Gîndul de la ora 13

Erecția naționalistă a politicienilor români în chestiunea Jobbik

Interesaţii de emisiunea Jocuri de putere, de luni seara, la care am participat situat la depărtare, vor fi rămas surprinşi de nepăsarea mea faţă de patima cu care Rareş Bogdan, moderatorul, şi unul dintre invitaţi, Sorin Roşca Stănescu, trăgeau Sirena lui Roaită în privinţa pericolului întruchipat de acţiunile extremismului maghiar în România.

Nu e prima oară cînd Rareş Bogdan se aruncă în volbura discursului alarmist în chestiunea maghiară.
E greu să găsesc o explicaţie acestei patimi de care ar trebui să se lepede, dat fiind că jurnaliştii sînt scutiţi de trăirea tumultoasă a subiectului. Poate e faptul că-i din Cluj. Poate e nevoie de rating. Poate e tinereţea.

Mă rog!
Eu însă – aşa cum i-am spus şi aseară – nu-l însoţesc în această Cruciadă menită a alarma naţiunea telespectatoare asupra pericolului Jobbick din două motive:

1) De 24 de ani aud de la politicienii români placa de gramofon hîrbuit a pericolului maghiar.
Şi de 24 de ani politicienii români se concubină cu UDMR, organizaţia înfiinţată nu pentru a da curs unui program social-politic, ci unui program de pretenţii în numele minorităţii maghiare.
Prin urmare, repet, ceea ce am mai scris aici:
Pentru România, pericolul maghiar e întruchipat de UDMR, organizaţie care, prin disponibilitatea de a fi tot timpul la Putere, se oferă tuturor partidelor româneşti pe rînd, pe baza unor voturi la care e ajutată din plin de Structurile româneşti să le cîştige. Prin incalificabila sa disponibilitate de prostituată a politicii româneşti, UDMR înlesneşte – cum s-a întîmplat cu PDL şi, mai nou, cu PSD – rămînerea la guvernare a unor partide care şi-au pierdut încrederea electoratului românesc.

2) Umflarea pompieristică a Guvernului şi a Preşedinţiei în chestiunea Jobbik, lăudată cam imprudent de Rareş Bogdan, n-are nici o legătură cu naţionalismul românesc autentic.
Are, în schimb, legătură cu exploatarea cinică de către politicieni a unui moment banal de campanie electorală din Ungaria. Traian Băsescu, devenit peste noapte mîncător de unguri, supralicitează pericolul Jobbik pentru a-i da un ghiont electoral lui Victor Ponta, care s-a concubinat cu UDMR. La rîndu-i, Victor Ponta, prins de electoratul său în pat cu duşmanul numit UDMR, dă din lăbuţele vopsite în trei culori pentru a dovedi că alianţa cu UDMR nu i-a slăbit erecţia naţionalistă.