Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Al patrulea Reich german

Lacustră britanică- stațiunea turistică Brighton, în Sussex, pe malul Canalului Englez. Locul unde se reunește anual toată aristocrația britanică. Pe pod, lângă Brighton Pier, doi englezi în vârstă își plimbă câinii Labrador și sporovăiesc potolit- sunt vorbăreți, dar se cam tratează. Unul dintre ei a văzut știrile la ora ceaiului cu lapte și îi spune celuilalt că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, este greu supărată pe președintele SUA, Donald Trump. Tante Angela vrea acum o Europă care să fie „pe mâinile proprii ale europenilor”, departe de Statele Unite. Pe câte mâini să fie, adică, Europa? Nu știe nimeni, englezul ridică din umeri. „Păi, doamna vrea Europa pentru oamenii de pe stradă sau pentru cluburile ei Posh (aristocrați- n.n.)?”, se miră el, fin-ironic și euro-sceptic, ca orice englez vârstnic care se respectă. Celălalt dă din mână a lehamite, pronunță în clar un cuvânt afurisit („Bollocks!”), aprobat unanim din capete de câinii Labrador și de tovarășul lui, apoi se urnește mai departe. Grupul se îndepărtează și acum te gândești firesc că așa vor fi început în trecut trei Reich-uri ale Germaniei- cu îngrijorările unor englezi la vorbele nemților.

Dacă citești ziarele vreo săptămână în România, vei afla în general ce mai „decide” Germania, ce „face” Germania, ce „vrea” Germania, ce „respinge” Germania. Mai apoi, un cerșetor cu facultate din piața Romană a Bucureștilor, te va lămuri că Germania este condusă cu doamna Angela Merkel. Un întreg continent este încredințat unei singure țări, pe principiul pur românesc, extras direct din piața bucureșteană Chibrit „Banii vorbește”. Germania poate să se tragă la umbră, cu o bere, dar Reichul german va rămâne mereu pe loc, mai ales după plecarea americanilor. Undeva, mai retras va rămâne și Uniunea Europeană- chelner perfect, housekeeper și purtător de cuvânt.

Un cor pe multe voci- muncitorii români din Regatul Unit, polonezii, cehii, maghiarii sau marțienii, se întreabă dacă Europa (acel continent unde previzibil ar putea reveni cu toții) și mecanismele sale mai sunt încă în stare de funcționare, după ce apocalipsele locale din UE au înrăutățit buletinele de știri: mulțimi nemaivăzute de migranți, atentate, islamism, frontiere din burete, Brexit, ostilitatea vecinilor. Birocrații de la Bruxelles, comisiile, guvernele și avocații poporului, Reichul, Angela Merkel sau chiar ziarele neo-liberale le răspund acestor oameni subțirel, în Do Minor și îi trimit la Biroul de Obiecte Pierdute. Astăzi, o parte mare din Europa- eventual cea pe care s-a depus praful, numită și „Europa tradiției”- este pierdută, iar restul se află în poșeta noului Reich german. Să nu superi Germania- își ia lua poșeta și pleacă acasă.

Ca român ce locuiește în Anglia, te miri ce-o mai fi rămas din Europa în afară de palavrele politice și simbolistica obișnuită – cârnații bavarezi, berea de la Oktoberfest, castelele din Spania, morile olandeze și Turnul Eifel- scăpat nevătămat după „protestele” cu cagule și bâte ale extremiștilor de stânga (antifa). Cu Veneția măcinată la fundație de industria turistică masivă, Italia de azi a rămas cu un singur simbol binecunoscut- vasele traficanților de carne vie (nota bene, „Expresul de Mediterana”) care debarcă în fiecare lună mii de migranți economici sosiți ilegal din Africa. Acolo, Mafia, ONG-urile de lux „pentru drepturile omului” și Uniunea Europeană (super-statul presupus bogat care n-are însă suficiente conturi bancare ca să-și protejeze frontierele) debarcă în solidaritate o maree umană care legitimează deja un business de proporții- cu mulți bani comunitari, dar și multe întrebări de bun-simț, evitate în numele aceluiași globalism.

Un singur lucru nu reușesc analiștii politici și oracolele de televiziune din Occident să precizeze: care este linia de demarcație pe care se vor întâlni noul Reich german- cel eliberat de sub „asuprirea” lui Donald Trump și califatul islamist revărsat spre Europa dinspre Siria, pe „politicile” lui Barack Obama, fost lider la Casa Albă și marele prieten al Angelei Merkel? Va fi linia aceea de demarcație pe o câmpie, pe vreun deal, poate pe banda de avarie a unui bulevard din capitala Arabiei Saudite? Un reportaj pe postul Al-Jazeera- televiziunea cu puț de petrol în fundul curții, tocmai ne arată un islamist bărbos vârât în papuci, care stă la soare pe lada de grenade și explică degajat unui reporter, misiunea lui din vârf de munte: „Coborâm de-aici, cucerim Europa, Anglia și Rusia, și facem un califat mare”. Europa este azi dorită inclusiv din văgăunile Afganistanului., iar cel mai mare califat islamic ar trebui să treacă prin Drobeta Turnu-Severin, pe urmă pe la Parlamentul din București- să vadă care-i treaba cu corupția, să poposească scurt pentru un ceai oriental la locul unde vrea Ponta să înfigă mega-moscheea și-apoi să-și continue drumul până în birourile din Bruxelles ale Uniunii Europene. Evident, dacă acel Bruxelles și acea Uniune Europeană n-au fost deja înghițite, fără masticație, de noul Reich german.

Un reportaj precum cel difuzat de Al Jazeera împinge previzibil aer tare în plămânii radicalismului islamic- vine într-adevăr o zi în viața unora dintre tinerii extremiști din Occident când chatul cu prietenii, iarba, șaorma, încremenitul peisaj occidental, politețea falsă din stradă, jobul plictisitor, liceul plin de reguli stupide, Fiscul sau jocurile pe calculator se doresc duse și când rămâne doar exaltarea- biciuită de reportajele cu bărboși solitari care „luptă” din greu în lanurile de „cruciați”. Comunități din Marea Britanie au furnizat voluntari și fonduri pentru jihadismul internațional și pentru alienarea religioasă numită Stat Islamic, DAESH, iar azi, ca și follow-up pe subiect, presa britanică raportează că mai mult de 23000 de jihadiști identificați locuiesc în Regat, din care 3000 sunt considerați „amenințare” și sunt monitorizați permanent. Cum ar spune criticii săi neadormiți, globalismul neo-liberal de azi afișează ambalajul dar nu pune și prețul produsului pe raft.

Diferența între bărbosul cu șlapi din munții Afganistanului și românca Adriana Ebrahim, sosită în 2015 in Marea Britanie dinspre Ferentarii Bucureștilor- și care spunea la câteva zile după sosirea sa în Chesterfield (Derbyshire) că Islamul va cuprinde întreaga lume- este doar de situare geografică. Fără să se cunoască, bărbosul și românca stau ideologic la aceeași mânuță, propovăduiesc aceeași expansiune, chiar dacă îi separă mii de mile. Ebrahim a descins în Anglia gata convertiră la islamism. În prima zi au luat-o unii de la o moschee locală și au dus-o la „socializare”. În alte zile, au luat-o iar. Mai apoi, Ebrahim a fost la training într-un Care-Home din Chesterfield unde, pe la mijlocul instructajului, pe telefonul ei pre-setat a început să sune cântecul muezinului- chemarea la rugăciune a musulmanilor. Instructorul și ceilalți colegi au ascultat politicoși tânguirea orientală dar, din politețea britanică, nu i-au spus nimic. În Anglia, simbolistica religioasă agresivă este interzisă, cu atât mai mult în spațiile destinate îngrijirii unor bătrâni. Între chemări la unitate europeană, la tratative sau la muezini, europenii au renunțat să mai afle care a fost acel „declic” care a declanșat „vremurile interesante”.

Mergi să aplici în Brighton, pentru obținerea National Insurance Number (numărul personal britanic) și ieși mai apoi din clădirea JCP de pe Edward Street direct spre promenada orașului. Urci pe un pod, dar Bătrânul Continent nu se vede: dincolo de Canalul Englez nu distingi nimic din Franța, nimic din Belgia.. Aflată la locul ei, în subsolul tuturor clasamentelor Europei, România este cu atât mai greu de ghicit în ceața britanică. Plaja din Brighton e plină de pietre și îndrăgostiți, pescărușii dansează în briza sărată, cântă o fanfară într-un chioșc de lemn de pe faleză: este o zi frumoasă- o zi cu mult mai optimistă decât va fi ultima zi din viața Europei.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

14 comentarii pentru articolul „Al patrulea Reich german”

  • Tot la temă:
    Dan Mihalache, ambasadorul imbecilităţii la români:
    – „Doamne-ajută să nu fie români printre victime”.

    Cristian Tudor Popescu consideră că această declarație este „imbecilă”, pentru că induce ideea că dacă victimele sunt de altă naționalitate, este în regulă.

    De data asta, de acord cu CTP.
    Şi asta nu e totul. La noi totul este în regulă cu nenumărate astfel de imbecilităţi declarate cu mândrie de aceeaşi calitate.
    Degeaba le mai semnalăm pe ici-colo. Au o tenacitate de sorginte perseverentă, ca oligofrenul care nu-i destul, dacă nu e şi zâmbitor. 😀 😆 😈

  • La acelaşi târg de imigranţi din Piaţa Obor, acelaşi vânzător strigător:
    – Ia-ţi imigrantul, neamule! Hai, ia-l acasă şi pune-l la masă! Avem două sortimente: munceşte pe bani puţini sau joacă pe gratis la ruleta românească. La alegere, marfă avem destulă.
    Se apropie hotărât un alt potenţial cumpărător.
    – M-ar interesa imigrantul muncitor pe bani puţini. Ce munci prestează şi cât de puţin ar urma să-l plătesc?
    – „Munceşte pe bani puţini” înseamnă că-l vindem noi la un preţ mic, în rest negociaţi cu imigrantul toate condiţiile: muncă, salariu, confort, facilităţi… Numai masa şi cazarea intră în preţ.
    – Care preţ?
    – Un leu bucata. Atât plătiţi şi om v-aţi făcut. Îl luaţi acasă şi vă bucuraţi din plin de produsele noastre de folosinţă îndelungată. În acest leu intră cazarea şi masa, adică după ce daţi numai un leu, vreţi să-l cazăm şi să-l hrănim tot noi? Cum v-am zis, negociaţi totul cu imigrantul, mai puţin masa şi cazarea, fiindcă astea nu sunt negociabile şi vă obligaţi din capul locului să le asiguraţi.
    – Asta-i tot?
    – Nu. Mai aveţi o obligaţie, tot în contul preţului corect de un leu. Un contract de publicitate gratuit, adică vă luaţi angajamentul să strigaţi, din 30 în 30 de secunde. de-aici din piaţă şi până acasăŞ:”Am dat doar un leu pentru imigrantul meu. E de la Obor şi-l am până mor”. Pentru continuitate şi prosperitate.
    – Nu-i în regulă. Eu vreau patru imigranţi şi nu se potriveşte reclama pentru unul.
    – Ne pare rău; cota maximă admisibilă este de trei bucăţi, ca să-i mulţumim pe toţi românii. Vă descurcaţi şi-aşa: „Am dat doar trei lei pentru imigranţii mei. Sunt de la Obor şi-i am până mor”. Simplu ca bună ziua, altul la rând!

    • – Vă convine atâta bătaie de cap pentru doar un lei pe cap de produs?
      – Cum să nu? Ne subvenţionează statul român cu 10.000 euro pe cap de imigrant integrat în familia lui. Ospitalitatea românească n-are margini. Aia nemţească e mai tare, tot pe cap de locuitor român.

  • La târgul de imigranţi din Piaţa Obor:
    – Ia-ţi imigrantul, neamule! Hai, ia-l acasă şi pune-l la masă! Avem două sortimente: munceşte pe bani puţini sau joacă pe gratis la ruleta românească. La alegere, marfă avem destulă.
    Se apropie cu sfială un curios amator:
    – Am tresărit când v-am auzit strigând „ruleta românească”. Când eram tânăr, prin anii ’80, am vizionat clandestin filmul „Vânătorul de cerbi”.
    – Da, da, ăla cu ruleta rusească. L-am văzut şi eu tot pe-atunci.
    – De vreo 15 ani soacră-mea locuieşte la noi; nu mai am aer, nu mai am viaţă, am doar coşmarul că nu mai scap niciodată de ea. Reuşesc să adorm numai cu gândul la acest film, imaginându-mi cum joc cu soacră-mea ruleta rusească. După mai multe încercări, parcă o văd cum reuşeste… în plin, iar eu abia atunci adorm, plin de speranţă.
    – Nu vă temeţi să vă imaginaţi cum se nimereşte chiar la dv glonţul adevărat?
    – Nu. Oricum viaţa asta nu mai are niciun rost. Ori eu, ori ea, fie ce-o fi! Din păcate, mă trezesc, mă ciupesc, îmi vine să plâng, toată ziua se cunoaşte de dimineaţă şi o iau de la capăt . Probabil ruleta dv cu imigranţi n-are nicio asemănare cu filmul vieţii mele.
    – Nu-i char aşa. Am pentru dv o veste bună şi una proastă. Cu care vreţi să încep?
    – Mi-e atât de dor de-o veste bună… nu mai am răbdare să aştept.
    – Ruleta românească cu imigranţi vă poate rezolva problema.
    – Uau! Nu-mi vine să cred. Parcă simţeam ceva. Şi cât mă costă?
    – Staţi un pic! Sunt obligat să vă informez cu toate caracteristicile produslui. Spre deosebire de ruleta rusească, imigrantul împuşcă numai la întâmplare, orice-i pică în raza de acţiune, fără ţintă, fără discriminare. Dacă aveţi puţin noroc, o numereşte chiar pe soacră, în plin.
    – Adică după ce risc să-mi împuşte un alt membru al familiei, ziceţi că aveţi şi-o altă veste, aia proastă?
    – Păi, da; după ce vă rezolvă toate treburile murdare de-acasă, doar nu vreţi să-l alungaţi. Ce-i luat e bun luat; trebuie să-l păstraţi până la adânci bătrâneţi. De-aia vi-l dăm fără bani, aşa cum l-am prezentat: “joacă pe gratis la ruleta românească”. Eu aşa am primit marfa, la pachet. Unul munceşte, unul împuşcă, altul munceşte şi împuşcă…
    – În cazul ăsta, vă cer un timp de gândire până mâine. .
    – Nu-i nicio problemă. V-am zis, avem marfă destulă.

    A doua zi, apare însuratul interesat, cu o faţă obosită, cearcăne, părul neîngrijit.
    Vânzătorul de imigranţi îl interoghează curios:
    – Ce-aţi păţit, n-aţi dormit sau ce s-a întâmplat?
    – N-am pus geană pe geană. De frică. Ieri, când am ajuns acasă, soacră-mea, veselă ca niciodată, radia de fericire la fel ca-n ziua în care i-am cerut mâna fiicei sale; râdea împreună cu doi indivizi necunoscuţi; toţi trei stăteau la masă şi s-au oprit simultan din răs când am intrat în casă; soacră-mea se ridică, mă ia frumos de braţ, mă apropie de masă şi le zice musafirilor: “Acesta este ginerele meu, de care tocmai râdeam. Dragă ginerică, azi am fost la Piaţa Griviţei şi mi-am luat cota de imigranţi. Să ţi-i prezint”.

    N-am avut auz pentru numele lor; îmi ţiuiau urechile de la cea de-a treia veste a zilei, dar am găsit puterea să le spun:
    – Îmi pare bine de cunoştinţă.
    În acel moment au izbucnit toţi trei într-un răs demenţial, semn că le-a plăcut straşnic glumea mea .
    Nu ştiu de unde am găsit puterea să-mi verific presentimentul:
    – Cu ce vă ocupaţi, domnilor?
    – Amândoi suntem jucători de elită la ruleta românească.

  • România acceptă imigranţi cu condiţia ca românii emigraţi în Europa să fie consideraţi surplusul care va umple paharul… numai bun-plin de trimis acasă.

    Prosperitatea României se va măsura în număr capete de imigranţi pe cap de locuitor aparţinător.

    Cine n-are familie întregită cu imigranţi să caute la mica publicitate:
    „Anunţ important: o caut”

  • Diferența între bărbosul cu șlapi din munții Afganistanului și românca – minune: primul stă pe planurile matrimoniale şi abia aşteaptă să-şi vadă sortita, pe când minunea nerăbdătoare – ca mireasa din Ferentari – a întins-o înainte spre marea întâlnire, dar, din cauza problemelor la busolă, a luat-o invers spre vest şi s-a trezit rătăcita din Chesterfield. Întâlnirea de gradul zero fără scântei e ca mireasa răpită fără zestrea ad-hoc, programată din darurile de nuntă: nu mai are niciun farmec.

  • „Un singur lucru nu reușesc analiștii politici și oracolele de televiziune din Occident să precizeze: care este linia de demarcație pe care se vor întâlni noul Reich german- cel eliberat de sub “asuprirea” lui Donald Trump și califatul islamist revărsat spre Europa dinspre Siria”

    Nu-s analist, nici oracol. Am o băbuială de chibiţ: linia de demarcaţie dintre al patrulea Raich german şi primul califatul revărsat va fi graniţa în care se va resoarbe al treilea Aut european.
    Vorba sătulului:
    -Pănă aici! 😀

  • Emigrantii nostri cred intr-un magic „dupa”. „Dupa” nu vor mai munci, „Dupa” li se vor plati facturile. Nu am inteles exact in ce consta acest „dupa”, sau mai bine zis nu am dorit sa-l formulez in cuvinte, caci numai idea, gandul, imi da fiori reci. Oricum, in locul lor, a multor romani de pe la noi si de pe la ei, nu as crede in promisiunile facute. Se vor eschiva dupa un alt „dupa”, sau vor pune conditii imposibil de indeplinit.
    Cat despre cum se vede Romania, nici nu se putea vedea altfel decat in ceata, caci subsolul, fiind de bloc, deserveste multe apartamente cu multe suflete de hranit, nerabdatoare si ele sa-l ajunga pe „dupa”.
    PS Din cate imi aduc eu aminte legea fundamentala a comunismului zicea ca „de la fiecare dupa posibilitati si fiecaruia dupa nevoi”. In aceasta formulare „dupa” are o conotatie cantitativa si nu temporala.

  • – Stimaţi aleşi, realeşi, numiţi, renumiţi terorişti; aveţi grijă cu ce doriţă vă alegeţi de la imigranţii noştri! Unde-s mulţi se îndeplineşte. 🙂

  • „Aflată la locul ei, în subsolul tuturor clasamentelor Europei, România este cu atât mai greu de ghicit în ceața britanică…este o zi frumoasă – o zi cu mult mai optimistă decât va fi ultima zi din viața Europei”.

    Cei din urmă visăm să fim cei dintâi.

    Dreptul românilor la liberă circulaţie „în subsolul tuturor clasamentelor Europei” încă ne este consolat de zilele optimismului în ceaţă. Când se va fi destrămat campiontul european, fi-vom în sfârşit primii în clasamentul singurătăţii.
    Aleşii noştri se vor simţi în sfârşit independenţi şi se vor adresa poporului cu mândrie proletară:
    – “Dragi români, am făcut tot posibilul să vă aducem înapoi suveranitatea, restitutio in integrum, că-i a voastră, după cum zice Constituţia. Să vă bucuraţi de ea ca-n vremurile epocale dinainte de evadarea din ’89! Noi suntem români mândri că avem şi noi imigranţii noştri”.

    Constituţia a prevăzut totul ca la carte şi se poate citi frumos despre libera circulaţie la art. 25: “Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat” şi “Fiecărui cetăţean român îi este asigurat dreptul… de a emigra, precum şi de a reveni în ţară”.

    În România nimic nu se pierde, totul revine la matcă.

    – “Imigranţi români din toate ţările, uniţi-vă şi întoarceţi-vă acasă! Câinii s-au aşezat deja la coadă pentru colaci. Vă aşteaptă cu drepturile şi libertăţile fundamentale încolăcite.”

    – Deschideţi poarta raiului! Cu ce începem?
    – Cu dreptul de a munci fiecare pe unde apucă.

    • Imigrantii romani pot ramine sau reveni acasa . Acum le e clar ca tara nu va ramine goala .Alte semintii apreciaza locurile acestea si vor emigra in RO ,sirieni, irakieni…

      • ❗ da.. sunt momente cand nu realizezi cat de repede se intampla totul. sunt haite la UE care cu asta se ocupa. Dar CE ii impinge la asta sau cine

  • 😛

    Reichul German contra califatului islamic, o glumitza idioata.. Germania sa salveze Europa cand ei nu se pot salva nici pe ei.. Din toata cultura lor imensa, germanilor le/a mai ramas azi doar carnatzii si berea, dar astea le au si alte popoare..Romanii au micii si berea, dar nu sunt inca afectati precum germanii de boala psihica numita globalizare

    Merkel e dusa si nu mai e niciun Bismarck azi sa salveze prestigiul german. Neoliberalismul sectar i-a distrus pe nemti ca fiinte logice, care au pastrat atasament fata de valorile stiintei, istoriei sau culturii lorlor..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *