou război?! se întrebau ei în scris. Păi n-au trecut nici două decenii de la ultimul.
Şi acest ultimul – Primul război mondial – a fost atît de înfricoşător prin măcelărirea reciprocă încît, cînd s-a încheiat, toată Lumea a zis:
Aşa ceva nu se mai repeta în Istorie!

Şi pe 1 septembrie 1939 a izbucnit cel de-al doilea război mondial.
Aşa şi cu Donald Trump.
Toată lumea a zis, asemenea studentului, că n-are nici o şansă să fie desemnat candidat al unui partid precum cel Republican.
Şi uite c-a fost desemnat!
Acum, toată lumea spune:
– Fii serios, cum să ajungă Donald Trump preşedintele Americii!
Doamne fereşte!
Și dacă ajunge?

Mă număr printre cei care nu cred că va ajunge preşedinte, convins că pînă la urmă la Casa Albă va fi Hillary Clinton.
Din acest punct de vedere poate şi pentru că eu sînt o fiinţă secretoare de iluzii, n-am de ce să mă preocup.
Mă preocupă însă succesul uriaş al lui Donald Trump la Poporul american.
Mulţi spun că acest succes se datorează talentului său de star reality show.
Și de aici, inevitabil, considerațiile despre americani care, vezi Doamne! nu diferă de noi, românii, prin disponibilitatea de a fi seduși de spectacolul făcut de un politician și nu de ideile sale.

O studiere mai atentă a realităților americane va descoperi însă multe cauze obiective ale succesului de care se bucură liderul anti-Sistem Donald Trump.
Una dintre explicaţiile succesului trebuie căutată chiar în desemnarea lui Hillary Clinton drept candidat al Democraţilor.
După Dinastia Bush, iată Dinastia Clinton!
De regulă în politica americană outsiderii, cei care care nu sunt în gașcă, precum Donald Trump, n-au nici o șansă să fie desemnați candidați.

Succesul lui Donald Trump e și un bobîrnac dat de americani unei clase politice văzute ca o gașcă.
O altă explicație trimite la ceea ce spune Donald Trump.
Political correctness a făcut ca politicienii americani să nu abordeze public lucruri pe care americanul de rînd le discută în familie și cu amicii, pentru că sînt lucruri de care el se izbește zilnic. Donald Trump a avut curajul de a le aborda în discursul public și nu oricum, ci într-un stil opus discursului stereotipic. Din acest punct de vedere, Hilarry Clinton e moartea pasiunii.

Toţi ceilalţi contracandidaţi la nominalizare n-au avut nici un Proiect de ţară.
Sau dacă au avut, acesta a semănat cu Proiectul de ţară a lui Klaus Iohannis:
O sumă de bla-bla-blauri constipate.

Programul lui Donald Trump a fost rezumat de candidatul Partidului Republican în discursul de la Cleveland:
„Politica mea externă va pune totdeauna interesele poporului American și securitatea Americanilor deasupra a orice altceva. Aceasta va fi temelia oricărei decizii pe care eu o voi lua. America First va fi tema majoră și primordială a administrației mele.”

O serie de declarații ale lui Donald Trump despre acest Program de politică externă au fost interpretate înclusiv la noi ca punînd în pericol angajamentele planetare ale Americii.
America First e însă un Program de politică internă.
Donald Trump a susținut în discursul de la Convenție că America e în criză.
Și e în Criză, pentru că de ani întregi președinții americani se preocupă de orice altceva decît rezolvarea marilor probleme sociale, morale și economice interne ale Americii.

Aserțiunea despre Țările Baltice, care a făcut la noi niște vălurele mediatice, nu ține de o reîntoarcere a Americii la izolaționismul de altădată, ci de adevărul că un președinte American trebuie să pună mai presus de toate interesele Americii.
Dacă ne uităm în jurul nostru, vom observa că fenomenul Trump din SUA nu e o excepţie.

Rusia are un Puțin care proclamă Rusia First.
Turcia First! proclamă şi Erdogan.
Victor Orban al Ungariei a proclamat mai demult Ungaria First.
Cînd şi cum se va ivi la noi Liderul care va proclama România First?!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „Gîndul de Breaking News, miercuri, 9 noiembrie 2016”

  • Domnule Cristoiu: URSS first, Rusia first, Turcia first, Ungaria first si orice alt first este o sintagma care nu tine prea mult. Siguranta SUA pe continentul sau nu poate fi asigurata decat preocupandu-se de siguranta statelor invecinate cu liderii descreierati ai popoarelor lor. Si Romania, cu al sau descreierat, a vrut sa fie Romania first si unde a ajuns.
    In concluzie, s-o lasam mai moale cu, “America first”.

  • Maaamaaaa !!! Ce de ,,analisti” atoatestiutori sunt pe aici ! … Chiar nici unul, nici chiar maestrul, sa nu stie de ce a pierdut Hillary ??? … Poate va aduceti aminte, ce suparat a fost Israelul pentru ca Obama a semnat acordul cu Iranul … Sau nu stiti, nici macar acum, de ce este in stare statuletul asta mititel ??? …

  • In privinta rezultatelor votului, presa tembela sau “previziunile analistilor” au dat, din nou, gres, ca si in cazul Brexit, aratand cat de false sunt judecatile noastre de valoare in raport cu realitatea cruda, cu ce se intampla de fapt. Asa-zisa presa libera, democratica a ajuns de tot rasul – discuta, fabuleaza, face predictii dupa care isi face cruce singura cand vede ce a iesit. Parerea mea este ca trebuie sa ne obisnuim cu totii sa servim mai putin televizor si sa gandim mai mult cu propria noastra minte…

  • In anul 2000, in Romania, s-a produs cea mai mare frauda electorala din istoria recenta a Romaniei. Vadim a castigat la urne, impotriva lui Ion Iliescu, dar a pierdut la numaratoarea voturilor, pentru ca nu a avut suficienti oameni in sectiile de votare. Binenteles ca marile puteri, fata de care Romania e sluga si in prezent, au fost de acord cu rezultatul votului.

  • Octavian se cheamæ românul ???

  • Avand in vedere noile orientari (estimate deocamdata) ce tin de politica externa americana sunt curios cand o sa “intoarca armele” din nou Romania.

  • Maestre, Nu va doriti aparitia acelui “Lider” roman. Acum, ca Vadim nu mai este, in locul lui striga Sebi Ghita “Romania First !”.

  • Păi l-am omorât în 1989 în ziua de Crăciun.Atât de mult ni l-am dorit.