Emmanuel Macron a obținut tot ce-a vrut de la vizita din România. România a obținut, în schimb, o poză cu care se fudulește Răvășitoarea pe Facebook

Dincolo de izmenelile de protocol, o vizită oficială într-o ţară precum cea făcută de preşedintele Franţei Emmanuel Macron, pe 24 august, în România, nu e nimic altceva decît momentul unei negustorii feroce, potrivit Adevărului că în raporturile dintre state nu există simpatii şi antipatii, ci doar interese.
Înaltul Oaspete, în cazul de față, președintele Franței, vine cu Planul de a obţine ceva în numele țării sale.
Înalta Gazdă, în cazul de față, președintele României, îl așteaptă cu Planul de a obține și el ceva, în numele țării sale.
Toate acestea sunt valabile pentru situația în care președintele Franței vine într-o țară locuită de cetățeni.

Altfel stau lucrurile cînd Înaltul Oaspete vine într-o țară locuită de babuini, precum România.
Emmanuel Macron s-a trezit peste noapte dintr-un politician de mîna a doua, cunoscut doar prin faptul că se însurase încă de pe vremea cînd era elev cu profesoara sa, preşedintele Franţei, şi nu orice preşedinte, ci unul pricopsit cu un capital politic uriaş şi cu o majoritate parlamentară categorică.
În astfel de cazuri de trezit peste noapte un nou Rege Soare, sînt rare situaţiile cînd nu te ia apa, cînd nu iei poziție de drepți, bărbierindu-te, văzînd ești chiar tu în oglinda din baie.
E ceea ce s-a întîmplat cu Emmanuel Macron.

Cu sau fără implicarea Deep State din Franţa, cu sau fără norocul chior de a candida în condiţiile unui electorat de Stînga dezamăgit de Partidul Socialist şi ale unui electorat care, la fel ca de atîtea ori în Istorie, e dispus să-şi ia iluziile drept realitate, Emmanuel Macron a ajuns prea uşor pe o culme atinsă de alţii doar după ce-au confirmat în chip strălucitor. Napoleon însuşi n-a ajuns Împărat peste noapte, la absolvirea Școlii militare, ca sublocotent de artilerie. A ajuns după ce-a dovedit, prin uriaşele succesele militare şi politice, că e cineva. Emmanuel Macron n-a dovedit nimic pînă a ajunge preşedinte. Ascensiunea sa incredibilă a început în martie 2017, cînd, ca la un semn, toată Franţa a căzut în fund, orbită de candidatura lui, şi, în doar două luni, obținea una dintre cele mai mari victorii electorale din Istoria succesivelor Republici franceze.

De cum a ajuns Preşedinte toate notele de pînă acum s-au întors împotriva lui Emmanuel Macron.
Uriaşul orizont de aşteptare creat de Deep State printr-o incredibilă manipulare a francezilor a determinat o nerăbdare mortală din partea francezilor. Dacă în fruntea Franţei a ajuns, în fine, Salvatorul, Napoleon I, cu sau fără Iosefina, și Napoleon al III-lea, cu sau fără Eugenie de Montijo, e musai ca în doi timpi şi trei mişcări să se rezolve toate cele nerezolvate de decenii pînă acum.
Deoarece logic aşa ceva n-avea cum să se întîmple, Emmanuel Macron s-a prăbuşit în sondaje.

Halucinantul succes i-a dat lui Emmanuel Macron o neobişnuit de bună părere despre sine.
Această notă definitorie s-a concretizat în două realităţi dezastruoase pentru Emmanuel Macron.
Pe de o parte, în ambiţia evidentă de a fi el şi nu cancelarul Germaniei, Liderul Lumii Libere, în condiţiile turmentării americane care e președinția lui Donald Trump.
Pe de altă parte, în disperarea de a obține un succes cît de cît pentru a contracara Prăbușirea speranței și pentru a convinge că e cineva.

În România, Emmanuel Macron a venit în primul rînd pentru a obține sprijinul nostru în modificarea Directivei UE a muncitorilor detașați.
Faptele arată că dumpingul social invocat de Emmanuel Macron (firme franțuzești înregistrate în Est profită de avantajele muncitorilor detașați) nu e chiar cea mai mare problemă economică a Franței de azi.
El însă avea nevoie să se agațe de ceva pentru a arăta francezilor tot mai dezamăgiți de el că e Cineva.
Disperat de prăbușirea din ipostaza de Președinte Soare, Emmanuel Macron și-a făcut însă un țel al vieții și activității din modificarea Directivei.

Polonia, una dintre puținele țări din Est care, avînd în spate și o Istorie, a profitat de Directivă, e net împotriva modificării ei.
Ca și Ungaria, Polonia luptă împotriva planurilor lui Emmanuel Macron, nu numai din motive economice, ci și politice.
Ca și Ungaria, Polonia a sesizat o șmecherie de proporții a Marilor Puteri Occidentale din UE.
După aderarea țărilor din Est, numeroase Directive ale Uniunii Europene, avînd drept argument libera circulație, desființarea granițelor, domnia legilor, comerțului liber, au avut drept scop ascuns satisfacerea intereselor occidentale pe seama țărilor din Est, tratate ca niște colonii de tip nou.
Directivele UE, date în numele liberei concurențe, au sugrumat din fașă orice tentative de înfiripare a unui capitalism național în țările din Est.
Dacă o țară din Est, conștientă că independența e în strictă legătură cu dezvoltarea unor capitaliști proprii, ar fi încercat să dea o lege prin care producătorii naționali să fie favorizați, plecînd și de la Adevărul că erau pirpirii în chip logic acum, la început de economie de piață, indiscutabil, Marile Puteri ar fi impus Comisiei Europene deciderea unor sancțiuni pentru încălcarea comerțului liber.

Au trecut 27 de ani de la prăbușirea comunismului.
Șontîc-șontîc, țările din Est au luat-o pe calea capitalismului.
În aceste condiții, popoarele din Est (printre acestea nu trec și Poporul român, el aparține în continuare Babuiniei eterne), au început să facă presiuni asupra forțelor politice naționale pentru a le scoate din condiția de colonii de tip nou ale Vestului.
Pe de o parte, țările din Est au devenit mult mai atente la folosirea UE de către Marile Puteri ca instrument de rezolvare a intereselor proprii, pe de alta, ele au găsit de cuviință să folosească din plin Directivele adoptate de UE pe vremea cînd acestea conveneau Marilor Puteri.

Așa s-a întîmplat cu Polonia, în cazul Directivei privind muncitorii detașați.
Profitînd de Directivă, Polonia a înființat pe teritoriul național multe firme care prestează servicii în țările din Vest prin intermediul muncitorilor detașați, reușind, date fiind condițiile aparte impuse de Directivă, să concureze firmele occidentale.
Tot mai multe note definitorii ale UE în forma actuală nu mai convin Marilor Puteri în condițiile unei deșteptări a Estului, amintind mult de deșteptarea coloniilor din Imperiul britanic.
Pentru a concretiza această deșteptare, Marile Puteri au lansat diversiunea unei reforme radicale a Uniunii Europene.
Schița acestei reforme, trădată de discursurile diferiților lideri, arată clar că se urmărește o modificare a Uniunii Europene astfel încît Puterea colonială să facă față Deșteptării din colonii.
Printre aceste reforme se numără și modificarea Directivei muncitorilor detașați, țel de viață și de moarte al campaniei angajate de descumpănitul Președinte Soare al Franței.

Înaintea oricărei vizite în străinătate, un lider al unei țări occidentale își pregătește, pe lîngă ce vrea să obțină, și ce să dea gazdelor.
Asta deoarece, în cadrul întîlnirilor din timpul vizitei, dincolo de mondenitățile de protocol, conducătorii țării vizitate se luptă și ei să obțină ceva în schimb.
Președintele Franței știe că nu se poate întoarce la Paris cu mîna goală.
L-ar mînca francezii dacă nu se întoarce cu ceva palpabil din vizită.
Președintele României ar trebui și el să știe că trebuie să obțină ceva la schimb.

Rezultatele acestei negustorii se văd în Declarațiile de presă din finalul întîlnirilor.
Ce ne dezvăluie lectura declarațiilor lui Klaus Iohannis și Emmanuel Macron și a răspunsurilor date de cei doi la întrebările presei?
Că Emmanuel Macron a obținut tot ce și-a propus de la Klaus Iohannis:

1. A obținut sprijinul României în modificarea Directivei UE împotriva poziției întruchipate de Polonia.
   În Bulgaria, unde s-a dus după vizita în România, Emmanuel Macron s-a trezit pus la punct de premierul bulgar.
2. A obținut o consistentă comandă de armament.
3. A obținut sprijinul necondiţionat al României pentru reformele menite a păstra UE mai departe ca instrument de dominaţie colonială a Estului de către Vest.

Ce-a obţinut România?
Nimic! Rien! Nothing! Niente!
Declaraţia de presă a lui Klaus Iohannis e una dintre cele slugarnice prestaţii românești faţă de Înalta Poartă de la domniile fanariote încoace.
La un moment dat, Klaus Iohannis declara:

„I-am transmis domnului preşedinte şi faptul că obiectivul României de aderare la Spațiul Schengen rămîne unul de actualitate.”

Atenţie la limbajul de Nu vă supărați, aveți o scamă, îmi permiteți s-o iau cu limba!
„I-am transmis domnului preşedinte şi faptul că obiectivul României de aderare la Spațiul Schengen rămîne unul de actualitate.”
Asta în condiţiile în care refuzul de a fi admişi în Schengen e una dintre cele mai umilitoare situaţii pentru România.

Ce spune Emmanuel Macron după ce românii au aflat că Preşedintele lor i-a transmis că obiectivul Schengen rămîne unul de actualitate?
Că România va intra în Schengen doar după ce se va reforma şi acest spaţiu!
Adică niciodată, pentru că reformarea constă în înăsprirea condiţiilor pentru intrarea în Schengen.
După ce-a obţinut ce-a vrut de la noi, Emmanuel Macron n-a catadicsit nici măcar să ne aburească.
Ne-a spus clar că trebuie să ne luăm adio de la Schengen!

După această declaraţie obraznică ne-am fi aşteptat ca preşedintele nostru să intervină şi să ridice niţel tonul.
A făcut-o?
Nici vorbă.
A tăcut solemn, ca dulapul!

Cu ce a venit la București Emmanuel Macron să dea la schimb României pentru ceea ce avea să obțină la plecare?
Cum cu ce?
Cu posibilitatea ca Răvășitoarea să se fudulească pe Facebook cu poză în care ea stă la măsuță cu Însăși Prima Doamnă a Franței sub textul „O intalnire deosebita și plina de farmec cu Prima Doamna a Frantei, Brigitte Macron.”
Păi dacă nu era vizita asta în care noi am dat totul și n-am obținut nimic, cu ce s-ar fi fudulit Carmen Iohannis pe Facebook?
Cu o întînire deosebită cu colega sa de la Liceu, profesoara de Lucru manual?!
Nici vorbă.