Gîndul de duminică, 30 iulie 2017

9 Mai 2005. Parada șefilor de stat și de guvern din întreaga lume (inclusiv George Bush, Regele Mihai și Traian Băsescu) prin fața lui Vladimir Putin

E mai mult decît curios cum se lucrează azi pe Planetă nu numai la supraviețuirea lui Vladimir Putin în fruntea țării, după 18 ani de regim autoritar trimițînd la țarii luminați din Istoria Maicii Rusii, dar și la glorificarea sa de către ruși.
Mulți istorici ai clipei de la noi și din afară invocă aiurea o Rusie care nu se simte în largul ei în ipostaza de Putere amenințătoare pentru Occident și mai ales în ipostaza de țară sancționată de Congresul american și de Uniunea Europeană.

Cine are habar cît de cît de ruși și nu-i judecă din perspectiva omului occidental (la ruși 4 + 4 fac 5, avertiza Arghezi în 1941, fără a ști că peste cîțiva ani el însuși avea să simtă pe pielea lui acest fel aparte al rușilor de a socoti), își dă seama că prea supușii noului Tătuc nu-și doresc altceva decît:

  1. Revenirea Rusiei la ipostaza de Superputere de pe vremea URSS, cînd parizienii făceau pe ei fără pamperși auzind dimineața hodorogitul mașinilor de gunoi confundat cu huruitul tancurilor, cînd Hollywoodul trăia din filmele gen Spionul care vine din frig, cînd comuniștii din întreaga lume se uitau la Moscova ca musulmanii la Mecca, ipostază pierdută după prăbușirea URSS, cînd țara a intrat pe mîinile bețivul Elțîn.
    Ce poate alinta mai mult orgoliul rusului de cetățean al unui Imperiu decît campania dementă din SUA privind amestecul Rusiei în alegerea președintelui american?
    Cînd a avut loc atentatul terorist împotriva Turnurilor, americanii s-au simțit călcați în picioare în orgoliul lor de cetățeni ai unei țări îngenuncheate de o mînă de islamici.
    Ei s-au întrebat de îndată:
    De ce plătim taxe și impozite dacă două clădiri simbol din inima Americii pot fi date jos de niște străini, care nici măcar nu veniseră peste ocean cu avioanele?
    Campania din SUA, în urma căreia Congresul american i-a dat cu tifla diliului de Donald Trump, votînd sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, amintește uluitor de Dărîmarea Turnurilor. Nu știu dacă Rusia a influențat alegerea lui Donald Trump.
    Eu nu cred.
    Dacă vor fi fost niște hackeri erau agenți americani sub acoperire de ruși.
    În acest caz, ca și în altele, nu contează realitatea, contează imaginea. Ori imaginea creată de o presă americană care întrece Presa mogulilor anti-Băsescu la tendențiozitate bolșevică, la grava încălcare a normelor profesionale, e cea de Americă al cărei președinte a fost ales nu de americani, ci de Rusia lui Putin.
    Dacă aș fi american, m-aș întreba, ca și după Turnuri:
    Păi la ce dracu plătesc taxe și impozite dacă o țară străină reușește să intervină cîntînd în cel mai important proces al democrației americane – alegerile prezidențiale?
    Iar dacă aș fi rus, aș fi mîndru că sub conducerea lui Vladimir Putin Rusia a reușit să influențeze alegerile nu din Burundi, nu din Columbia, nu din România, ci din America!
  1. Revenirea Rusiei la ipostaza de țară încercuită, de țară amenințată, ca și pe vremea lui Napoleon, ca și pe vremea lui Hitler, cu ajunsul Cotropitorului străin la Moscova. Sancțiunile, exercițiile militare care nu se mai termină în vecinătatea Rusiei, folosirea României, ca și în anii interbelici, pe post de țară prin care Occidentul face cu pumnul Rusiei, plasarea de armament sofisticat în țările din jurul Rusiei, toate, ca pe vremuri, de la Polonia la România, acceptînd postura de cordon sanitar belicos – sînt tot atîtea realități care-l conving pe rus că Putin are dreptate cînd spune că trebuie să fie pregătit de un nou Mare Război, Război care nu poate fi cîștigat decît dacă Putin rămîne la cîrma Rusiei încă un mandat.

Luînd seamă la aceste adevăruri, ocolite de presa noastră, care, asemenea presei interbelice, crede că în cazul Rusiei profesionalismul trebuie să lase loc propagandei, mi-am amintit că am prin bibliotecă un document excepțional:
Un film al primirii la Kremlin, de Vladimir Putin, în 9 mai 2005, cu prilejul Aniversării a 60 de ani de la încheierea Celui de-al doilea Război mondial, a șefilor de stat și de guvern invitați să participe la Parada militară.

Filmul mi-a fost dat pe un DVD de Adriana Săftoiu, pe vremea cînd ea lucra la Cotrocenii lui Traian Băsescu, iar eu eram unul dintre cei mai înverșunați adversari ai lui Traian Băsescu din presă. Nu o dată am invocat-o pe Adriana Săftoiu drept exemplu strălucit de ce vrea să însemne consiliera cu presa a unui demnitar. Una dintre îndatoririle celei sau celui care răspunde de presă la cancelaria președintelui sau a premierului e să țină legătura cu toți marii adversari ai demnitarului din presă. Sînt momente cînd un Conducător abil simte nevoia să-și contacteze dușmanii din presă. Fie pentru a verifica reacția acestora la o inițiativă mai aparte a demnitarului, fie pentru a plasa o informație, un document, care e bine să apară în presa dușmană și nu în cea amică. Puțini au fost sfătuitorii de președinți și premieri care au respectat, cel puțin față de mine, această regulă. Mai toți, neghiobi, s-au grăbit să-și însușească antipatiile și simpatiile de moment ale președintelui sau premierului. Adriana Săftoiu s-a numărat printre puținii preocupați să păstreze contactul Administrației prezidențiale și cu dușmanii președintelui din presă.
Cred că la una dintre întîlnirile din perioada respectivă ea mi-a făcut cadou DVD-ul cu filmul respectiv.

Cu permisiunea ei (am contactat-o pentru a-i cere voie, deoarece filmul nu mi-a fost dat la vremea respectivă spre publicare) postez pe cristoiublog.ro, din producția al cărei autor nu-mi dau seama cine e, partea cu primirea de către Vladimir Putin și Ludmila Putina (nevasta de care a divorțat ulterior) pe șefii de stat și de guvern invitați la Moscova. Cititorii vor recunoaște printre cei primiți pe Traian Băsescu (singur, fără nevastă), pe Regele Mihai (nu singur, ci însoțit de Radu Duda), pe alți șefi de stat și de guvern din lume, veniți singuri sau cu nevestele, de la George Bush pînă la Chirac. Deși teoretic monotonă, perindarea oaspeților pe la Vladimir Putin e practic deosebit de interesantă prin micile și marile gesturi făcute de fiecare.

Eu am sesizat cîteva.
Nu vreau să le destăinui cititorilor. Aș vrea ca aceştia să descopere singuri micile și marile gesturi din timpul acestei Parade a șefilor de stat și de guvern din lume și să le dezvăluie și să le comenteze pe cristoiublog.ro.
Nu de alta, dar prin acest film asistăm la un moment de seamă al Istoriei care se face sub ochii noștri.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

20 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 30 iulie 2017”

  • Pe scurt fiecare sef de stat a fost tratat dupa influenta pe care o are tara respectiva.
    Unii cu mai mult altii cu mai putin respect.
    Basescu mi s-a parut foarte deschis si entuziasmat fata de Putin la vremea respectiva.

  • Daca nu ploua ar fi fost o nunta, asa-i doar o inmormantare. Mi-a placut picatura cazuta pe lentila aparatului de filmat acoperind fata lui Bush. O fi fost un semn ca si cacareaza porumbelului pe manseta lui Hollande.

  • Rusia, o tara cu un popor bun, prietenos, dar cu niste conducatori hulpavi si rai. Ticalosi cu poporul lor, cu vecinii lor, ticalosi cu toata lumea care, dupa ei, nu saruta mana “Mamei Rusia”. Eu sunt moldovean 100%, cu ancestori pe linie materna de peste 45 de mii de ani, iar Moldova mea si a Lui Stefan cel Mare si Sfant este sfartecata in doua, “artizanii”, fiind conducatorii rusi din toata istoria pamantului sfant. Ei lupta pentru supravietuire cu: polonezii, turcii, nemtii, francezii, etc. dar noi ce le-am facut?

  • – Ce face PSD ca să nu se mai simtă persecutat de “sistem”?
    – Pace.

    – Ce face deputatul PSD Liviu Pleşoianu, în această problemă?
    – Repetă singur: “Dacă nu luăm nicio măsură, atunci să nu mai spunem că “sistemul” ne-o trage!”

  • Corupţia la nivelul cel mai înalt şi prosperitatea propriilor societăţi comerciale le ocupă tot timpul supraponderalelor poli-unităţi de luptă împotriva terorismului.
    S-a extins pretextul combaterii terorismului şi-n farfuria de pe masa românului.

    • Consumaţi, consumaţi, consumaţi numai antiterorism pe pâine şi mămăligă anticorupţie pripită-pitică! 😆

  • Cei mai periculoşi sabotori ai democraţiei autentice sunt cameleonii politici: titularii transpartinici, migratorii şi trasnsferabilii la comandă.

    Toţi aceştia pun umărul – de 27 de ani – la conservarea “singularismului” politic, adică a unui monopartid subteran (fără coloană vertebrală, fără identitate, fără credinţă de sine stătătoare) cu mentalitate de târâtoare, în slujba aceleiaşi supraputeri numită “Noi suntem Statul”.

    • În aceste condiţii, adică din moment ce comanda e unică, nu poate fi funcţional principiul separaţiei şi echilibrului dintre puterile statului.
      Separaţia unicităţii e conceptul dezechilibraţilor. 😆 Acesta-i secretul perpetuării speciei “Noi suntem Statul!”

  • Democraţia originală n-are nevoie de Opoziţie.
    Nu-i decât o sămânţă de scandal.
    Asta înseamnă liniştea iliesciană: democraţia pluralismului de cacealma, adică armonia dictată de “Noi suntem statul!”

    La asmenea malformaţie congenitală ar putea fi o singură soluţie: puterea politică să fie ea însăşi opoziţie… faţă de democraţia artificială supranumită “Noi suntem Statul!”.

  • Puterea executivă e bicefală: Preşedinţie şi Guvern.

    De partea puterii executive: (PNL+USR) + (PSD+ALDE) + udmr+minorităţi.

    Puterea legislativă susţine puterea executivă.

    Opoziţia fără cap stă la coadă. 😆

    Democraţia TeFeL-istă e crăcănată rău.

    • Constituţie, art 8, alin (1):
      “Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale”.

      Cooptaţi PMP-ul la guvernare, măcar să ştim una şi bună! 😆 😎 😈
      Simplificarea directă s-ar fi produs dacă PMP-ul nu treacea pragul.

      “Pluralismul în societatea românească” era cât pe ce să fie. Să fie primit! 😆

      • Primul pas hotărât spre pluralism politic se numeşte USL.
        Restul e can-can, pas cu pas. 😀

  • Preşedintele cel mai drag e bugetofag. 😎

    Domnule Preşedinte, primiţi cu miloaga?
    – Ne daţi, ori nu ne daţi înapoi banii din bugetul românilor?

    • Mentalitate de profitori, împuţi…naţi-vă!
      Cam mulţi vă căcaţi pe voi complice.

  • – Domnule Iohannis, ce vă mai doriţi de la acest mandat de Preşedinte al României?
    – Ca de obicei, îmi doresc trei lucruri: o casă înapoi,
    o colectare mai bună la buget şi să nu-mi ceară Dragnea – pentru o colectare mai bună la buget – banii pe care îi datorez statului din chirii necuvenite.
    – Aţi fi în stare de o coabitare cu Dragnea, numai ca să vă salvaţi banii, prin tergiversarea restituirii, până când intervine prescripţia?
    – Sunt deja în stare: mă păsuieşte SRI-ul prin ANAF sau prin Dragnea, e totuna.

  • – Domnule preşedinte Iohannis, ce-au votat românii când v-au ales în 2014?
    – Programul de guvernare al PSD,
    – Asta cu programul a fost doi ani mau târziu. Cum vă explicaţi?
    – Păi, da. În 2016 românii căpătaseră deja mai multă încredere în mine şi-au zis că-i mai bun programul PSD.
    – Şi-atunci, cum mai speraţi să fiţi reales în 2019?
    – În doi ani şi jumătate alegătorii vor vedea că pentru România e mai potrivit programul meu foarte mulţumit de excursii în străinătate, turism rural, călătorii, plimbări, umblături; pe scurt înseamnă nu unul ci trei programe convingătoare: mişcare, mişcare şi iar mişcare.
    – De unde aţi scos ideea asta?
    – Din manualul de sport al PSD.

  • Reiese clar, ca marii aliati ai Rusiei sunt SUA, Franta si Germania. Noi doar putem fi zvarliti de colo – colo, dupa cum vor ei.

  • Noi doi şi-o umbrelă. 😆

    Preşedinte jucător cu însoţitor.
    Până şi Bush şi-a cărat singur umbrela.

    • Restul #prinspatecahoţii. 🙂

    • Interesant ‘jocul umbre(le)lor’, mai mult, chiar, decât primirea, … în sine !!!