Gîndul de duminică, 30 decembrie 2018

Așa cum am mai scris, nu de mult mi-au apărut la Editura Mediafax două culegeri de eseuri:

Statul versus Corneliu Zelea Codreanu. Eseuri, note, documente De la Fondul Antonescu la conturile lui Ceaușescu, Eseuri, note, documente

Cărțile pot fi cumpărate de la librăriile Cărturești.

Deoarece ar fi jenant ca în aceste zile să rețin atenția citirilor mei cu faptele și evenimentele vremelnice ale politicii prezente, voi reproduce pe cristoiublog.ro eseuri din cele două cărți plecînd de la teza – scumpă scrisului meu – că Istoria e Marea Noastră Doamnă Învățătoare, cea care dă cu rigla peste dește Atotputernicilor zilei cînd aceștia se cred nemuritori.


Figuraţia Revoluţiei bolşevice în decembrie 1989

Cînd, la începutul lui 1990, Silviu Brucan, pe atunci gînditorul  declarat al F.S.N., îi împărţea pe români în proşti şi deştepţi, întreaga presă s-a năpustit asupra lui, indignată. Ulterior, formula „proştii lui Brucan“ a făcut carieră. Nimeni n-a observat însă că ea reprezenta nu atît o judecată de apreciere, cît mai ales un program de guvernare. Echipa perestroikistă, venită la putere în decembrie 1989, susţinea că regimul Ceauşescu se prăbuşise nu pentru că împinsese pînă la ultimele consecinţe slăbiciunile comunismului, ci pentru că, aşa cum denunţase Ion Iliescu pe micul ecran în după-amiaza lui 22 decembrie 1989, „întinase nobilele idealuri ale socialismului“. În numele acestor „nobile idealuri ale socialismului“, Stalin trimisese la moarte milioane de oameni. Sub semnul celebrei învăţături machiavelice „Scopul scuză mijloacele“, se practicaseră delaţiunea la scară naţională, îndoctrinarea oarbă, falsificarea trecutului, minciuna ridicată la rangul de politică de stat, cultul personalităţii, festivismul absurd. Noua echipă n-avea de gînd să renunţe la „nobilele idealuri ale socialismului“. Venită pentru a aplica în România gorbaciovismul din U.R.S.S., ea îşi propunea să modernizeze mijloacele pentru atingerea „nobilelor idealuri“, să le adapteze unei lumi obsedate de respectarea libertăţilor individuale. Vechile mijloace, ale constrîngerii şi ale propagandei grosolane, nu mai erau posibile. Ele trebuia înlocuite cu mijloacele, mult mai subtile, ale manipulării şi diversiunii, mijloace de atingere a „nobilelor idealuri ale socialismului“ în condiţiile unei aparente respectări a democraţiei.

Existenţa „proştilor lui Brucan“ avertiza asupra posibilităţii de a se  folosi acum, la scară naţională, mijloacele trasului pe sfoară. Dacă românii se împart în proşti şi deştepţi, neîndoielnic, ultimii îi vor manipula pe primii. S-au pus astfel fundamentele unei politici bazate nu pe rezolvarea problemelor reale, ci pe dusul Poporului de nas.

Mitizarea Televiziunii Române

Un rol decisiv în această politică avea să-l joace Televiziunea. Pentru asta, chiar din 22 decembrie 1989, instituţia a făcut obiectul unei intense operaţii de cosmetizare neocomuniste. Aşa-zisa Revoltă spontană a folosit o întreagă imagistică revoluţionară. Intrarea în sediul fostului C.C. trimite la luarea Bastiliei sau la asaltul Palatului de Iarnă. Poporul ridicat la luptă (o altă imagine din recuzita revoluţionară) face gesturi luate din istoria prăbuşirilor zgomotoase de regim:
Devastează sediul C.C., identificat drept inima Răului, calcă în picioare sau arde portretele Dictatorului, dă flori soldaţilor, îşi exprimă bucuria de a trăi un moment măreţ.

E descumpănitor să constaţi, revăzînd benzile video din decembrie 1989, cît de mult seamănă imaginile surprinse în zilele respective cu cele din filmele proletcultiste despre Revoluţia din 1917 sau despre 23 august 1944. Aceeaşi agitare a drapelelor victorioase. Aceeaşi venire a muncitorilor din foburguri. Aceiaşi soldaţi care ezită să tragă în popor. Aceeaşi cădere a Tiraniei. Şi aceeaşi viaţă nouă care se deschide acum. Singurul element original, cel prin care decembrie 1989 îmbogăţeşte recuzita revoluţionară, rămîn autobasculantele. Revoluţia română ne oferă imaginea, pe cît de puternică, pe atît de gogoliană, a zecilor de autobasculante cutreierînd Bucureştiul în lung şi-n lat, cu mase populare pe platformă, bucuroase c-au răsturnat Tirania, şi cu şoferul la volan, bucuros că poate încălca regulile de circulaţie fără ca Miliţia să-l amendeze.

Evenimentele de la finele lui 1989 repetă mecanismul tuturor revoluţiilor:
Diferenţa dintre aparenţă şi esenţă, dintre faţada lirică şi realitatea meschină.

În Tehnica loviturilor de stat, Curzio Malaparte scria că asaltul Palatului de Iarnă, cu care se spune c-a debutat Revoluţia bolşevică, a fost, din punct de vedere practic, complet inutil. Lucrurile fuseseră tranşate, de mult, în culise. În Istorie însă a rămas opereta: salvele de pe Crucişătorul Aurora, matrozii înaintînd prin „gloanţele ucigaşe ale Tiraniei“. Diferenţa funcţionează din plin şi în cazul evenimentelor din decembrie 1989. Luarea cu asalt a sediului C.C., intrarea în Televiziune ţin de spectacolul Revoluţiei. Răsturnarea dictatorului e însă rezultatul unor combinaţii abil mascate de aparenţele spectaculoase:
Înţelegerile dintre diferite grupuri de putere din Partid, între Armată şi Securitate etc.

Alături de sediul fostului C.C., Televiziunea beneficiază şi ea de o masivă operaţiune de simbolizare. Astfel, pătrunderea maselor populare în clădire (permisă, din cîte se ştie deja, de Securitate), ocuparea Studioului 4, posibilitatea ca orice cetăţean să vorbească şi să dea din mîini în faţa camerelor de luat vederi încălcau în chip spectaculos tabuuri anterioare. Tot ce mai înainte fusese interzis era acum permis. Prin astfel de gesturi avea loc ceea ce s-ar putea numi albirea Televiziunii ceauşiste. Ca şi Armata, Televiziunea fusese instrumentul Dictaturii. Se impunea, ca şi în cazul Armatei, o operaţiune prin care populaţia să creadă că Televiziunea a trecut de partea Poporului. Ea fusese a lui Ceauşescu. Acum era a Poporului. Ea nu fusese liberă. Acum era liberă. Nu întîmplător, redactorii, cei care lucraseră pînă atunci la Televiziunea lui Ceauşescu, se grăbesc să pună genericul Televiziunea Română Liberă.

De ce au tras „teroriştii“ mai ales în TVR

Concomitent se desfăşoară şi ceea ce s-ar putea numi Operaţiunea de eroicizare a Televiziunii. Alături de noii lideri, Televiziunea e prezentată drept salvatoarea Revoluţiei. Întruchipări ale Răului, teroriştii trag în ea cu toate armele din dotare. Ea însă rezistă eroic şi salvează ţara de odioasa Dictatură. În realitate, Televiziunea nu e deloc liberă. Ea trebuie să treacă acum drept liberă, întemeiată pe adevăr, ieşită definitiv din postura de instrument de propagandă. Sub masca asta, a independenţei, instituţia urmează să joace rolul de principal mijloc al manipulărilor care vor urma căderii Regimului. Imbecilităţile ceauşiste lipsiseră Televiziunea de credibilitate. Nici o vorbă, nici o imagine aparţinînd Televiziunii din ultimii ani ai lui Ceauşescu nu mai aveau efect asupra populaţiei. Prin vasta Operaţiune de mitizare de la sfîrşitul lui decembrie 1989, Televiziunea capătă o credibilitate spectaculoasă. Înarmată cu acest atu, acum în slujba noilor stăpîni, ea pune la lucru mijloacele tipice propagandei comuniste. Perioada ceauşistă e supusă unei negări împinse pînă la caricaturizare. În schimb, noua realitate, ivită din răsturnarea Dictaturii, e idilizată peste poate. Comunismul nu e negat ca regim politic. Tarele regimului anterior nu sînt puse pe seama Sistemului comunist, ci a omului Ceauşescu. Noua echipă e înfăţişată ca salvatoare a neamului, dar mai ales ca fiind în stare să rezolve, peste noapte, toate problemele. Ceauşescu apare ca un geniu al Răului. Asupra lui se concentrează o întreagă campanie strident bolşevică. Personalitatea sa morală, chiar şi personalitatea fizică trec înaintea celei politice. Dictatorul e înfăţişat în imagini tari: odios, bea şi benchetuieşte în timp ce Poporul suferă, se întreţine cu sînge de copil, e gîngav, analfabet etc. Nicolae Ceauşescu e acum menşevicul din literatura sovietică şi chiaburul din literatura română proletcultistă.

Aplicarea tehnicilor din basme

În acelaşi timp, membrii noii Puteri fac obiectul unei transfigurări de basm:
Curajoşi în lupta împotriva teroriştilor, buni la suflet, frumoşi şi inteligenţi, veşnic surîzători.
Ce mai încolo şi încoace! Activiştii veniţi de la raion, din literatura proletcultistă, pentru a aduce în sat forţa colectivizării.

Această prezentare lirică nu va rămîne fără urmări. Mizeria ceauşistă era expresia fundăturii fatale în care intrase comunismul din cauza sistemului său centralizat. Dezastrul era obiectiv. Acestei explicaţii i se preferă teza potrivit căreia dificultăţile vieţii cotidiene şi-au avut temeiul în ambiţia lui Ceauşescu de a înfometa, conştient, Poporul pe care nu-l iubea. În aceste condiţii, are loc, paradoxal, o idilizare a sistemului anterior.

Dacă numai Ceauşescu e de vină, lucrurile sînt simple:
El a lăsat o bogăţie uriaşă, pe care a ţinut-o departe de Popor, numai pentru el.
Nu-i rămîne noii echipe decît s-o redea Poporului. Răsturnarea lui Ceauşescu şi aducerea la conducere a unor oameni buni, iubitori de norod, trec drept suficiente pentru instaurarea fericirii şi prosperităţii. De aici, sentimentul, rapid creat şi amplificat, că în perioada următoare nu mai e nevoie de nici o responsabilitate, de nici un efort, de nici un angajament. Căzută în propria-i capcană, noua Putere se complace în populisme dintre cele mai aberante din punct de vedere economic. Iluzia durează un timp. Ea va fi principalul factor al zdrobitorului succes obţinut de F.S.N. în alegerile din mai 1990.

Mecanismul proletcultist e mutat apoi de la propagan-da împotriva lui Ceauşescu la propaganda împotriva Opoziţiei. Lucru destul de uşor, dacă ne gîndim că Opoziţia reprezintă şi acum burghezia, eternul duşman al comunismului. Tezele exploatării, ale ţării vîndute străinilor fuseseră verificate de 45 de ani în propaganda împotriva burghezo-moşierimii. Mijloacelor anticeauşiste li se adaugă altele specifice. E inutil să trecem aici în revistă lunga istorie a manipulărilor şi a diversiunilor prin Televiziune, mai ales în perioada decembrie 1989 – mai 1990. Toată lumea îşi aminteşte de ascunderea realităţii, de prezentarea ciuntită a manifestaţiilor de protest, de exagerarea unor fapte minore, cum a fost, de exemplu, aşa-zisul pericol al pătrunderii în ţară a literaturii legionare. Atît de puternică e mitizarea Televiziunii prin evenimentele din decembrie 1989, încît ea îşi permite manevre grosolane, bătătoare la ochi, cum ar fi, de exemplu, refuzul de a transmite uriaşa demonstraţie din 28 ianuarie 1990 pe motiv că în Piaţa Victoriei e ceaţă. Printr-un arsenal de manevre şi diversiuni, Televiziunea a compromis pluralismul, tranziţia la economia de piaţă. Ea e unul dintre responsabilii dezastruoasei întîrzieri pe calea democraţiei, impusă României de echipa perestroikistă venită la putere în decembrie 1989 printr-o lovitură de stat.

(Din volumul Statul versus Corneliu Zelea Codreanu)


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

17 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 30 decembrie 2018”

  • Vestele galbene au continuat protestele în Franța, în timp ce globalistu jalnic Micronu e fugit prin Africa, să viziteze cică trupe franceze.
    (Yellow vest protesters target French media.)
    Nu zău, ziariștii spălați pe creier de Soros și care scriu doar căcaturile dictate de șefii lor globaliști au niște mici probleme de deontologie în Franța. În Romînia, cu fomishti ca Radu Tudor (Antena 3), Raresh Bogdan (Realitatea), Cristian Tudor Popescu (dracu știe pe unde mai e oligofrenu ăsta) nu ne e rușine de nivelu mediocru unde a ajuns 😆 presa. Felicitări Ion Cristoiu pt munca pe care o faceți în folosul presei adevărate, nu a celei finanțate de tot felul de ratați ai globalismului

    • Le Monde publică pe copertă poza lu Emmanuel Macron lîngă una a lu Hitler. 😀 Așa au pornit amînddoi. S-au crezut Napoleoni dar n-au avut infirmierii și calmantele lîngă ei,. 😆

      • Vestele galbene în Franța au demonstrat în fața unor ziare și televiziuni care susțin globaliștii lu macron pe banii lu soros. Le Parissien și televiziunea de stat, și altele. Cum e în Romînia, unde nazistu-șef Iohannis se sprijină pe lăbari finanțați Soros ca CTP sau Tapalabă, alimentați de DIGI TV sau Irealitatea TV 😆

        • Domnișoara globalistă Trudeau din Canada nu are nici o fericire că idioții care conduc Franța îi exportă probleme. Au început acum proteste anti-globaliste și în Canada 😆

        • CEZAR JIPA, păi Juncker e dependent ca și tine, jegule, 😆 tu și cu ăla ați face combinație explozivă de vin roșu cu marijuana. V-a fătat Soros pe cvr ca să fie sigur că cădeți în cap 😆

    • Teo matei
      La sondajele IMAS mă-ta e singura interogată, și ăia 1000 care i-au trecut prin casă, ca să nu zicem ceva de așternuturi. Normal că la IMAS e o opinie solidară pt fomiștii lu Soros care căștigă tot, că golanu bătrîn le furnizează țigara “de după”. 😀

    • Tractoristu procuror general Lazăr Avgustin a jucat pe cai mari înainte să fie promovat de Statu paralel la comanda Parchetului General. 😆 Fostul procuror Max Bălășescu susține că în 1998, când ancheta devalizarea Băncii Bankcoop, a fost vizitat de un ofițer SRI care i-a spus că trebuie să analizeze dacă este oportună arestarea directorului băncii, întrucât a sprijinit SRI în unele activități. Potrivit fostului procuror, în cauză a intervenit șeful său de atunci, Augustin Lazăr, care i-ar fi luat dosarul. Fă ceva pe ea de justiție și întreabă-te unde-s banii Romaniei. Cum unde? La Dinulescu, SRI și alde Lazăr, un fomist sorosist care nu-i cu nimic mai diferit de fomiștii Teo Matei, Cernat sau Roxy, fiindcă acest onorabil site primește toatele gunoaiele:wink:
      https://www.cotidianul.ro/afacerea-bankoop-acuzatii-bomba-la-adresa-lui-lazar-si-sri/

  • Așteptăm cu interes și alte scrieri, cum ar fi despre Horia Sima, Petre Steinhart, sau Mircea Eliade !!!

  • Cine este Petre St.? Te referi cumva la părintele Nicolae?
    Problema cu sondajele este că nu mai au nici o credibilitate – cel puțin prin rezultatele de la ultimele alegeri. Dacă e comandat de USR este mai degrabă dubios

    • Evident, dar mă gândeam si la Petre Ţuţea, in acelasi timp !
      Dar poate fi si o … capcană, pt cunoscători !

  • Corect din punct de vedere istoric, doar că se impun două întrebări: cine a regizat toate acelea, că sa semene cu revoluțiile anterioare!? Iar a doua foarte delicata: sacrificiul eroilor a fost sau nu util!? Mai cred că cu cât vom elucida
    mai multe aspecte ale Revoluției, cu atât se vor ridica altele!

    • Cu regizarea e simplu, sunt niste directii, una in armata si una in securitate, specializate in luptele din orase.
      Eroii autentici au fost doar cei care au murit in Timisoara in noaptea de 19, si pana-n 50 persoane in bucuresti in noaprea de 21, in rest cei din armata si securitatea s-au impuscat intre ei, astia nu se pun ca nu erau civili.

  • Asa cum se eroiza televiziunea “libera ” la Revolutie , se eroizeaza azi “justitia independenta ” . Tot ca sa-i prosteasca pe prosti

  • Sunt convins ca cele doua volume semnate Ion Cristoiu nu ar trebui sa lipseasca din bibliotecile romanilor. Tare mult as vrea sa citesc cartile dvs. Din pacate sunt departe de tara si nu vad nicio cale de a le citi. Am descarcat multe certi de pe internet, valori ale literaturii romane pentru rafturile mele. In SUA este foarte greu sa gasesti o biblioteca, niste rafturi, ceva sa incropezi locul asezarii cartilor. Cu mare greutate am gasit intr-un magazin de mobila amish, trei dulapuri din lemn, asemanatoare bibliotecii mele din Iasi. Fiecare dulap m-a costat patru mii de dolari, dar nu pot sa traiesc precum americanii, fara carti si cu tablouri de prost gust aranjate anapoda in peretii de mucava. Poate in cartile dvs. vorbiti si despre Dumitru Mazilu, cel care in decembrie ’89 spunea de la balconul “loviturii de stat”: “Fara securisti!”. Multumesc maestre!

  • @gabi serban
    Habar n-ai tu (vorba cantecului), despre ‘hackereala’ semafoarelor din București !
    Incidentul s-a produs la O SINGURA INTERSECTIE, din cartierul Titan, respectiv cea din dreptul policlinicii !
    Așa ca nu mai scrie așa ceva, daca nu stii exact despre ce-a fost vorba !

  • @gabiserban aka petrescu
    Dacă eu sunt licuriciu’
    Ai putea să-mi sugi ca**cui !
    Dar acuma, hai, dă-i … zor,
    Nu fii PROCRASTINATOR !

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

De ce n-a scris Donald Trump pe Tweeter, „prietenul meu Liviu Dragnea a fost arestat, regret”? (înregistrarea integrală a emisiunii „Gândurile lui Cristoiu” din 13 iunie 2019)
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: