Gîndul de duminică, 30 octombrie 2016

Klaus Iohannis nu poate s-o ia de mînă pe Venus din Milo, pentru că-i ciungă. Are însă sîni. Poate să-i pună mîna pe unul sau chiar pe amîndoi

Vineri 28 octombrie 2016, aflat în campania electorală la Tîrgu Jiu, Klaus Iohannis s-a fotografiat fudul stînd cu fundul pe unul dintre cele douăsprezece scaune care alcătuiesc împreună cu masa capodopera lui Constantin Brâncuși, Masa Tăcerii.

Nu întîmplător am ţinut să precizez S-a fotografiat stînd pe unul dintre scaune.
Pentru că președintele Klaus Iohannis nu s-a așezat pur și simplu pe unul dintre scaune.
S-a așezat ca să fie fotografiat astfel adică fudul c-a luat loc la Masa Tăcerii ca la o masă de bodegă.

Ca autor a trei cărți de note satirice despre călătoriile în străinătate, sunt specialist în ceea ce s-ar numi tembelismul fără leac al turiştilor ajunşi cu sau fără bilet în locuri istorice.

Deşi anunţuri, hîrtiuţe, cartonaşe puse de mai marii muzeelor îi avertizează pe vizitatori să nu se aşeze pe anumite scaune, obiecte istorice (pentru că aparţin unor personaje celebre), să nu ia loc la anumite mese, la care s-au semnat și s-au întîmplat momente istorice, să nu atingă obiectele întîlnite pe parcurs, totuşi, vizitatorii tembeli se dau peste cap ca să sfideze interdicția numai şi numai pentru a se trage în poză, ca să-i vadă prietenii şi neamurile cum au stat ei la masa la care a stat Napoleon.

Capodopera Masa Tăcerii nu e o masă propriu zisă, chiar dacă se cheamă masă. Altfel spus, deşi e de forma unei mese înconjurate de scaune de piatră, ea n-a fost creată de Constantin Brâncuşi pentru ca vizitatorii să se aşeze la ea şi să halească o fleică, după care să bea o bere. Mai ales că scaunele-clepsidră întruchipează timpul.
Masa Tăcerii e o capodoperă ca şi Venus din Milo, ca şi Discobolul, ca şi Gioconda.
În ansamblul de la Tîrgu Jiu Masa Tăcerii e menită să fie văzută şi trăită ca o operă de artă.
Atît și nimic mai mult.
Vizitarul normal la cap rămîne la o distanță respectuoasă, încearcă emoția provocată de  vederea unei capodopere și pleacă.
Din acest punct de vedere, anunţurile din jur de interdicţie privind atingerea mesei şi a scaunelor sunt doar pentru tembeli.
Pentru că doar un tembel nu realizează că Masa Tăcerii nu e o masă, iar scaunele nu sunt scaunele din sufragerie sau de la bodegă.

Întreaga presă l-a mustrat pe Klaus Iohannis, pentru că ar fi încălcat legea aşezîndu-se cu fundul pe unul dintre scaunele de la Masa Tăcerii.
Nu, Klaus Iohannis n-a încălcat legea, ci bunul-simţ.
Bunul-simţ care-ţi spune că o operă de artă n-a fost creată pentru a fi folosită de fiecare vizitator ca obiect casnic.

Din cîte văd, Klaus Iohannis aparţine turiştilor tembeli ajunşi în faţa unor monumente de artă sau obiecte de muzeu.
Din acest punct de vedere, aşezatul la Masa Tăcerii e doar începutul.
Luînd seama la acest tembelism, suntem gata să-i recomandăm lui Klaus Iohannis şi alte obiecte celebre.

La Castelul Fontainebleau, în aripa dedicată lui Napoleon, Klaus Iohannis are la dispoziţie Papucii lui Napoleon.

Îi poate vîrî în picioare şi chiar poate face cîțiva pași cu ei, cît să-l fotografieze consilierii. Tot la Fontainebleau, Klaus Iohannis are la dispoziţie Patul Mariei Antoaneta şi al Iosefinei.

La o adică se poate lungi în el.

Pe Colline des Lauves în Aix en Provence se află Atelierul lui Cézanne. Vizitatorului poate vedea coșurile cu fructe care l-au inspirat pe marele artist.

Klaus Iohannis poate lua un măr și mușca din el. Asta în timp ce consilierii îl trag în poză.

La Luvru, într-o sală special amenajată pentru ea se află Venus din Milo unul dintre starurile Muzeului (6 milioane de vizitatori anual).

Nu poate s-o ia de mînă, pentru că e ciungă.
Are însă sîni.
Îi poate pune mîna pe unul sau chiar pe amîndoi.