Primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale a fost validat. Turul doi are loc în 8 decembrie cu candidații Călin Georgescu și Elena Lasconi

Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Rusii îl confirmă pe Mareșalul Ion Antonescu!

Riscînd să fiu acuzat de George Maior, fost director al SRI, și în prezent ambasador al României la Washington, că sunt o unealtă a propagandei rusești în România și, în consecință, prin Mandat de siguranță națională, să fiu verificat, prin înregistrare, dacă nu cumva la WC trag apa Volgăi și nu a Potomacului, cum se cere unui român patriot, am scris că Discursul ținut de Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Rusii la Ședința solemnă a Sfîntului Sinod al BOR de sîmbătă, 28 octombrie 2017, se constituie într-un excepțional document istoric.
Cum el se găsește pe site-ul Basilica.ro, Agenția de presă a Patriarhiei Române, îl recomand spre lectură tuturor cititorilor mei.
Garantez că va fi o experiență intelectuală deosebită.

De unde și pînă unde preocuparea mea, jurnalist pentru care domeniul Bisericii a fost și este unul străin, fie și pentru că nu frecventez pomenile Patriarhiei, față de Discursul lui Kiril la o manifestare a Bisericii Ortodoxe Române?
Răspunsul e simplu.
Am urmărit Discursul Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii în postura celui care studiază Campania din Est, inițiată de Mareșalul Ion Antonescu, ca Război Sfînt, Cruciadă, sub semnul Recreștinării Rusiei, țară în care Biserica a fost distrusă de bolșevici.

În anii Campaniei din Est, dar şi în anii interbelici dezvăluirea Crimelor comise de Regimul sovietic împotriva Bisericii a fost o constantă a presei noastre.
În amplul articol Ortodoxia în misiune din Slova Ortodoxă, an III, nr. 56-57, 15 noiembrie-1 decembrie 1941, dr. Nicolae Popovici, Episcopul Oradei, scria drept argument pentru Misiunea BOR de dincolo de Nistru, pe care o Delegaţie de 53 de preoţi, în frunte cu I.P.S. Mitropolitul Nicolae al Ardealului, a desfăşurat-o în cadrul Recreştinării Rusiei:

„Dintre toate prigoanele ce au venit asupra Bisericii lui Hristos însă, cea mai mare şi cea mai cumplită este fără îndoială prigoana din Rusia bolşevică, prigoană care a început în anul 1917 şi a ţinut pînă în zilele noastre. În aceşti 24 ani bisericile au fost dărîmate, odoarele sfinte topite, cărţile sfinte arse, vestmintele bisericeşti batjocorite, sute de episcopi, zeci de mii de preoţi şi milioane de credincioşi au fost ucişi.”

Un amplu tablou al Prigoanei împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse declanşate de bolşevici schiţează eseul Teodor M. Popescu în Anticreştinismul comunist, parte din Prelegerea inaugurală la Facultatea de Teologie din Bucureşti, noiembrie 1941, publicat în Biserica Ortodoxă Română, Revista Sfîntului Sinod, an. LIX, nr. 7-8, iulie-august 1941:

„Cu Dumnezeu şi cu Iisus Hristos s-au războit şi alţii; nimeni şi niciodată însă aşa cum se războieşte azi bolşevismul. El întrece ca impietate şi cruzime tot ce s-a făcut pînă acum împotriva unei religii şi în deosebi a creştinismului. Ceea ce se cunoaşte din suferinţele fără nume şi fără număr ale Bisericii din Rusia – şi nu se cunoaşte încă totul – lasă cu mult în urmă ceea ce au putut imagina persecutorii mai vechi ai creştinismului. Biserica rusă îndură de un sfert de secol toate persecuţiile îndurate de toată Biserica creştină pînă acum, şi mai mult decît atît: Persecuţia comunistă este cea mai bine organizată, cea mai sistematică, cea mai crudă şi cea mai perversă.

Întrebuinţează totul şi nu-i scapă nimic.
Ea este ofensiva generală a lui Satan împotriva religiei, cu toate mijloacele de pînă acum şi cu altele noi, perfecţionate, aplicate într-un spirit, care face din acţiunea anticreştină din Rusia nu o luptă între oameni, ci un asalt de fiare atee asupra oamenilor credincioşi, prigoniţi anume în chip demonic, pentru că sînt credincioşi.

Arestări, închisoare, deportare, exil, ocnă, lagărul, munca silnică, mutilarea, uciderea, împreunate în chip sadic cu tot felul de nedreptăţi, sînt lucruri din cele mai banale în Republica Sovietelor. Scene crude, ca aruncarea într-un rîu a unui arhiepiscop ortodox, Andronic de Perm, după ce fusese purtat pe străzi oribil mutilat: cu ochii scoşi, cu nasul şi obrajii tăiaţi, cu urechile smulse; sau cu tîrîrea de urechi a unui episcop romano-catolic, Belkevici, cu piciorul rupt, la postul de gardă, pentru a fi ucis cu revolverul, sînt lucruri care nu surprind. Zeci de ierarhi şi mii preoţi ucişi, zeci de mii de biserici – mînăstiri celebre şi catedrale monumentale – opera geniului rusesc celui bun şi a pietăţii ortodoxe, aruncate în aer cu dinamită sau distruse prin alte mijloace, ea «împiedicînd circulaţia», sau sub alt pretext, profanate şi nimicite în delirul vulgului ateu, cu muzică şi dansuri în lovituri de tun festive, sînt obiectul unui spectacol popular îndătinat. Locaşuri de cult jefuite şi transformate în localuri de distracţie, de consumaţie sau chiar de desfrîu, în magazine, depozite, muzee; altare transformate în WC; icoane, cruci, veşminte liturgice şi obiecte de cult pîngărite, risipite sau distruse; bunuri bisericeşti şi mînăstireşti secularizate în chipul cel mai abuziv; arhivele bisericeşti şi mînăstireşti luate; biblii şi cărţi de slujbă adunate şi arse, sînt o plăcere zilnică pentru ateismul militant. Descinderi, percheziţii şi ridicări nocturne de la domiciliu, dispariţii misterioase de slujitori ai Bisericii sau de credincioşi, deportări în locuri necunoscute, suprimări fără urme, despărţirea soţului de soţie, a părinţilor de copii, alungarea păstorilor de lîngă turma lor, sînt simple fapte diverse. Năvala bandelor comuniste fanatice în bisericile pline de credincioşi la slujbă, cortegii carnavaleşti şi demonstraţii antireligioase, mascarade atee, împiedicare în tot felul a actelor de cult public şi particular, pînă şi a rugăciunii individuale în închisoare, în lagăr sau în mină, sînt acte meritorii pentru un comunist.”

Întreaga propagandă a Războiului Sfînt, după cum îi spune şi numele, Sfînt, se întemeiază pe teza Cruciadei întreprinse de armatele germane şi române în URSS. Uniunea Sovietică e văzută ca „Iad”, ca „lumea păgînismului”, ca „Lumea lui Satana”.
Acuzaţiile izvorau din prezentarea regimului sovietic drept unul antireligios pînă la sălbatic. Reportajelor despre bisericile dărîmate, despre persecutarea preoţilor li se se adaugă cele de descriere a reabilitării bisericii în localităţile cucerite de Armata română.

Sentinela din 22 noiembrie 1942 publică reportajul O slujbă creştinească. Slujba e una de aşezare a Crucii pe locul „Bisericii dărîmate de boşevici”:

„Într-un sat situat în marele cot al Donului a avut loc în ziua Înălţării Sfântei Cruci o impresionantă ceremonie creştinească.
Crucea bisericii din sat, pe care bolşevicii atei au aruncat-o la gunoi, după dărâmarea lăcaşului de închinăciune, găsită de oştenii noştri, a fost aşezată – după ce i s-a făcut reparaţiuni şi a fost vopsită – chiar pe locul unde se înălţa altădată casa lui Dumnezeu.”

Părintele protopop, confesor militar, a ţinut sătenilor o cuvîntare depre misiunea Armatei Române de Recreştinare a Rusiei:

„Sfinţia Sa, adresându-se apoi locuitorilor, cu ajutorul unui translator, în cuvinte care au înduioşat până la lacrimi, şi-a exprimat bucuria că Dumnezeu a ajutat românilor ca să ajungă în inima Rusiei, spre a ridica din gunoaie Crucea Lui, batjocorită, şi s-o aşeze iarăşi la loc de cinste. În continuare, a îndemnat populaţia să se roage pentru izbânda armatelor care luptă ca să le dea lor posibilitatea de a se închina fără teamă, de a avea iarăşi biserică şi preot.

Adresându-se ostaşilor, le-a spus să fie mândri că au putut face o faptă creştinească frumoasă, ajutând la aşezarea Crucii fostei biserici în locul unde trebuie să fie.”

Finalul reportajului scoate şi mai tare în evidenţă viziunea despre URSS ca un tărîm al „Iadului”:

„În amintirea acestui eveniment, a fost fixată pe Cruce o placă de alamă, în formă de inimă, cu următoarea inscripţie:
«Astăzi, 14 Septemvrie, ziua Crucii, anul 1942, s-a ridicat de un corp de armată român, această Cruce, pe locul unde a fost Altarul Bisericii dărâmate de bolşevici».
«Veşnică amintire eroilor căzuţi pentru Cruce şi Patria Română»”.

Reportajul din Sentinela, 11 iulie 1943, consacrat de I. Valerian expoziţiei anticomuniste organizate în Capitală de Asociaţia Româno-Germană „cu prilejul împlinirii a doi ani de la pornirea războiului împotriva bolşevicilor”, consemnează ca văzute în fotografiile expoziţiei, asigurate de Ministerul Propagandei, „episcopi cu pielea capului sfîşiată”, „biserici transformate în grajduri”, „odăjdii preoţeşti făcute straie pentru comedianţi”.

După 23 august 1944, pe fondul Bătăliei duse de comunişti pentru cucerirea Puterii, bunăvoinţa PCR faţă de religie, faţă de BOR, sînt puncte majore ale Programului electoral. Opoziţia identifica PCR cu PCUS şi, prin urmare, contracara campania comuniştilor prin invocarea Prigoanei împotriva Bisericii din URSS.
De aceea, unul dintre obiectivele asumate de presa legată de PCR şi de intelectualii tovarăşi de drum îl constituie prezentarea a ceea ce s-a scris pînă acum despre Biserică în URSS drept calomnii, minciuni fasciste, falsuri uşor de crezut în condiţiile „Zidului chinezesc” ridicat de duşmanii URSS de la noi între România şi URSS.

Momentul culminant al acestei campanii zise şi de Spulberare a minciunilor l-a constituit Vizita Patriarhului Nicodim în URSS, în fruntea unei delegaţii alcătuite din P.S. Episcopul Neculai Popovici al Oradei, P.S.S. Justinian Vasluianul, arhiereul Iaşiului, părintele Ion Vaşca, secretarul general al Ministerului Cultelor, între 23 octombrie – 7 noiembrie 1946.

Înaintea Patriarhului Nicodim, Preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, face o vizită la Moscova. Articolul Biserica în Uniunea Sovietică din volumul ARLUS, invocă prezenţa preotului „din însărcinarea lui Nicodim la însărcinarea noului Patriarh al Bisericii Ruse, I.P.S. Alexei”.

Fiind vorba de o faţă bisericească, simpla relatare a celor văzute în Uniunea Sovietică primeşte aura unei misiuni sfinte:

„Atotputernicul Dumnezeu mi-a hărăzit o mare cinste şi anume aceea de a fi eu cel dintîi care să rup zăgazul ce se ridicase, cu ani în urmă, de către toată acea tendenţioasă şi falsă propagandă, avînd ca scop orientarea opiniei publice spre o nedreaptă şi rea cunoaştere a vieţii religioase din Uniunea Sovietică (…)

Am fost, am văzut şi mă simt dator să nu tăinuiesc adevărul, ci, cu sfinţenie, să-l mărturisesc pretutindeni.”

Despre nevoia de a cunoaşte la faţa locului adevărul despre viaţa religioasă din URSS, falsificat pînă acum, vorbeşte şi Gala Galaction în broşura „Relaţiile româno-ruse altădată şi azi”, Editura Eminescu, Biblioteca relaţiilor româno-ruse, 1946:

„Rănile războiului propriu-zis se vindecă şi se închid normal. Rănile războiului prin zvon calomnios şi prin tot felul de ponegriri se vindecă mult mai greu şi lasă, chiar cînd sînt vindecate, un fel de înveninare sufletească, de durată infinită.

Aşa a fost şi de data aceasta, Cei interesaţi să ne ascundă adevărul ne-au prezentat pe ruşi ca pe nişte diavoli mai negri decît cei din iad. Cum era să mai distingem adevărata figură a Bisericii ruse, cînd puhoaiele calomniei îi treceau peste creştet? De-abia acum, după risipirea cortinelor de fum şi după încetarea bubuitului tunurilor, izbutim să ne regăsim pe tărîmul obiectivităţii şi să vedem, la lumina adevărului, adevăratele stări bisericeşti din Rusia.”

Prea cinstit ca să ne mintă făţiş, Gala Galaction recunoaşte Prigoana împotriva Bisericii Ruse, dar îi dă semnificaţia unei încercări dumnezeieşti:

„Sîntem profund impresionaţi de această realitate şi de acest adevăr. Începem să înţelegem. Marea revoluţie rusească – cu toate durerile şi sacrificiile ei – a fost, pentru Biserica rusească soră, o întîmplare cu tîlc insondabil.

Argintul a fost lămurit în cuptor de şapte ori (Psalmul 12:6)”

Cunoaşterea ca mijloc al restabilirii Adevărului e invocată şi în declaraţia făcută presei de PS Episcop Justinian Vasluianul, Vicar al Mitropoliei Moldovei cu prilejul vizitei în URSS. De remarcat că şi la PS se întîlneşte argumentul prefacerilor de după Revoluţie:

„Recunoaştem că dacă vrem să cimentăm cu adevărat prietenia dintre noi, trebuie să ajungem a cunoaşte Biserica şi poporul sovietic. Şi aceasta nu este uşor. După cele trei decenii de aţîţare şi calomnie, de ignoranţă şi rea credinţă, mai cu seamă cu privire la Biserica din URSS, cunoaşterea nu este uşoară. Fiecare are datoria să contribuie la această cunoaştere. Biserica noastră trebuie să-şi dea contribuţia la această cunoaştere, care este grea nu numai pentru că toate piedicile trecutului trebuiesc înlăturate, ci şi pentru că în Uniunea Sovietică s-au petrecut şi continuă a se desfăşura evenimente unice în istoria lumii.

O lume nouă s-a clădit acolo, principii noii de convieţuire între oameni şi forme sociale superioare au fost create. Toate acestea trebuie cunoscute, dacă voim ca prietenia, pe care o dovedeşte Biserica şi tot poporul român să fie cu adevărat trainică şi adîncă.” (Declaraţiile prea sfîntului episcop Justinian Vasluianul, vicarul Mitropoliei Moldovei, făcute cu prilejul călătoriei la Moscova, Universul, 24 octombrie 1946).

Gala Galaction n-a mers în Uniunea Sovietică pentru a vedea la faţa locului realităţile, socotite de el ca fiind de invidiat.
Burducea a fost.
Realităţile religioase descoperite în URSS de călător, la începutul lui februarie 1945, sînt puse în contrast cu ceea ce C. Burducea numeşte propaganda nazistă.

Mihail Sadoveanu va avea o revelaţie la contactul cu Constituţia sovietică din 1936. Pe preotul C. Burducea îl încearcă o revoltă la cele văzute cu ochii lui:

„Locaşuri de închinăciune, rivalizînd cu monumentalele şi istoricele catedrale bizantine de pe vremuri, prin bogăţia lor în odoare şi mult preţuitele lor comori de cult, cler superior respectat şi iubit de popor, slujitorii ce-şi exercită nestingheriţi atribuţiunile lor harnice şi administrative în diferite eparhii şi parohii, institut teologic condus exclusiv de biserică, ba chiar sprijinit de actuala conducere, ce are ca scop pregătirea viitorilor clerici, iată ce luminează privirea dintru început, smulgînd spectatorului otrăvit de slova şi verbul propagandiştilor nazişti rău intenţionaţi, cea mai autorizată revoltă. Biserica Sovietică e pură şi se călăuzeşte în a sa conducere şi fiinţare, după adevăratele precepte evanghelice.” (Op. cit., pag. 112-113)

Teza falsurilor care trebuie spulberate se iveşte şi într-o conferinţă ţinută de preotul C. Burducea la ARLUS:

„Într-o conferinţă, preotul C. Burducea, Ministrul Cultelor ne lămureşte asupra realei situaţii a bisericii în U.R.S.S., spunînd:
«Binecuvîntatul act istoric de la 23 August 1944, spulberă şi în domeniul bisericesc, falsa şi interesante propagandă despre Biserica şi poporul Rus – dusă de oameni cu totul străini de sufletul şi aspiraţiunile neamului Românesc.»

În vizita pe care d-sa a făcut-o în Uniunea Sovietică, s-a putut convinge «de visu» asupra acestei realităţi, după cum declară chiar d-sa”. (Op. cit, pag. 70)

În numărul din 25 decembrie 1946 din Timpul dedicat Crăciunului, Ion Vaşcă, preşedintele Uniunii Preoţilor Democraţi, membru al Delegaţiei, publică articolul În URSS biserica Ortodoxă este o mare realitate. Din start el mărturiseşte interesul stîrnit de realităţile religioase din URSS:

„Ca membru al delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române, am fost de curând la Moscova şi Kiev. Am cîştigat în această vizită diferite impresii despre stările de lucruri din uriaşul stat vecin.
M-au interesat în deosebi stările din domeniul cultural-religios. Ca slujitor al altarului am urmărit situaţia Bisericii, a clerului şi a manifestărilor acestora în viaţa publică.”

El n-avea îndoieli cu privire „la stările culturale, religioase din URSS”. Alţii, mulţi, se îndoiau, influenţaţi de „infame calomnii”, încît vizita la Moscova a fost pentru Ion Vaşcă şi una de înarmare cu argumente cerute de convingerea altora:

„Atîtea neadevăruri, atîtea infame calomnii s-au debitat cu privire la viaţa bisericească din Rusia Sovietică, încît aproape că n-aş fi găsit preot la noi, care să nu fi fost convins de tot ce se spunea şi colporta în rău în privinţa aceasta.

În zadar se dădeau lămuriri, în zadar se făceau spovedanii din partea unor martori oculari, lumea noastră bisericească nu voia să creadă.
– «Părinte – îmi spunea un distins general – dacă te duci la Moscova deschide-ţi ochii bine, să nu-ţi scape nimic, să te edifici personal şi să ne raportezi adevărul adevărat…»

Am fost, am văzut, mi-am deschis ochii bine şi reîntorcîndu-mă acasă am spus generalului şi la toată lumea curioasă adevărul curat. În mod sumar vreau să-l mărturisesc şi cititorilor ziarului «Timpul».”

Vineri, 27 octombrie 2017, după peste 7 decenii, Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rușii, spulberă în Discursul său istoric, propaganda comunistă dintre 1945 – 1947, confirmînd cele scrise între 1941-1944.
Patriarhul debutează incursiunea în Prigonirea Bisericii Ortodoxe Ruse timp de aproape un secol precizînd fără drept de apel:

„În veacul al XX-lea Biserica Ortodoxă Rusă şi popoarele pe care le păstoreşte au suferit din partea ateilor militanţi o prigoană extrem de crudă şi nemaiîntîlnită în istorie.
Sute de mii de creştini ortodocși – ierarhi, clerici, monahi şi mireni – au fost arestaţi sub diferite pretexte. Mulţi dintre aceştia au fost executaţi, adesea fără nici un fel de proces care să-i condamne.”

Prigoana a început la cîteva zile după Lovitura de stat din octombrie 1917:

„Prima ucidere a unui slujitor al Sfîntului Altar a avut loc la cîteva zile după lovitura de stat din octombrie 1917. Atunci, la Ţarskoe Selo, a fost împuşcat protopresbiterul Ioan Kociurov. El a devenit primul neomartir care a suferit din cauza prigonirilor.

La scurt timp după aceea, prigoana împotriva credincioşilor a dobîndit un caracter sistematic şi de masă. Într-o scrisoare secretă din 19 martie 1922, adresată membrilor Biroului politic, Lenin scria următoarele:
Confiscarea valorilor, îndeosebi de la lavrele cele mai bogate, de la mănăstiri şi biserici trebuie făcută cu determinare nemiloasă, fără a ne opri de la ceva şi în cel mai scurt timp. Dacă vom reuşi să împuşcăm cît mai mulţi reprezentanţi ai burgheziei reacţionare şi ai clerului reacţionar va fi cu atît mai bine. Chiar acum trebuie pus la punct acest public pentru ca în următoarele decenii nici măcar să nu îndrăznească a se gîndi să opună în vreun fel rezistenţă”.

Prigoana a avut drept principal efect distrugerea lăcaşurilor bisericeşti, jefuirea bogăţiei culturale religioase a Rusiei, batjocorirea credinţei:

„În 1918 a început închiderea mînăstirilor şi a bisericilor parohiale. La 1 ianuarie 1930 în Moscova mai erau deschise doar 224 de biserici, iar în 1932 – 87. În 1931 a fost demolată prin dinamitare catedrala Hristos Mîntuitorul din Moscova. În anul 1928 Biserica Ortodoxă Rusă avea peste 30 mii de parohii.

Peste tot erau închise biserici şi înflorea propaganda înjositoare şi batjocoritoare la adresa Bisericii. Astfel, dacă în 1928 au fot închise 534 biserici, în 1929 au fost închise 1119. În anii 1930 în toată ţara numărul anual al bisericilor închise depăşea o mie. În 1939 în întreaga ţară rămăseseră deschise doar 100 de biserici din cele 60 de mii, cîte erau în 1917.

În Rusia au încetat atunci să mai bată clopotele. Oraşele ruseşti, înfrumuseţate pînă odinioară de turlele şi crucile aurite ale bisericilor se schimbaseră total, pentru că majoritatea bisericilor fuseseră demolate, iar de pe cele rămase fuseseră scoase crucile, interiorul fiind golit de sfintele vase, de icoane, de veşminte şi de alte obiecte valoroase. Tot ceea ce timp de secole fusese donat şi lăsat de oamenii evlavioşi în biserici a fost atunci distrus fără milă şi furat. Doar o mică parte din această bogăţie culturală a fost păstrată în muzee.”

Cel mai crunt aspect al Prigoanei a constat însă în arestarea, trimiterea lagăr şi condamnarea la moarte a membrilor clerului şi a simplilor credincioşi:

„În anii ’30 numărul victimelor represaliilor din rîndul clericilor ajungea la zeci de mii, iar cel al credincioşilor mireni la sute de mii. Statisticile care vorbesc despre condamnarea slujitorilor Bisericii la «măsura extremă a protecţiei sociale», cum era în mod foarte cinic numită condamnarea la moarte, sînt impresionante.

În anul 1937, conform datelor publicate acum în statisticile NKVD, au fost arestaţi 33.382 de «slujitori ai cultului», iar în 1938, pentru «contrarevoluţie sectantă-bisericească» au fost închise 13.438 persoane. În 1937, din numărul total de condamnări, 44% au fost condamnări la moarte, iar în 1938 numărul condamnărilor la moarte a ajuns la 59%.

În anul 1939 mai erau în libertate doar patru arhierei care conduceau eparhii, dar şi aceia erau urmăriţi pentru că aveau deja dosar fabricat ca să fie arestaţi. Mii de clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse au trecut atunci prin lagărele de concentrare, închisori şi exil.”

S-o recunoaștem!
Patriarhul Kiril putea să țină acest Discurs și într-una din Ședințele Sfîntului Sinod dintre 1941 – 1944.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

17 comentarii pentru articolul „Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Rusii îl confirmă pe Mareșalul Ion Antonescu!”

  • Din cate cunostem : 1. Ion Antonescu a avut mandat pentru eliberarea BASARABIEI, deci sa lupte,alaturi de nemti, pana la Nistru,granita naturala a Romaniei Mari. Poporul roman s-a nascut crestin deci era normal sa restabileasca ,acolo unde avea ocazia, simbolurile crestinismului.
    2. Nemtii au fost indroctinati cu teoria hitlerista a „spatiului vital pentru rasele superioare” care nu avea nicio legatura cu restabilirea dreptei credinte in spatiul sovietic ateu, dupa anul 1917
    3. Patriarhul Kiril doreste sa restabileasca , cu patriarhul Daniel vechile legaturi cimentate de patriarhul Alexei cu patriarhul Justinian, de inteles dar de neacceptat!!
    Ce s-a intamplat ,dupa ce Antonescu a continuat razboiul , desi Nistrul a fost trecut, dumneavoastra cunoasteti foarte bine!!
    Prop[aganda antonesciana a existat dar cine poate admite ca romanii ,alaturi de nemti au luptat pentru restabilirea credintei ortodoxe in URSS ???!!!
    Sa nu uitam,si patriarhul Kiril recunoaste, ca in timpul razboiului Stalin a ridicat persecutia bisericii ortodoxe, prin numirea patriarhului Alexei reusind s-o subordoneze COMPLET telurilor sale criminale. A impus aceasta reteta in statele colonizate din Europa de Est dar succes a avut numai in Romania unde slugile comuniste, in majoritate alogene, au preluat in intregime modelul sovietic.

  • ….Trumpylică n-are curaj să facă această ”mutare” mult’trâmbițată înaintea ”alegerilor” sionisto-amerloce……….dar ”rabinii” nici nu-l uită, nici nu-l iartă ……așa că îi vor face ”tăierea împrejur” cu sulă și cu ouțe cu tot……….”DISTRACȚIA” acum începe……….la câte ”succesuri” are Trumpylică în primele 10 luni de ”mandat”………..

  • Da, dar nu este greu deloc să-nțelegi și tu că se scrie …în fața SULII, că se pune virgulă după PAPALE și înainte de DAR, dar și că nu se pune virgulă între subiect și predicat(…scursurile…(,) se vor dezlipi!)! Hai, fă un efort! Cam asta se întâmplă! Cu postarea ta, evident!

    P.S. Am intrat la subsol pt. că m-a provocat Ionescu, nu c-aș fi interesat să citesc ce se scrie pe-aici! Adevărații postaci trebuie să-și asume un cont real și să posteze pe pagina principală, nu la subsol într-un deplin anonimat! În plus, văd că ți se blochează un deșt pe tasta PUNCT! După câte sper să constați, eu fac observații decente, nu ca nesimțitul de Ionescu, care te-a făcut TEMBEL! Te rog să mă crezi c-am vrut să-l contrazic, dar n-am putut!!

  • Patriarhul Kiril vorbește sugestiv, cu cifre despre Prigoana bolșevică asupra bisericii creștine și despre MILIOANELE de crime comise de bolșevici asupra creștinilor.

    Însă lumea NU CUNOAȘTE ADEVARUL despre CONDUCĂTORII acestui genocid.

    Lumea crede GREȘIT că BOLȘEVICI = RUȘI

    Iată COMPONENȚA pe ETNII a guvernului BOLȘEVIC:

    Din cei 503 funcționari superiori ai RUSIEI SOVIETICE BOLȘEVICE
    – 80,7% = EVREI
    – 13,5% = alte ETNII
    – 5,7% = RUȘI

    Documentul are ca sursă un ziar american al vremii.

    Domnule Cristoiu, ce părere aveți?

  • Dacă Patriarhul Kiril ar fi sustinut un asa discurs in Sinodul din 1941….1945 el ar fi fost un anti- bolsevic, dar si un mare tradator al Rusiei….Nu că m-ar mira o asemenea comportare la un nomenklaturist al Bisericii, dar nu cred că era atît de bou si de idiot…. Era usor de prevăzut că URSS va câstiga Razboiul mondial ca aliată cu USA si Anglia….Kiril nu putea fi nici bou nici idiot ca Ion Antonescu.

    • Patriarhul Kiril vorbește sugestiv, cu cifre despre Prigoana bolșevică asupra bisericii creștine și despre MILIOANELE de crime comise de bolșevici asupra creștinilor.

      Însă lumea NU CUNOAȘTE ADEVARUL despre CONDUCĂTORII acestui genocid.

      Lumea crede GREȘIT că BOLȘEVICI = RUȘI

      Iată COMPONENȚA pe ETNII a guvernului BOLȘEVIC:

      Din cei 503 funcționari superiori ai RUSIEI SOVIETICE BOLȘEVICE
      – 80,7% = EVREI
      – 13,5% = alte ETNII
      – 5,7% = RUȘI

      Documentul are ca sursă un ziar american al vremii.

      Domnule Cristoiu, ce părere aveți?

  • Revoluția din oct. 1917 nu a fost deloc o Lovitura de Stat….Vezi si Wikipedia, care nu scapă boii in ovăz asa cum fac politrucii care se ploconesc fiecărui regim politic…..Ca supremă dovadă, bolsevicii rezistă si căstigă SINGURI războiul civil de 4 ani in care adversarii lor sunt sprijiniti de peste 20 de state straine. Nu s-ar fi pomenit asa ceva daca era o Lovitura de Stat, bolsevicii se vede că au avut sprijn masiv la populatia rusă…

    • Asa este. Noroc ca toate ororile facute de biserica numele credintei nu se mai pot repeta.

  • Bolsevicii au separat Biserica de Stat… o chestie modernă in epoca Revolutiei ruse 1918 dar valabilă si azi…. Până la ei, Statul si Biserica călăreau impreună populatia, se sprijineau reciproc in jaful inceput de Constantin cel Mare..

  • Războiul imperialist mondial 1916….1918 s-a desfășurat sub semnul CRUCII….Toate armatele imperiale, si aia rusă si aia austro – ungară aveau in frunte CRUCEA si credința creștină că impăratul și Kaiserul vor invinge Tarul…. Că Dumnezul austro – ungar si german va invinge ceilalti Dumnezei ai Antantei. Asta a dus la măcel cu 30 de MILIOANE de victime…Totul se făcea prin slujbe de indoctrinare cu mii de preoti si feldkurați ai Statului. Vezi ce zice si Jaroslav Hasek cu al său soldat Svejk.

  • In jurul anului 1.600 trupele papale au terminat de exterminat cam toate formațiunile considerate eretice de Sfânta Biserică. Contrar perceptiei comune, Inchizitia spaniolă a ucis doar 50.000 de mii de eretici in 400 de ani. Contemporane cu ea, Celelalte inchizitii europene, in special germane, au ucis 500.000 de mii de eretici in doar 100 de ani.

  • Pentru cei care mai cred că cruciada anti- comunistă antonesciană era mai brează decât politica bolșevică adversară. Lor le spun că propaganda antonesciană a organizat o mascaradă de referendum in care românimea s-ar fi declarat de acord cu ea. VOTUL a fost exprimat ORAL, in fața unei Comisii oficiale. Cine a avut curaj să voteze contra lui Antonescu si a războiului ?….Nimeni, evident.

  • Crestinismul distrusese poporul din Rusia țaristă. Distrugerea a dus la căderea țarilor, la pierderea războaielor, la Revoluția din februarie….octombrie 1917, incheiată victorios doar prin aportul decisiv al bolșevicilor lui Lenin.
    Dacă Rusia revine la nimicnicia ortodoxă dinainte de bolșevici, era mai bine pentru popor să rămână cu bolșevicii pe cap. Aia măcar păstrau Rusia in prim planul mondial, inainte sau alături de China. Dacă Ortodoxia mai incalecă mujicii incă 200 de ani, alinându-le lenea și votcăreala, Rusia rămâne foarte mult in urma Chinei.

  • Ion Cristoiu incearcă din nou să justifice masacrul celor 500.000 de români in Războiul din Est 1941…1945….Masacru produs de imbecilul nazist Ion Antonescu care a păcălit România cu Cruciada lui și a aruncat-o intr-un război dinainte pierdut…..Iată unde greșește sistematic Ion Cristoiu.
    1.Adolf Hitler, conducătorul absolut al războiului contra URSS, a scris fraza ” Creștinismul este dușmanul nr. 1 al umanității, Comunismul este doar copilul său avorton „… Adolf Hitler era SEFUL lui Ion Antonescu in acel Război…. Vasăzica, șeful lui Ion Antonescu nu credea că Războiul din Est 1941…1945 este o cruciadă acti – comunistă sub patronajul crucii ….pentru că Hitler nu iubea Crestinismul…….Mai mult, Hitler s-a opus infestării Rusiei ocupate de armata germană de către preoții catolici care au năpădit Rusia in acel moment, ordonând arestarea și izgonirea lor din Rusia. Motivul a fost că Hitler dorea Rusia pentru el nu pentru Biserica catolică.
    2. Este stupid să crezi că Patriarhul Kiril se unește in simțiri cu Ion Antonescu contra oficialilor sovietici din epoca 1941…. 1945 doar pentru a justifica Cruciada anti- comunistă sub semnul crucii proclamată mincinos de Crimunalul de Război Ion Antonescu pentru a păcali românimea să lupte intr-un război dinainte pierdut….
    3. Crestinismul a produs mii de Războaie, toate pornite din lăcomia Capilor Bisericii. Crestinismul a produs MILIOANE de victime in cei 2.000 de ani de existentă. Crestinismul a ascuns lumii adevărul și ideile Antichități vreme de 1.500 de ani, până in epoca iluministă. A ținut pe loc progresul umanității vreme de 1.500 de ani.
    4.Revenirea in prim plan a Religiei in România de azi NU este un fapt benefic, este un moft, este ceva CONTRA evoluției firești a lumii din prezent. Acest moft nu va dura in timp.

    • Bre Amoane, mamoane,

      de ce nu scrii o carte cu toate cretinismele astea? Cu o prefatza de la balena ucigasa Mungiu Pipidi 😉

      • Pt. ana tema. Ca să nu patinezi in gol, te ajut eu să ințelegi. Amon n-are nimic in comun cu Mamona. Sunt chiar opuși, vezi Net. Doar dacă vrei să te maimuțărești ca un copil, ceea ce nu cred că ai intenționat……Apoi, eu nu inventez nimic aici. Am citit lucrări serioase care n-au fost scrise pt. propagandă și unde faptele se leagă solid intre ele… Nu mă interesează percepția comună a celor care vorbesc după ureche, vânturând lozinci auzite la colț de stradă.

        • Pt. Amon, alias Axon..bă, diliule, vezi că Ghio nu știe unde-i judecătoria sectorului 3! Schimbă și tu sectorul sau du-te la Cluj! Grăbește-te, că abia aștept să-i iau yahtul și bicicleta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *