Gîndul de duminică, 21 ianuarie 2018

Căruța condusă după Codul Rutier

Motto: „Țară-i asta, măi Costache?!” (I.L. Caragiale)

Iarmaroc pe fostul teren de fotbal al echipei Avîntul din Dumbrăveni. Echipa, ajunsă la un moment dat în categoria B a campionatului, ținea de IAS-ul din localitate, unul dintre cele mai puternice din țară, fie și pentru că avea niște pivnițe cu vin vizitate de toți Înalți Oaspeți. După decembrie 1989, în doar cîteva luni, din IAS n-a mai rămas mai nimic. Clădirea sediului, cu orbitele ferestrelor goale, după ce geamurile au fost furate cu cercevele cu tot, a încăput pe mîna unui țigan din zonă, care a vîndut-o pe loc la fier vechi.

Odată cu IAS-ul a trecut în neființă și echipa de fotbal. Stadionul a devenit proprietatea unei patroane de bordel ilegal din Florești, intrate în în noua Eră, postdecembristă, cu biștari la saltea. Terenul e acum închiriat tarabelor cu mărfuri pentru iarmarocul duminical.
Vin aici, în fiecare dimineață de duminică, țărani din cele mai îndepărtate colțuri ale județului.
Cei mai mulți folosesc căruțele, trase fie de cai, fie de vaci.

Șoseaua care trece pe lîngă iarmaroc leagă Bucureștii de Moldova.
E intens circulată.
De aici, marele pericol pentru mașinile de pe Șosea, întruchipat de ieșirile căruțelor din incintă.

Lucrurile se petrec cam așa:
Gospodarul a terminat de cumpărat. În căruță stau de-a valma pungi de căpșuni, o pereche de blugi (rupți) pentru fiică sa, un sac de sare, două baloturi de paie (pentru vacă) și o pereche de pantofi (pentru nevastă-sa). El și-a luat o pălărie, pe care și-a pus-o deja pe cap.
Familia s-a aburcat în vehicul.
El și fiică-sa stau pe capră.
Nevastă-sa s-a așezat în căruță pe un scăunel cu trei picioare, luat din tîrg pentru mulsul vacii.
Calul mușcă zăbala mai ceva ca un cal roman înhămat la carul de luptă.
Conducătorul atelajului, cum ar spune Codul Rutier, duce vehiculul cu tracțiune animală pînă la ieșirea din iarmaroc.
Proprietarul locuiește într-un sat din Munți.
Pentru a ajunge acasă, el trebuie s-o ia pe șosea în jos, pînă cînd apare, prin făcut la dreapta, drumul desprins din Drumul European.
Iarmarocul e pe Stînga șoselei.
Pentru a se înscrie în trafic, conducătorul trebuie să ajungă pe banda dreaptă a șoselei.
Dinspre București vin pe prima bandă puhoaie de mașini.
Trebuie neapărat găsită o pauză în fluxul de circulație.
Care pauză?
Pentru asta ar trebui un accident grav de circulație mai la vale, spre București, unul dintre acele accidente spectacol, cu mașini ale Poliției, mașini SMURD, cioburi pe jos, mașini făcute plăcintă, lume strînsă în jurul a ceva care poate fi un cadavru și un polițist dirijînd circulația cu dat din mîini și fluierat care nu suportă contraziceri.
Greu de ivit un asemenea accident.
Vin la fel, una după alta, în viteză, autovehicule și dinspre Moldova. Ca și în cazul celor dinspre București, nenorocirea e că puțin mai încolo de locul iarmarocului e o curbă. Și mașinile dinspre București și cele dinspre Iași riscă să se trezească brusc cu căruța în față.
Iar căruța riscă să fie lovită puternic într-o lature.

Toate acestea sînt calculate de căruțaș cu înfrigurare.
Trec minutele în zbor.
Trece un sfert de oră.
Trece chiar o jumătate.
Și-au pierdut răbdarea cu toții: cal, fetiță, nevasta, porcul, care grohăie nemulțumit, revoltat chiar.
Gospodarul nu mai poate aștepta.
Își face cruce, își trage pălăria pe ochi, într-un gest de hotărîre definitivă și arde un pici zdravăn calului. Calul aproape că sare în mijlocul șoselei. A reușit să treacă pe prima bandă în extremis. De sus, dinspre București, venea tîrîndu-se un tractor cu remorcă, ducînd nuntașii de la o nuntă încheiată dimineața. Mai grav e cu banda a doua. Printr-o mișcare măiastră, calul și căruța se înscriu pe linia continuă care desparte cele două benzi. Șoferii dinspre Iași au timp s-o ocolească. Unii claxonează a revoltă spontană. Alții îl înjură de mamă. Cei mai mulți îl fotografiază cu telefonul mobil. După care trag pe dreapta și postează poza pe Facebook. În fine, aruncînd o privire în spate, ținînd locul oglinzii retrovizoare, gospodarul se înscrie pe banda de lîngă marginea șoselei.
De bucurie c-a scăpat cu viață, chiuie, ridicînd pălăria a victorie.

Mai încolo cîteva membre ale unui ONG de interes public distribuie căruțașilor plecați de la iarmaroc pliante care arată, cu scheme colorate, ce spune Codul Rutier despre intrarea de pe un drum secundar în cazul unui vehicul cu tracțiune animală.
Gospodarul oprește căruța și ia bucuros un pliant.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 21 ianuarie 2018”

  • Părerea mea e că ești un cretin . Vasco da Gama n-a descoperit lacul Titicaca , Capul Bunei Speranțe , da !
    IQ-ul postacilor insalubri din subsol tinde îngrijorător către 0 , în ciuda eforturilor ce le face unu Nicola !

  • O doamnă solicita cu mult aplomb să fie “scoasă pedeapsa cu suspendarea” din C.p. Era pe canalul Realitate, sâmbătă, după ora 20,00. Spunea că “d-asta am ajuns unde am ajuns”. Părea foarte supărată și se vedea bine că știe ce vorbește.
    Am senzația că nu e nici o diferență de fond notabilă între această doamnă și personajele pitorești pe care ni le-ați prezentat mai sus. Doar de formă.
    Mi-a plăcut finețea detaliilor prin care ați redat culoarea locală.

  • Este ea pagină publică, dar Maestrul este îndreptățit să-și aleagă subiectele. Clar?