Gîndul de joi, 30 iulie 2015

A început cursa pentru pătrunderea pe piața Iranului și a Cubei! România stă însă deoparte, ca proasta!

Istoricul acord dintre Iran și Marile Puteri în domeniul nuclear a declanșat o cursă între țările europene pentru relansarea relațiilor economice cu Teheranul.
Miercuri, 29 iulie 2015, Laurent Fabius, ministrul de Externe al Franței, a vizitat Iranul.
E primul șef al diplomației de la Paris care s-a deplasat în Iran în ultimii 12 ani. Fabius i-a transmis președintelui Hassan Rohani o invitație de a vizita Franța, în luna noiembrie, din partea lui Francois Hollande.

Televiziunile planetare ne-au arătat zilele trecute pe Federica Magherini, emisarul UE pentru diplomaţie şi măsuri de securitate, la o conferință de presă la Teheran, cu broboada pe care trebuie s-o poarte orice femei în Iran. Federica Mogherini s-a aflat într-o vizită în Iran. La conferința de presă respectivă, ministrul de Externe al Iranului, a declarat că vizita emisarului UE reprezintă începerea unui nou capitol al relaţiilor bilaterale Iran-UE. Ambele părţi sunt de acord să relanseze sistemul de dialog la nivel înalt care a fost încetat de mulţi ani.

Așadar, țările europene se grăbesc să profite de Acordul istoric, acord care a dus și va continua să ducă la renunțarea la sancțiunile economice la adresa Iranului.
E și normal.
Iranul e o uriașă piață de desfacere, un excepțional partener economic.

Deși a respectat în plan politic și economic embargoul față de Iran, România continuă să aibă o imagine excepțională în Iran. Nu numai de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, dar și din ultimii ani, cînd țara noastră a încercat să păstreze relații cît de cît normale cu Iranul. Pe cînd alte state își retrăgeau ambasadorii de la Teheran sau reduceau în chip ostentativ personalul ambasadelor, Ambasada României n-a suferit nici o schimbare.

Alte țări se grăbesc să profite de normalizarea relațiilor dintre Iran și Marile Puteri.
România ce dracu face?
Noi, care am fi printre cei mai îndreptățiți să profităm de acest dezgheț, de ce nu ne grăbim să profităm de tradiția excepțională a relațiilor de prietenie cu Iranul, de investițiile pe care le-am avut acolo, de imaginea nemaipomenită a României în Iran?

Ce așteptăm?
Să ne îndemne Marile Puteri s-o facem?
N-o să ne îndemne niciodată cîtă vreme vor ca ele să ia caimacul!

Același lucru despre Cuba.
SUA și-au normalizat relațiile cu Havana.
Asta după ce alte țări occidentale – Spania – de exemplu, sunt prezente de mult în economia cubaneză.

România are și în Cuba o imagine excepțională.
Pe parcursul războiului dintre America și Cuba România și-a păstrat ambasadorul la Havana, spre deosebire de alte țări europene.
Și în acest caz se pune întrebarea:
Ce dracu face România?
De ce nu se grăbește să profite de noua realitate dintre America și Cuba?

N-ar fi mai bine dacă Klaus Iohannis ar merge în aceste țări și în general în țări din afara UE, cărora le arde buza după o relație bună cu o țară membră a UE, decît să facă voiaje inutile în țarile membre ale UE, cu ai căror șefi se întîlnește la Bruxelles?

Nici n-am încheiat bine fraza de mai sus, că mi-am și dat seama cît de neghiob sunt.
Cum să meargă Klaus Iohannis în Iran?
Ar trebui s-o ia și pe Carmen Iohannis.
O vedeți pe Carmen Iohannis acceptînd să meargă într-un voiaj extern cu o fustă care nu-i peste genunchi?
Și e greu de crezut că-n Iran i-ar permite cineva primei doamne a României să apară cu o fustă peste genunchi.