Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Gîndul de luni, 27 februarie 2017
Un fiasco cu moț: Interviul cu Omar Hayssam de pe Antena 3
Vineri, 24 februarie 2017, la emisiunea Sinteza zilei de la Antena 3 a fost difuzat un interviu în exclusivitate cu Omar Hayssam.
Lui Creangă îi plăcea să spună prin adunări istoria cu meșterul care i-a promis țăranului un fier de plug sfîrșind prin a se lăuda c-a făcut un sfîrîiac.
Realizat de Ana Maria Roman, interviul a fost promovat de Antena 3 drept o mare lovitură de presă.
În realitate, interviul a fost un fîs, un mare sfîs.
Ce mai încolo și-ncoace, sfîrîiacul lui Creangă oferit telespectatorilor de Antena 3 în locul fierului de plug numit interviul eveniment.
Să mă explic.
Deşi, după fuga din 29 iunie 2006, Omar Hayssam a mai intervenit pe rețelele sociale și telefonic, pentru a lămuri aspecte ale fugii sale din ţară (prima şi cea mai importantă a fost intervenţia de la Sinteza zilei, cu mine invitat permament), totuşi, nu se poate spune că Teroristul nr. 1 al Patriei, cum a fost poreclit de presă Omar Hayssam, a beneficiat, din 2005 pînă acum, timp de 12 ani, aşadar, de un interviu amplu, prin care să-şi prezinte şi punctele sale de vedere.
Strădaniile jurnalistei Ana Maria Roman de a-i smulge un interviu merită toate aprecierile. Fie și pentru că ne-a dat posibilitatea să vedem un Terorist la pensie.
Se pune însă cu acest prilej o întrebare legitimă:
De ce nu i s-a permis pînă acum lui Omar Hayssam să-şi expună punctele de vedere asupra întîmplărilor care au făcut din el un personaj al istoriei noastre postdecembriste?
Mă număr printre jurnaliştii postdecembrişti interesaţi în chip deosebit de Cazul Omar Hayssam. Despre Răpirea jurnaliştilor am scris în 2005, pe bază de documente excepţionale (multe de la Procesul de la Bagdad al aşa-zişilor terorişti din prima răpire), peste 50 de pagini. Prezent seara de seară la Sinteza zilei, de la vremea respectivă, am pus la îndoială în direct varianta Oficială asupra Răpirii.
Am scris mult şi despre fuga lui Hayssam. M-a preocupat şi aducerea lui în ţară, una dintre cele mai spectaculoase Operațiuni ale SRI de după decembrie 1989.
Chiar şi după ce Omar Hayssam a fost uitat de presă, am dat atenție dezvăluirilor făcute de jurnaliştii de investigaţie, cum a fost, de exemplu, cea a lui Mihai Antonescu, prezentată pe cristoiublog.ro de duminică 4 octombrie 2015 sub titlul O ipoteză șocantă despre Răpirea jurnaliștilor în Irak : N-a fost nici o Răpire!
Se înţelege, în aceste condiţii, că, deşi nu mă uit la televiziunile de ştiri, aflînd că Antena 3 va difuza un interviu în exclusivitate cu Omar Hayssam, m-am grăbit să deschid televizorul.
Alături de preocuparea mea faţă de Cazul Omar Hayssam (mă pot considera doctor în ce s-a scris despre Caz), m-au îmboldit să urmăresc interviul şi aceste fapte:
1) Omor Hayssam e autorul a trei mari enigme postdecembriste – nici azi dezlegate ca lumea:
- Răpirea jurnaliştilor din 28 martie 2005. Confruntarea României cu prima şi singura răpire teroristă, dar mai ales aducerea în ţară a jurnaliştilor şi descoperirea vinovatului au dus la creşterea capitalului politic al lui Traian Băsescu peste limitele obişnuite. Ca urmare a acestei creşteri, Traian Băsescu s-a descotorosit de Călin Popescu Tăriceanu şi şi-a pus pecetea pe mari mutaţii în viaţa social-politică a ţării.
- Fuga lui Hayssam din ţară.
Scriam despre acest moment în articolul Traian Băsescu – 10 ani de enigme. Azi: Fuga lui Omar Hayssam din 2006, articol apărut în Evenimentul zilei din 28 aprilie 2015:
„20 iulie 2006. Ceea ce umbla prin Bucureşti doar ca zvon, primit cu surîsuri de neîncredere, e acum ştire oficială, confirmată de la cel mai înalt nivel, al Preşedinţiei Republicii. Omar Hayssam, acuzat de terorism în Afacerea Răpirea jurnaliştilor din 28 martie 2005, a fugit din ţară. Ca urmare, la nivelul instituţiilor de forţă din România momentului are loc Apocalipsa. Demisionează din funcţii, aparent din proprie iniţiativă, după părerea mea, la ordinul lui Traian Băsescu: directorul SRI, Radu Timofte, directorul SIE, Gheorghe Fulga, procurorul general Ilie Botoş, Virgil Ardelean, şeful DGPI, Marcel Sâmpetru, şeful DIICOT.” - Aducerea lui Omar Hayssam în ţară, pe 19 iulie 2013, ca urmare a unei operaţiuni de excepţie desfăşurată de o task force condusă direct, pe teren, de Florian Coldea, fostul prim-adjunct asumîndu-şi multe operaţiuni şi ca ofiţer de teren.
Deşi s-au scris şi s-au spus camionete de vorbe, nici unul dintre cele trei momente de Spectacol postdecembrist n-a fost desluşit pînă în profunzime.
În absenţa documentelor, dar mai ales, a investigaţiilor corecte din partea autorităţilor, despre toate cele trei momente au circulat şi continuă să circule tot felul de fantasmagorii.
2) Pe Ana Maria Roman o urmărisem în ultima vreme avînd la Sinteza zilei intervenţii pertinente și bine documentate din Justiţie. O consideram o bună profesionistă şi îmi spuneam că va reuşi să scoată de la Omar Hayssam multe adevăruri, întreprindere deloc simplă, deoarece Teroristul are marele talent de a bate cîmpii cînd îl întrebi ceva precis.
Obsevasem asta în cadrul intervenţiei telefonice de la Sinteza zilei de pe vremea cînd se găsea în Siria. Toate strădaniile mele de a afla date precise, prin raportarea la ceea ce ştiam, s-au dovedit zadarnice.
Cînd nu spunea nimic, Omar Hayssam manipula cu măiestrie.
Înainte de interviu, Mihai Gâdea a ţinut o predică despre rolul deţinut de Sinteza zilei în dezbaterea cazului Hayssam.
La cele două momente – Răpirea din 2005 şi Fuga din 2006 – am fost seară de seară invitat permanent al Sintezei zilei, combatant pe frontul presei care refuza variantele oficiale despre Omar Hayssam.
Nu m-a mirat că, pe 24 februarie 2017, seara, la Sinteza zilei, Mihai Gâdea n-a zis o vorbă despre mine.
Şiretlicul scoaterii din tablou a celor deveniți între timp dușmani ai Poporului îl ştiu de la Stalin.
Mihai Gâdea nu procedează altfel decît Marele Învățător.
Face Sinteza zilei din 2005.
De atunci a avut și invitaţi aflaţi azi în dizgraţia Trustului.
Şi ca şi în cazul lui Stalin, Mihai Gâdea rescrie trecutul emisiunii sale eliminîndu-i din retrospective pe toţi cei care azi sînt duşmani ai săi și ai Postului.
A urmat interviul.
Cu excepţia amănuntului că în Siria a fost arestat într-o vreme şi ca să nu trăncănească despre Traian Băsescu (nu în 2007, cum a zis, ci în 2009, în timpul campaniei), Omar Hayssam n-a destăinuit nimic din ceea ce s-ar putea numi Adevărul despre cele trei Mari Crize postdecembriste.
Cînd n-a bătut cîmpii, Omar Hayssam a minţit cu bună ştiinţă.
Răpirea jurnaliştilor a fost o înscenare teatrală, pusă la cale de el, pentru a putea scoate din ţară nişte bani şi, mai ales, pentru a beneficia de o mediatizare de Salvator necesară contracarării problemelor pe care le avea cu Justiţia.
În interviu, Omar Hayssam a zis, fără să clipească măcar, că ziariştii au fost duşi şi răpiţi de Yassin.
Omar Hayssam a minţit şi-n multe alte privinţe.
De la felul în care s-a trecut de la Răpirea teatrală la Răpirea adevărată pînă la felul în care a fost pus în libertate în 2006.
Despre un moment deosebit de important cum a fost şederea în Siria (timp de 7 ani), Omar Hayssam n-a zis decît baliverne.
Eşecul de proporţii al acestui interviu publicitat cu surle şi trîmbiţe îşi are cauza nu numai în felul lunecos al lui Omar Hayssam dar şi în prestaţia reporteriţei Ana Maria Roman:
- Spre surprinderea mea, Ana Maria Roman n-a depășit, în pregătirea și luarea acestui interviu, nivelul unei fătuce debutante în presă. Nu poți realiza un interviu cu un personaj precum Omar Hayssam dacă nu știi pe de rost, pentru a-l putea opri pe interlocutor să nu mai mintă, toate datele exacte despre cele trei momente ale Cazului. Nu poți veni la un asemenea interviu fără întrebări scrise, care să se refere la lucruri precise pe care tu, reporter, vrei să le deslușești în numele opiniei publice. Ana Maria Roman i-a pus lui Omar Hayssam întrebări gen Ce părere aveți? Explicabil astfel de ce interviul n-a adus nici o dezvăluire autentică, menită să dezlege măcar una dintre enigmele Cazului. Am impresia că pentru jurnalistă faptul c-a reușit să obțină un interviu de la Omar Hayssam a fost considerat o reușită suficientă pentru a se lăuda cu o lovitură de presă. Chiar dacă, repet, la fel de bine, un astfel de interviu de imagine putea să i-l ia și consiliera de PR a lui Omar Hayssam.
- Ana Maria Roman nu şi-a propus prin acest interviu să afle adevăruri, ci să-i smulgă lui Hayssam mărturii compromiţătoare despre Traian Băsescu.
Antena 3 şi-a făcut din demascarea lui Traian Băsescu un ideal de viaţă şi activitate.
De aici tendenţiozitatea făţişă cînd se abordează momente din mandatul lui Traian Băsescu şi linguşirea celor care-l duşmănesc pe Traian Băsescu (Klaus Iohannis, de exemplu).
Fie pentru că aşa a primit indicaţii de la Mihai Gâdea, fie pentru că s-a considerat locotenent credincios al Trustului, Ana Maria Roman i-a pus lui Omar Hayssam întrebări tendenţioase, cuprinzînd răspunsurile anti-Băsescu, a insistat pe dezvăluirile anti Traian Băsescu din partea interlocutorului, chiar şi cînd acesta demonstra clar că nu vrea să facă asta, a trunchiat în întrebări răspunsurile anterioare.
Locul unui interviu menit a aduce un pic de Adevăr despre Cazul Omar Hayssam l-a luat un interviu menit a aduce multe Minciuni despre Traian Băsescu.
Desigur, aşa cum am scris de nenumărate ori pînă acum, implicarea lui Traian Băsescu în cele trei momente – din 2005, din 2006 şi din 2013 – conţine multe locuri obscure, unele chiar suspecte.
Adevărul despre implicarea lui Traian Băsescu nu se poate obţine decît printr-o investigaţie corectă şi nu printr-un interviu de propagandă anti-Băsescu de tip bolșevic.
Fireşte, în sine, un interviu cu Omar Hayssam e o lovitură de presă. Lovitura se poate transforma însă într-un fîs dacă interviul se dovedeşte un dezastru în materie de adevăr.
Interviul cu Omar Hayssam ne-a dezvăluit (a nu ştiu cîta oară) marile păcate ale presei noastre de azi:
De la tendenţiozitatea de gazetă de perete pînă la superficialitatea documentării.
Comentarii
21 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 27 februarie 2017”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Stimate Maestre constat ca o proportie seminificativa din adevarurile istorice post dec89 au ca sursa … puscariasii. Tinanad cont ca Hayssam n-a lasat prea multi biti de informatie, patinand cu partenera de spectacol (ceea ce era de asteptat de la un „adevarat” scolit la „ochiul si timpanul”), ar putea exista posibilitatea ca urmatorii actori cheie, o data „cazati” la acelasi „hotel”, sa se spovedeasca mai consistent. Ei poate au facut la seral si n-au patinatul „in sange”. Un „preot” adevarat i-ar putea izbovi de pacate mai eficient. Macar de dragul isoriei.
Dacă Tăriceanu nu se grăbea, mai aştepta un pic să intre DNA-ul mai adânc în Palatul Victoria, CCR ar fi prins Bestia în flagrant cu un crac în Guvern.
Rezultatul teoretic înregistrat la CCR nu diferă mult faţă de „flagrant”, dar tupeul Bestiei va trata cu recunoscuta-i dezinvoltură evitarea „flagrantului”. Azi a acţionat ca şi cum ştia cu precizie cum va fi starea de spirit din CCR. Deratizarea! 😆
Ham conflict!
Bestia şi demisia = impostura şi conştiinţa = oroarea şi onoarea.
Uite cine reprezintă Romania!
Fariseismul profesional în lanţ acoperit de câteva întâmplări penale justificate, dar multe altele aşezonate cu campanii electorale impresionante, izvorâte din practică judiciară a procuratrurii actuale după doctrina penală comunistă.
Atunci securişţii lucrau mână-n mână cu procurorii instuiţi în şcolile Securităţii, comandaţi să transpună ascultarea „Europei Libere” ori exprimarea unor nemulţumiri sau convingeri în munca de canal şi dezvoltarea turismului individual spre localităţi cu puşcării istorice. Da-v-ar istoria dreptatea neaşteptată, dar transparentă în nebănuita colaborare sub acoperişuri dintre forţele istorice ale democraţiei orginale.
!!!
Creierele supradotate cu aere atoateştiutoare s-au molipsit de la agentul electoral DNA de boala reducerii la absurdul zero a tot ce spune un inculpat fugar ca Ghiţă. Nimic din ce spune nu trebuie să ne intereseze, ne pute rău dacă i-am găsi faptelor descrise de el vreo valoare de întrebuinţare, vreo şansă în plus de înţelegere a realităţii (cel puţin parţială) sau vreo (re)formă de îndreptare. Toate astea dintr-un motiv sfânt şi solemn: nici Ghiţă, nici cei care îndrăznesc să aibă îndoieli privind traducerile contradictorii venite dinspre oamenii de bine anti-Ghiţă sau perfecţiunea democraţiei impuse de forţa manipulării electorale „nu reprezintă Romania”. O reprezintă pumnul intelectualităţii înzestrate numai cu adevăruri de succes, deplin şi permanent, peste botul celor dispuşi să asculte din mocirlă şi ce spune sau ar vrea să transmită un nimeni şi nimic ca Ghiţă.
Aflu de la TV ce nivel sperios de pregătire are trimisul special al Ministerului Public la CCR. Ar fi zis că Tăriceanu nu avea dreptul să sesizeze CCR cu un conflict fiindcă nu este parte în conflict. Constituţia stabileşte numai cine are acest drept de sesizare, nu prevede nicio distincţie sau condiţie. Sigur, procurorii Parchetul General prestează numai muncă de MILIŢIENI, numai cu denunţuri şi interceptări pe tavă, n-au timp să-şi pună mintea la contribuţie sau mâna pe carte.
Mă aştept şi la alte perle şi auto-desfiinţări ale procuraturii la CCR.
Bestia ar vrea ca prostimea să înţeleagă că DNA nu a avut de gând să acuze niciun ministru pe seama OUG 13 (oprtunitate/legalitate), adică, chipurile, ar fi ştiut din capul locului că n-are ce să caute pe acest teren minat. În această privinţă, există un loc în care Bestia se poate trezi dată de gol, dezbrăcată de minciună: la CCR, unde Ministerul Public (Parchetul General), prin procurorul trimis, a apărat compretenţa DNA-ului de a lupta cu balaurul OUG13, adică a susţinut paralitic c-ar fi OK să deschidă dosare penale împotriva miniştrilor implicaţi în adoptarea OUG. Cu cât a luptat mai tare, cu atât trimisul PG la CCR a lovit în duetul incompetenţilor mincinoşi: Ştiinţa şi Bestia. ( sunt incompatibile cele două motive evident contradictorii: asta-I băşcălie prostească ; nu se poate să spună “ recunoaşteţi-mi dreptul de a trânti penal un ministru” şi, în acelaşi timp, “sunt bestia cea mai pregătită de pe basculă, ştiu că n-aveam dreptul să trântesc penal un ministru”)
În locul abuzului de serviciu, partea sancţionată de CCR, DNA-ul s-a autoinventat legiuitor; a inventat o nouă infracţiune deosebit de gravă: minciunica în serviciu.
Cine spune o minciunică este arătat cu degetiul la gazeta de perete, unde sunt afişate comunicatele DNA. De exemplu cică Grindeanu a zis minciunica cu adaptare OUG la decizile CCR, dar a fost prins cu plus la inventar. Nenorocire penală! Ministrul acuzat nu este urmărit penal, fiindcă lipseşte cererea de începere a urmăririi, ci scuipat în public ca orice urmărit penal scos în piaţa publică pentru spectacol. Presiunea exercitată de regizorul spectacolului supra CCR, urmăreşte să-i influenţeze pe judecători, înainte de pronunţarea decizie de azi. Prin schimbarea macazului, DNA-ul spală de fapt putina guvernului şi manipulează cu spectacolul programat musai pentru azi.
DNA şi Bestia au ratat agăţarea lui Dragnea şi Grindeanu, dau bir cu fugiţii şi flutură fudule prăjina de curve.
Din comunicatul DNA rezultă existenţa unei surse umane infiltrate în incinta guvernului şi/sau una de transmisie-recepţie, interceptare-înregistrare (telefon ascultat sau microfon plantat), S-au transmis discuţiile aprinse, au turnat şi fulgerat guvernul.
Cum se poate planta un turnător acoperit într-un guvern:
– se introduce în guvern un ministru gata acoperit;
-se racolează un acoperit gata ministru;
-se sperie un ministru până spune tot ce ştie, cu promisiunea că totul rămâne între el şi bestie;
-se sperie un ministru până scrie tot ce ştie, inclusiv împotriva sa, dar aşa ceva exclus! exclus! (fiindcă nu are aviz de la Cotroceni sau camera din care face parte, după caz, şi nici nu se poate fructifica ce scrie împotriva sa ministrul speriat câtă vreme urmărirea se rezumă la faptă (in rem)
Cum se pot găsi microfoanele plantate în incinta guvernului. Deratizare. 😆
DNA s-a lepădat de dosarul anti-Guvern-OUG13. A simţit în extremis nisipurile mişcătoare şi probabila furună de nisip dinspre CCR. Cu atâta materie nisipoasă în cap nu-i de mirare. Tăriceanu a greşit când s-a grăbit să sesizeze CCR înainte ca DNA să triumfe prin chemarea tuturor miniştrilor ţintiţi, în fruntre cu Grindeanu. Acum Bestia din DNA se repliază în timp util, schimbă macazul numai spre acarii Păuni, aruncă prosopul, ascunde mâinile murdare la spate; caută să mai arunce usturoiul şi rahatul mâncaţi până acum, iar în final va folosi apa de spălat şi deratizat urme „Ossidenta”,
Gata, s-a împrăşiat răspunderea pe mai multe capete, la fel cacealmaua constituţională a bestiilor care îşi desfăşoară activitatea „sub autoritatea ministrului justiţiei”.
http://giphy.com/gifs/xTiN0zsfFfOS7RgG7S/tile
Există cîteva simulitudini (mai complicat de calificat într-un cuvânt sau două, să le zicem acum „suspecte”) între rezultatele alegerilor prezidenţiale din 2004 şi 2014. La fel a existat un favorit detaşat din primul tur – candidatul PSD, la fel candidatul de pe locul doi a devenit câştigător în turul doi, la fel de surprinzător ni s-a părut un miracol în extremis şi probabil 😆 cei mai mulţi ne-am fudulit cu performanţa favoritului, dar mai ales cu bucuria oferită de pierderea PSD-ului: „Adriane nici nu ştii cât de mic începi să fii” şi nici Ponta nu se simte mai bine; la fel preşedintele câştigător s-a pripit să-şi arate obedienţa faţă de serviciile de informaţii, la fel preşedintele câştigător s-a luptat cu eroism pentru reformarea monopolului democratic al serviciilor de informaţii asupra punctelor nevralgice ale societăţii la fel de bolnavă azi de încredere oarbă în necunoscuta forţă necontrolabilă.
La fel am încercat să înţeleg cât de logică trebuie să-mi pară în ambele cazuri partea iraţională a răsturnării scorului de la turul 1 la 2, nu în condiţii de echilibru sensibil după primul tur, ci cu PSD-istul în avans totuşi considerabil. Niciun candidat căştigător în primul tur nu rămâne în final doar cu acest număr de voturi, la fel cum nici urmăritorul nu poate să fie singurul căruia în tur 2 i-ar creşte numărul de voturi; eu nu cunosc nicio explicaţie din materia probabiliţilor care să înlăture posibilitatea ca, în turul doi, votanţii candidaţilor de pe locurile 3,4,5 etc să-şi în tur 2 voturile numai unuia din cei doi calificaţi pentru turul final; chiar aproape toţi aceştia din urmă să fie anti-PSD şi să răstoarne căruţa nu-i chiar atât de normal cum pare. Mai sunt şi absenţii din turul 1 care se prezintă în tur 2, de regulă în proporţii apropiate celor atribuite primilor doi clasaţi. Problema se poate aprofunda, dar un factor perturbator care deţine pârghiile intervenţiei din culisele urnelor îmi oferă o explicaţie aproape rezonabilă. 😆
La fel îmi amintesc grija faţă de bugetele serviciilor şi – deocamdată numai la primul 😆 – pledoaria avocaţială pentru menţinerea şi susţinerea afacerilor prin firmele indispensabile ale serviciilor la fel de necontrolabile în democraţia beznei.
posibilitatea ca, în turul doi, votanţii candidaţilor de pe locurile 3,4,5 etc să-şi DEA în tur 2 voturile numai unuia din cei doi calificaţi pentru turul final;
Nu cred în raţionamentul hipnotizării votanţilor PSD-ului (prescurtat, de stânga) să nu se mai prezinte toţi în tur doi şi să nu mai primească 😆 alţi aderenţi de stânga în tur 2, simultan cu polarizarea exclusivă a votanţilor veniţi în tur 2 ca pandemia capabilă să răstoarne căruţa pe partea dreaptă. Votanţii altor candidaţi (locurile de la 3 în jos în tur1) nu-s numai de dreapta şi nici nu-s toţi aceşti dreptacii prezenţi în tur 2. Nici votanţii absenţi în tur 1, dar prezenţi în tur 2, nu pot fi exclusiv votanţi de dreapta.
Admit că în 2014 „miracolul” a avut o componentă inedită, emoţională, pornită din neinspiraţia PSD-ului în raport cu diaspora, dar asta nu exclude influenţa şi intervenţia anti-Ponta cu bagheta de serviciu.
Sfârâiace pe toată linia.
N-am văzut interviul din cauza obişnuinţei de a nu urmări Antena 3. Ani de-a rândul am ocolit postul de parcă n-ar fi existat. Idem RTV. La ambele, în ultimele două luni, am cam tras cu coada ochiului, începând cu subiectul Ghiţă, apoi m-au captat câteva teme aprinse.
La RTV mă deranjează la culme cum îţi ia ochii banda mişcătoare galbenă de jos, burtiera năbădăioasă, cu un scris uriaş cât un sfert din ecran; vâjăie isteric de la stânga la dreapta, îmi distrage atenţia, nu pot să mai urmăresc ce se discută şi uneori am preferat să schimb postul. Când se pune în mişcare să anunţe ce bombe şi ghiulele urmează şi musai trebuie să te capteze, invitaţii mai rămân degeaba în studio, parcă vorbesc în şoapte lângă un picamer nervos. Banda mişcătoare transmite în timp ce trece cu anunţul prin faţa ochilor precum maşinile de formula 1. Ca să desluşească, telespectatorul curios neagă epileptic din cap, cu ochii după bombele făsăite anunţate într-un şir de titluri, reclame minciunoasă, ştiri deformate, de cele mai multe ori aceeaşi ştire de-o săptămână, învelită în titluri diferite, spălate ca noi, să nu-ţi dai seama că aştepţi ce ai văzut deja de câteva ori. Un moderator cu haină albastră, gura strâmbă şi un nume cam grecesc, are un stil de prezentare nimerit pentru naivi şi baba Safta din Fundul Moldovei (comuna Pojorâta, 😀 SV): pentru el chiar şi o virgulă poate să devină ştire uluitoare, în premieră, în exclusivitate, ce nu s-a mai pomenit; formula magică „de ultimă oră” precede de regulă cele mai vechi ştiri sau interpretări; opiniile unor părerologi veşnici (legte de câte un eveniment mai fierbinte) sunt numite fără ruşine „dezvăluiri”, de parcă întrebatul ar fi unul dintre subiecţii evenimentului (asta se practică şi pe cîteva site-uri de ştiri). La RTV m-am simţit de cîteva ori fugărit 😀 urmărit cu violenţa prezentării şi mi-a venit să mă crucesc cînd din fuga de la RTV m-am nimerit într-o oază de linişte şi decenţă,- culmea, culmea, culmea!!!- la Antena 3. N-am ştiut că aici voi descoperi o moderatoare – Alina Petrescu – cu o prestaţie atât de plăcută; echilibrată, spirituală şi inteligentă (de ex. s-a prins rapid de sensuri destul de complexe legate de OUG13), ştie să asculte cu răbdare, nu te întrerupe ca să-ţi impună opinia ei, nu se lasă deranjată de poziţia invitaţilor cu opinii contrare politicii generale a postului. Ideile preconcepute, legate de gustul amar al unor posturi, refuzate fără drept de apel, sunt la fel de inspirate ca vinovăţia moderatoarei care nu a ales să lucreze la un alt post mai dulce. Antena 3 mai are o moderatoare acceptabilă, un pic cam înţepată, dar agreabilă per total, Cătălina Porumbel. La Romania TV m-a impresionat plăcut o singură moderatoare, Denisa Pascu. În rest, sfârâiace pe toată linia. 😀
bravii Maestrul
https://www.petitieonline.com/destul_cetatene_johannis