Legea Circulației din 1929: „În orașele cu circulație multă, trecerea drumului (de către pietoni n.n.) nu este îngăduită pieziș, ci numai de-a dreptul”

Cum arăta România anului 1929, România de acum 88 de ani?
Ne răspunde Legea asupra circulației pe drumurile publice, apărută în Monitorul Oficial nr. 236 din 22 octombrie 1929.
Nu de alta, dar legile reflectă realitățile de la un moment dat.

Redau mai jos din Legea respectivă cîteva prevederi care mi s-au părut semnificative pentru cum arăta circulația pe drumurile publice în anul de grație 1929.
Din aceeași lege, reproduc mai multe semne de circulație de la vremea respectivă.

Art. 6 – Cel ce va fi dovedit că va fi aruncat înaintea sau asupra vehiculelor în mers, cu pietre, lemne, apă sau orice alte lucruri susceptibile de a aduce vreo vătămare vehiculului sau celor ce-l ocupă, va fi pedepsit, în afară de amenda prevăzută la art. 62 aliniatul c, și cu închisoare pînă la 15 zile, iar în ce privește despăgubirile se va urma potrivit dreptului comun. (Art. 62, amenda 2000-4000 lei).

Complicitatea pasagerilor

Art. 15 – Cînd într-un vehicul al cărui conducător va fi comis o abatere de la prescripțiunile art. 12, 13, 14, sau de la cele care opresc excesul de viteză, se vor fi aflat pasageri sau proprietarul vehicolului și se va fi dovedit că aceștia l-au îndemnat la săvîrșirea infracțiunii, va menționa și aceasta în procesul verbal de contravenție și cînd este caz de amendă, se va aplica fiecăruia din aceștia amenda dată conducătorului pentru vina lui.

(Notă: Proprietarul e amendat conf. art. 62, lit. d, aliniatul III, cu dublul amenzii. Conducătorul e dator a refuza cererea pasagerilor acolo unde ar călca legea circulației și să le atragă atenția despre sancțiunile ce urmează din această cauză).

Art. 18 – Viteza vehiculelor în timpul trecerii prin comunele urbane, rurale și cătune, nu va putea depăși 25 km pe oră. Ea trebuie micșorată de conducătorii vehiculelor ori de cîte ori se află în apropierea școalelor; depășesc sau încrucișează pe căi grupuri de oameni pe jos sau călări, grupuri de cicliști, cirezi, herghelii sau turme; la încrucișări sau bifurcări de căi, sau cînd calea nu e absolut liberă sau vizibilitatea nu e bună, cum și cînd drumul e desfundat sau acoperit cu apă sau noroi.

La încrucișări sau bifurcări de căi, conducătorul unui vehicul aflat pe o cale secundară, e obligat să cedeze pasul conducătorului unui vehicul aflat pe o cale principală.

Pietoni (oamenii ce merg pe jos)

Art. 25 – Pietonii sînt obligați să circule în orașele și comunele rurale, pe trotuare iar în orașele și comunele rurale unde nu sînt trotuare să meargă pe marginea drumului.

Grupuri de pietoni silite a merge pe drum sînt obligate să lase loc liber vehiculelor aflate în mers, cu atît mai mult cînd acestea vor fi vestit, așa cum sînt ținute a o face, la apropierea lor.

Pietonii sînt obligați, atunci cînd vor să treacă de pe o parte pe alta a unei căi publice, fie la drum drept, fie la bifurcațiune sau încrucișare, să se asigure că nu e în apropierea lor nici un vehicul în mers și în caz că s-ar afla vreunul, să aștepte ca acesta să fi trecut.

În orașele cu circulație multă, trecerea drumului nu este îngăduită pieziș, ci numai de-a dreptul. (Amendă 200-1000 lei. Vezi și art. 37 din regulament).

Biciclete și tricicluri cu sau fără motor

Art. 48 – E interzis cicliștilor:

1. A circula fără a ține cel puțin cu o mînă cîrma.
2. A ridica picioarele de pe pedale.
3. A lua persoane cu ei peste numărul locurilor prevăzute de fabricanți, sub sancțiunea maximă

Infracțiuni și pedepse

Proprietarul care aflîndu-se într-un vehicul va tolera conducătorului să se abată de la dispozițiunile prezentei legi, va fi pedepsit cu dublul amenzii dată conducătorului pentru infracțiunea comisă de acesta.

Utilizarea unui vehicul de către conducătorul angajat sau altă persoană străină, fără încuviințarea proprietarului său, constituie un abuz de încredere, care se va pedepsi conform art. 322, alin. II din codul penal.

Această lege s-a votat de Senat în ședința de la 17 Iulie 1929 și s-a aprobat cu unanimitate de una sută șase voturi.

Președinte,
Traian Bratu,
(L.S.S.)

Secretar,
Remus Agliceriu

Această lege s-a votat de Adunarea deputaților în ședința de la 19 iulie 1929 și s-a aprobat cu majoritate de una sută șapte voturi, contra patru.

Vice-președinte,

I. Angelescu
(L.S.A.D.)

Secretar, V. V. Tilea

Promulgăm această lege și ordonăm ca ea să fie învestită cu sigiliul Statului și publicată în Monitorul Oficial.

Dat în București, la 14 Octombrie 1929.

În numele Majestății Sale Regelui Mihai I:

Nicolae,
Principe al României

Miron,
Patriarhul României,

Constantin Sărățeanu
(L.S.St.)

Ministru de Interne,
Dr. Alex. Vaida-Voevod

Ministru Justiției
Gr. N. Junian”