Gîndul de la ora 12

E concursul Eurovision un iarmaroc, unde poate fi văzută Femeia cu barbă?!

Deși nu mă interesează swowbizul, pe care-l cred un fel de circ fără pîine al lumii moderne, m-am uitat, totuși, la finala Eurovision de sîmbătă seara.

Pentru că:

1. Am vrut să văd dacă puterea rușilor din fostele republici sovietice a rămas și după Criza ucraineană. A rămas!
2. Am vrut să mă amuz din nou de străvechiul truc prin care TVR-ul justifică slaba noastră clasificare. Ai noștri au fost cei mai buni dintre toți concurenții, dar votul e politic. Și din cîte se știe, noi, românii, n-avem putere politică în Europa. M-am amuzat.
3. Am vrut să mă înduioșez din nou de grija reciprocă pe care și-o arată suratele România și Republica Moldova, care ies ținîndu-se de mijloc, ca virginele pe ulița satului, pe Strada mare a Europei. M-am înduioșat.
4. Am vrut să văd din nou spectacolul penibil al celor care anunță voturile din diferite țări. Fiecare simte nevoia să facă plecăciuni organizatorilor, să se dea comic și să aducă elogii Eurovisionului. L-am văzut.
5. Am vrut să mă conving dacă într-adevăr, Europa spre care tînjim e în faza de decadență a Imperiului roman pîndit deja de barbari. Și m-am convins. Însuși faptul că a apărut pe scenă, în fața a milioane de telespectatori un travestit, apariție  valabilă pentru cartierele cu felinare roșii, mi-a spus că e ceva în neregulă cu mintea europenilor. Și cînd am văzut că mai obține și locul unu – avea voce de femeie sau de bărbat? – doar pentru faptul că era Femeia cu barbă, mi-a fost clar că europenii au luat-o razna. Nu știu, poate sunt eu învechit, poate nu mai corespund vremurilor, dar de întrebat tot mă întreb și vă întreb:

E concursul Eurovision un iarmaroc, unde poate fi văzută Femeia cu barbă?!