Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Lovit de Guvern și de PSD, Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, e luat în braţe de Klaus Iohannis!
Miercuri, 29 martie 2017, seara, după prezentarea Raportului de către Tudorel Toader, premierul Sorin Grindeanu a transmis prin intermediul Biroului de presă un Comunicat din care cităm:
„Ministrul Justiţiei are autoritatea legală, experienţa profesională şi căderea morală pentru a face această evaluare şi pentru a recomanda măsurile necesare. Premierul a cerut să fie informat constant în legătură cu rezultatele monitorizării continue asupra activităţii procurorilor, pe care a decis să o instituie domnul ministru al Justiţiei. De asemenea, premierul consideră necesar ca autoritatea statului să-şi respecte competenţele constituţionale, pentru ca, pe viitor, astfel de conflicte să fie evitate.”
Din cîte se ştie, deşi a criticat anchetarea Guvernului de către DNA, considerînd-o depăşire de atribuţii, ministrul Justiţiei a considerat că nu e oportună revocarea Codruţei Kovesi.
După opinia mea – şi care ar putea să surprindă, deşi ea nu exprimă altceva decît nevoia mea de a fi obiectiv cu toată lumea – decizia de a cere revocarea Codruţei Kovesi doar pentru anchetarea OU 13 ar fi nu numai inoportună, dar și incorectă.
În orice moment Codruţa Kovesi ar fi putut invoca două argumente:
- Aşa cum a arătat chiar Raportul lui Tudorel Toader, în alte două cazuri de constatare a unui conflic constituţional CCR s-a limitat la constatarea conflictului, decizînd că el nu trebuie să se mai repete, fără a cere măsuri împotriva instituţiilor care au creat conflictul (una dintre ele era chiar Parlamentul).
- Cînd a declanşat ancheta DNA n-avea de unde să ştie că acţiunea va fi declarată neconstituțională de către CCR.
E drept, CCR s-a bazat pe interpretarea Constituţiei. Da, dar interpretarea Constituţiei nu e o lege definită prin precizie, ca să poţi acuza DNA că a încălcat Constituţia cu bună ştiinţă.
Reacţia lui Sorin Grindeanu de miercuri seara a fost corectă. Ea a corespuns poziţiei anterioare a premierului – cea de afirmare a încrederii în ministrul Justiţiei – şi a sesizat momentul de excepţie pe care l-a constituit aplicarea, în fine, a articolului 132 din Constituţie, care proclamă autoritatea ministrului asupra procurorilor.
Vineri, 31 martie 2017, premierul Sorin Grindeanu s-a sucit în privinţa reacţiei faţă de Raportul lui Tudorel Toader:
„Am anumite semne de întrebare faţă de modul cum a fost prezentat raportul. E o fractură între corpul raportului şi concluzii.”
Nu e prea greu de dibuit că noua reacţie îşi are cauza în autoritatea dictatorială pe care o are Liviu Dragnea asupra lui Sorin Grindeanu.
De această autoritate sau, mai bine zis, de nevoia bolnăvicioasă a lui Liviu Dragnea de a arăta că premierul e doar o pedală la bicicleta sa fără lanţ, am luat cunoştinţă în mai multe rînduri.
Ca, de exemplu, cînd Liviu Dragnea l-a tîrît pe ditamai premierul pînă la Washington pentru a-l pune în situaţia penibilă de a sta la coadă ca să se tragă în poză cu Donald Trump.
Sau, ca să dau un alt exemplu, cînd l-a tîrît pe Sorin Grindeanu pînă în Teleorman, punîndu-l în situaţia penibilă de a pescui, deşi el, Sorin Grindeanu n-avea nici un chef. Pentru a arăta Lumii că premierul e birjarul muscal şi el e cucoana care-l împunge cu vîrful umbrelei unde şi cum să mîne caii Guvernului, Liviu Dragnea a pus pe Facebook pozele cu Sorin Grindeanu – pescar amator, fără a-i cere acestuia permisiunea, cum se cuvine în lumea bunelor maniere.
Mai mult ca sigur, văzînd că premierul are o poziţie nuanţată în raport cu el faţă de Tudorel Toader, Liviu Dragnea l-a sunat şi i-a poruncit să-l muştruluiască pe ministrul Justiţiei.
Și Sorin Grindeanu s-a executat!
Cine mai avea vreo iluzie că Sorin Grindeanu va fi premier-premier şi nu premierul-întrerupător, pe care Liviu Dragnea apasă pentru ca lumina izbucnită în becuri să arate românilor ce tare şi mare e el, mai mult ca sigur şi-a pus-o în cui.
Nouă însă nu asta ni s-a părut cea mai gravă semnificaţie a noii declaraţii a lui Sorin Grindeanu.
Că Liviu Dragnea şi-a permis să se lepede de ministrul Justiţiei mai e de înţeles.
Liviu Dragnea e preşedintele PSD.
Tudorel Toader nu e membru PSD, ca să putem spune că Liviu Dragnea îi e şef.
Dar că premierul se leapădă de un ministru al Guvernului, asta chiar că nu mai e de înţeles.
Un principiu constituţional e solidaritatea membrilor Guvernului.
Ce fel de solidaritate e aia dacă însuşi premierul cel care răspunde de activitatea Guvernului se leapădă de un membru al Guvernului?
Un alt efect al acestei lepădări – dacă nu cel mai important – e însă următorul:
Lăsat de izbelişte de premier și de liderii PSD, Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, a beneficiat de sprijinul total al Preşedintelui, teoretic adversar al Guvernului PSD.
Miercuri seara, la puțin timp după prezentarea Raportului, preşedintele a pus la cale o întîlnire întîmplătoare cu presa pentru a se putea pronunţa în legătură cu Discursul lui Tudorel Toader.
A avut loc următorul dialog:
„Reporter: Cum vi se pare anunţul ministrului Justiţiei cu faptul că nu cere revocarea şefei DNA, dar în continuare cere o monitorizare atentă a şefiilor DNA, DIICOT?
Klaus Iohannis: Da, mi se pare un lucru foarte bun. Dacă citim cu atenţie Constituţia şi legile în vigoare, citim acolo că Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea sub ochiul ministrului Justiţiei, ceea ce e un lucru bun şi chiar mă aştept ca domnul ministru să sprijine Ministerul Public, pe procurorul general, pe procurorul şef DNA, procurorul şef DIICOT ca să-şi îndeplinească mai bine misiunea.
Reporter: Să-i şi monitorizeze, domnule preşedinte, pentru că vorbea domnul Tudorel Toader de acele încălcări grave ale Constituţiei, pe care le-au făcut procurorii şi DNA.
Klaus Iohannis: Cu siguranţă îi va monitoriza. Asta e în fişa postului, cum s-ar spune (…).
Reporter: Domnule preşedinte, asta înseamnă că sunteţi de acord că este nevoie de această monitorizare şi aţi sesizat şi dumneavoastră derapajele procurorilor DNA?
Klaus Iohannis: Nu. Dar dacă ministrul Justiţiei doreşte să monitorizeze, are tot dreptul să o facă”.
Amănunte aflate de mine din redacţii îmi confirmă presupunerea că Klaus Iohannis a ţinut neapărat ca miercuri seara să transmită opiniei publice poziţia sa de sprijinire a ministrului Justiţiei.
A făcut-o, riscînd niţel dezamăgirea fanilor DNA, care şi-au exprimat miercuri seara furia că ministrul a anunţat c-o monitorizează pe Codruţa Kovesi, pentru ei o adevărată blasfemie.
A vrut Klaus Iohannis să-i dea o mînă de ajutor lui Tudorel Toader, lăsat de izbelişte chiar de-ai lui?
Nu ştim.
Ştim însă că, spre deosebire de premier și de liderii PSD, Klaus Iohannis a susţinut de la început dreptul ministrului de a-i evalua pe şefii Parchetului.
Vineri, 17 martie 2017, într-o altă conferinţă de presă provocată tot de Klaus Iohannis, dreptul ministrului la evaluare a fost afirmat cu tărie:
„Reporter: Dar acum se face evaluare la Ministerul Justiţiei. Miercuri a avut loc o întîlnire cu domnul Augustin Lazăr.
Klaus Iohannis: Da, este foarte bine din cînd în cînd să se facă evaluări. Îi ajută pe cei evaluaţi să lucreze mai bine.”
Ne aflăm în faţa unui paradox.
Teoretic, premierul și liderii PSD ar trebui să fie interesaţi în revenirea la normalitate în relaţia ministrul Justiţiei – Minister public.
Întreaga acţiune angajată de Tudorel Toader a avut drept principal efect convingerea românilor că Ministerul Public nu se constituie într-o republică autonomă (a Procurorilor) în statul de drept.
Cu toate acestea, premierul și liderii PSD nu l-au ajutat o clipă pe Tudorel Toader în cutezătoarea sa acţiune de restabilire a autorităţii ministrului asupra Ministerului Public.
Dimpotrivă, după ce l-au lăsat de izbelişte, în final l-au atacat pentru Raport.
Teoretic, Klaus Iohannis n-are nici un interes ca un membru al Guvernului şi prin el Guvernul să-şi execute autoritatea asupra DNA şi Parchetului General.
Practic, Klaus Iohannis a arătat că e mai mult decît interesat.
De ce?
Cumva pentru că Tudorel Toader i-a revenit în cadrul unui Pact de coabitare nesemnat Preşedinţiei?
Un răspuns ne-ar putea da chiar lepădarea Guvernului şi a PSD de ministrul Justiţiei.
Tudorel Toader a fost criticat de Sorin Grindeanu, de Liviu Dragnea, de liderii PSD, ca şi cum n-ar fi ministrul Justiţiei în Guvernarea PSD-ALDE, ci ministrul Justiţiei în mandatul lui Klaus Iohannis.
Comentarii
17 comentarii pentru articolul „Lovit de Guvern și de PSD, Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, e luat în braţe de Klaus Iohannis!”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Deosebirea dintre sonata nr. 23, Opus 57 de Beethoven dus şi, respectiv, sonatul nr. one, Opus one de Dragnea adus.
–
Primul se cântă, al doilea bea.
–
Sonatul Florian Coldea la primire, băiatul Dragnea la serviciu, cu papion de ospătar. 😀
–-
Ponta, şef de sală: „Incep cu SRI ca acolo sigur au mai ramas din sticlele de vin ‘Opus One’ pe care le ducea ‘prietenul’ Liviu pentru prietenul lui Florin!”
În 4 iunie 2015, „Adevărul” a publicat un interviu cu fostul Procuror-şef DNA, Daniel Morar.
Azi, Dan Andronic ne aminteşte de acel interviu.
Amintesc şi eu câte ceva din interviul a acum aproape doi ani.
–
Reporter: „Se vorbeşte de un binom SRI-DNA. Iar în interviul pe care ni l-a acordat, preşedintele Băsescu spunea că SRI riscă să devină prea puternic. Aţi avut senzaţia că SRI-ul se întăreşte şi devine periculos?”
DM: „Cât timp am condus DNA-ul, SRI a avut un rol… hai să nu-i spunem periferic, dar a avut un rol în limitele legii. Ceea ce spunea legea este că serviciile de informaţii – acum toată lumea se cantonează pe SRI că e cel mai activ – trebuie să trimită la Parchete toate informaţiile pe care le obţin în cadrul activităţii specifice. Nu fac un favor nimărui – nici acestei ţări, nici DNA-ului, nici procurorilor – ofiţerii SRI care trimit informaţiile la parchet, pentru că sunt obligaţi prin lege. Cealaltă atribuţie a serviciilor de informaţii – în speţă a SRI-ului – este de a asigura sprijinul logistic pentru interceptări pentru că ei deţin toată logistica pentru interceptări în România şi toate interceptările se fac prin logistica SRI. Cam aici trebuie cantonată activitatea şi implicarea SRI în lupta anticorupţie. Pentru că atunci când după 1990 li s-au luat serviciilor de informaţii atribuţiile judiciare s-a avut în vedere un lucru elementar: nu poţi să fii în acelaşi timp un deţinător al unor informaţii enorme, importante şi să şi poţi să faci dosare penale. Pentru că ai avea prea multă putere. De aceea, anticorupţia este în responsabilitatea totală şi expresă a procurorilor şi a ofiţerilor de poliţie, aşa cum Justiţia – vizavi de discuţia de acum, cum urmăresc cei de la SRI dosarele până la capăt – este în întregime atributul judecătorilor. Prin urmare, nu au legitimarea nici constituţională, nici legală de a face mai mult decât ce vă spun”
–
DM: „Dar când din partea SRI au apărut ameninţări directe la Curtea Constituţională sau ameninţări prin articole de presă, atunci deja s-a depăşit un cadru legal. Iar totul a culminat cu ameninţările clare ale fostului şef al SRI (George Maior, n.red.) care a spus că dacă se va întâmpla ceva va şti pe cine să arate cu degetul. Acest lucru nu se întâmplă într-un stat civilizat, este un moment la care nu ar trebui să se ajungă şi probabil că au fost într-un moment din ăsta în care au crezut că au multă putere. Nu, n-au puterea să ameninţe instituţiile statului şi nu trebuie să se mai ajungă aici. La fel cum o declaraţie a unui reprezentant al SRI-ului că urmăreşte dosarul până la soluţionarea definitivă este de neacceptat şi de neînţeles. Nu au treabă în această zonă.”
http://www.evz.ro/morar-binom-sri-noi-suntem-statul.html
Cam multe, poate prea multe afirmaţii ale fostului şef DNA, de acum aproape doi ani în urmă, semnalează riscuri şi derapaje din zonele periculoase ale relaţiei dintre SRI şi DNA – cu anticipaţie extraordinară.
Astăzi se confirmă cu vârf şi îndesat.
http://adevarul.ro/news/societate/interviu-daniel-morar-judecator-ccr-amenintarile-sri-adresa-curtii-constitutionale-depasit-cadrul-legal-asa-e-neacceptat-intr-o-tara-civilizata-1_556f20d3cfbe376e35e4060f/index.html
– Bulă, ce-i anticorupţia?
– Un spectacol.
– Cum aşa?
– Uite-aşa! De-aia aplaudă maimuţele, ca să transmită în masă pofta artistică pe pâine, cu casele închise.
– Se poate altfel?
– Altfel, şi-ar vedea fiecare de specializarea şi munca din teritoriul lui. Când Justiţia şi dreptatea se dau în spectacol – de circ, teatru şi film – ceva e putred în obiectul muncii şi interpretare.
Ei se jură că nu fură, dar te prind cu frunza-n gură.
Poate doriţi s-o revedeţi. 😀
–
https://singurafelina.files.wordpress.com/2010/11/frunza.jpg
Porţia zilnică de anticorupţie.
–
– Bulă, ce-i anticorupţia?
– Bucuria maimuţelor.
– Cum aşa?
– Elefanţii trag pe trompa lor toată clorofila consistentă din vegetaţia junglei, dar aruncă vina pe veveriţele rozătoare şi le prind cu fruna-n gură, pentru ca maimuţele – câtă frunză şi iarbă – să ovaţioneze satisfăcute munca anticorupţie cu trompa în Jungla Victoriei.
Doamna învăţătoare, pregătită… cu rigla-n mână.
– Bulă, dă-ne câteva exemple de eroi naţionali!
– Agenţii CIA. Unii dintre ei sunt cei mai tari profesionişti, unii sunt patrioţi, unii sunt oameni de toată isprava, unii îşi cunosc bine meseria, unii…
– Stai oleacă! De ce tot spui „unii” şi de unde îi cunoşti tu aşa bine pe „unii” agenţi ai CIA?
– Păi, eu nu cunosc pe niciunul, dar l-am auzit aseară la România TV pe Liviu Dragnea, vorbind de eroii naţionali, adică exact la fel despre UNII lucrători din SIE.
– Bine, dar Dragnea a vorbit măcar despre eroii noştri, pe cânt tu te-ai dus la eroii americanilor.
– Din moment ce nu-i cunosc nici eu, doar mă dau bine pe lângă ei, nu-i cunoaşte nici Dragnea, nici pe „unii” din SIE, nici pe „unii” din CIA, ce mai contează despre care eroi necunoscuţi vorbim?
Ai grijă cum vorbeşti frumos de agenţii CIA! Nici nu ştii cum nimereşti cu lauda un erou român – de toată isprava din România – de juri că-i de la SIE! 😀
Am oprit în Vaslui pentru şapcă. Am găsit-o, mi-am pus-o pe cap, m-am uitat în oglinda de la cabina de probă şi era cât pe ce să nu mă recunosc. Am iesit mulţumit din magazin, dar n-am apucat să ajung la un metru de maşină şi mă strigă o voce:
-“Ce faci, Tudorele? Te-ai deghizat?”
Am înlemnit. Era Lucian, Lucian Fenechiu, fratele lui Relu Fenechiu. Amândoi sunt prietenii tăi; ei mi-au făcut cunoştinţă cu tine, minunea mea fermecată, la barul de noapte al judecătorilor constituţionali din Târgu Cucului. Ştii că amândoi au fost condamnaţi de DNA în dosarul “Transformatorul”, în 2014; Lucian a ieşit din penitenciariul Vaslui de-o lună, dar Relu se află şi acum în puşcăria din Iaşi, fiindcă a mai fost potcovit de Kovesi în alte două dosare, ambele cu trafic de influenţă şi spălare de bani; unul la DNA-ul lui Portocală din Ploieşti, finalizat rapid la instanţă în octombrie 2016, când s-a ales cu un supliment de pedeapsă de peste 3ani, iar alt dosar, adică al treilea, iniţit tot în octombrie 2016 – cadou de la DNA central.
Koveşi, oameni i-a făcut pe prietenii noştri!
În parcarea din Vaslui, Lucian se apropia de mine cu un aer de Mike Tyson, pornit spre sacul de box, şi-mi strigă nervos din mers:
– „Bine, bă, prietene, ai simţit nevoia să te porţi cu mănuşi taman cu frigorifica aia din fruntea DNA, ca să ne umileşti, pe mine şi pe frate-miu? Ia zi-mi, bă, căcănarule! Ce-ai simţit? Ai fost satisfăcut?”
M-am speriat, nu ştiu cum am reuşit să intru în maşină şi să blochez uşile. Lucian s-a prins de o portieră în timp ce încercam cu disperare să bag cheia în gaura potrivită. Într-un târziu am reuşit, am pornit în trombă şi n-am mai privit înapoi. Mai aveam vreo 10 km până la intrarea în Iaşi; pe la Poieni am auzit din spate claxoane insistente; după culoare, i-am recunoscut maşina lui Lucian. M-a ajuns şi nu ştiam ce intenţii are. El claxona, eu mă uitam când în faţă, când în oglinda retrovizoare şi tot aşa, până când am auzit o bubuitură din faţă. Era un copac în calea mea, lipit de partea stângă a capotei maşinii mele. Simţeam o durere la piciorul stâng şi abia îl mişcam. Nu ştiu cine a chemat salvarea, m-au luat pe sus şi m-au dus la spitalul de recuperare din Iaşi, secţia Ortopedie. M-a evaluat o doctoriţă, m-au dus la radiografie cu targa şi acolo am descoperit că pot să merg; cu dificultate şi dureri la piciorul stâng, dar aproape suportabil m-am trezit pe un hol de aşteptare în faţa unui cabinet din spital.
Aşteptam pe un fotoliu din hol să intru în cabinetul doctorului, lângă un tip cu chef de vorbă: “Mare păcat de doctorul ăsta! E profesor la medicină, unde-i studentă fata mea. De la ea ştiu că-i cel mai mare medic ortoped din Moldova, inventator de nu ştiu ce de fel de operaţii la mâini, picioare, şolduri. După ce SRI-ul i-a ascultat telefonul, l-a prins DNA cu şpaga la purtător şi a primit anul trecut 3 ani şi 2 luni – cu suspendare – în prima instanţă. Acum procurorii lui Kovesi vor în recurs să-l facă dispărut din spital. E foarte aglomerat şi vreau să mă programeze cu genunchiul cât mai operează în libertate.” Duleaţa mea secretă, îţi dai seama cum mi-a picat ocazia asta? Acum am înţeles ce înseamnă “Unde nu-i cap, vai de picioare!” Deja simţeam cum picioarele îmi tremurau ca la cutremurul din ‘77, iar inima bătea ca orologiul mamii lui Ştefan cel Mare. S-a deschis uşa pe care scria de-o şchioapă – “Prof. Univ. Dr. Botez Paul”- a ieşit unul cu mâna-n ghips, iar din spatele lui o asistentă m-a invitat înăuntru. Doctorul se spăla pe mâini la o chiuvetă. După ce se întoarce, se uită la mine şi exclamă:
– „Ia uite ce avem aici! În carne şi probabil oase, ministrul inoportunismului. Carmen, ajută-l să urce pe canapea!”
Doctorul s-a uitat cam lung la radiografie şi s-a întors spre mine zâmbind. Abia atunci mi-am dat seama că-i grav. L-am văzut bucuros şi când s-a apropiat cu mâinile să-mi palpeze piciorul beteag. „Doare? Nu? Nici acum nu doare?” Am exclamt: Au-au! „Doare, nu?” Au-au!
Insista cu apăsarea în acelaşi loc, ca un copil care descoperise borcanul cu dulceaţă şi nu se mai desprindea de el.
– „Doare, nu?”
– Au-au!
– “Mda. Vă lăsăm aşa şase luni. Nu aparat gipsat. Nu operaţie. Să vedeţi cum e, adică să vedem cum trece perioada asta de monitorizare. Apoi, dacă mai suntem pe-aici, aveţi cea mai mare şansă să constat că intervenţia chirurgicală, la piciorul dureros, nu-i oportună. Dacă aveţi noroc, mai rămâne o singură soluţie de salvare: păstrăm constituţia osoasă, dar vă schimbăm picioarele între ele. 😀 Operaţia e uşoară, o poate face şi unul dintre studenţii mei, ca să nu spuneţi că am ceva… temeri cu ministrul inoportunismului”
Extraordinare texte. Te citesc zilnic de cand ai aparut pe aici. Indiscutabil ai talent. Am ras cu lacrimi.
Mulţumesc, Adriana!
Am idei, nu talent. Şi eu am râs. 😀
@Adriana,
Dacă treci prin google indiciile amintite, mai puţin Repezeală, vei descoperi realitatea surprinzătoare a numelor, datelor şi faptelor.
– Nu te enerva, să nu-ţi iasă riduri, dulceaţa mea de perje cu autor necunoscut! Jur să spun adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu! Mi-au făcut semn de autostop doi tineri, un băiat şi-o fată. I-am luat ca să-mi treacă mai uşor timpul până să-ţi ating ochii dulci şi scumpi ca două articole de negăsit în Codul penal nou. Erau proaspăt căsătoriţi, m-au recunsocut imediat cu nişte ochi încruntaţi, nervoşi; am înţeles că ceva nu era conform normelor deontologice promovate de CSM înainte de era noastră. Naşul lor de cununie este Comisarul şef de Poliţie acuzat de Koveşi pentru abuz în service auto; adică şi-a trimis un subaltern să-i scoată maşina reparată de la service, iar DNA-ul lui Kovesi a cerut instanţei în rechizitoriu să-l condamne şi să dispună recuperarea prejudiciului produs statului cu uzura maşinii din dotare şi contravaloarea benzinei consummate dus-întors de aceeaşi maşină a Poliţiei în interes personal. După ce mi-a explicat cum se simte naşul lui în afara programului de serviciu, mirele a scos nervos mobilul din buzunar, a apelat un număr şi a început să se laude: “Naşule, nu ghiceşti unde sunt acum. În maşina domnului ministru de care spuneai că i-ai suci gâtul fiindcă a lăsat-o scăpată pe naşa matale de serviciu, Kovesi. Ajungem în juma de oră în Bârlad. Poftim? Aha, unchiul Costică e în post la intrare? Am înţeles, cu pâine şi sare.”
Am bănuit că mă aşteaptă un cârd de radare şi am redus viteza sub orice limită. La intrarea în Bârlad m-au oprit poliţiştii care au început să-mi cerceteze maşina de jur-împrejur, ca uragutanii în călduri în jurul câştigătoarei “Miss Tarzan”. Am avut prezenţă de spirit si le-am atras atenţia că am mers cu viteza căruţei CAP-ului, ca să nu le stric ziua cu viteza mea mult aşteptată de ei. Cel mai ţanţoş din cei trei poliţişti mi-a spus cu un aer de procuror aflat sub autoriutatea ministrului justiţiei:
– “Domnule ministru al aşteptării, aici nu mai contează viteza de circulaţie când avem misiune să întâmpinăm cu pâine şi sare un conducător auto de vază, ca dv. Ştiţi cine sunt eu?”
– Unchiul Costică, bănuiesc- zic eu cu un aer umil şi dornic să facem cunoştinţă la fel ca viitorii inculpaţi cu DNA Ploieşti, citaţi de un Portocală.
– “Sunt Domnul Inspector Principal de Poliţie, Costică Repezeală, consătean, coleg de şcoală şi prieten din copilărie cu cel mai cinstit comisar, de Poliţie, din toate judeţele prin care trece râul Bârladului, dar tras pe dreapta de inoportuna Kovesi. În semn de recunoştinţă, primiţi din partea casei pâinea-amendă pentru numere de înmatriculare murdare şi sarea-amendă pentru circulaţie în timp ce vorbiţi la telefon fără centura de siguranţă; avem şi martori menţionaţi în procesul verbal; vreţi să-i întrebăm? Bănuiam că nu. Ca să ne ţineţi minte toată viaţa, ultima amendă pentru neoprire la nivel cu calea ferată, cu semnalele de lumini roşii în funcţiune. Şi la asta avem martori. Nu vreţi să-i revedeţi? Bănuiam că nu. În aceste condiţii, permisul nu mai este oportun, vi-l suspendăm pentru 90 de zile. Drum bun şi curaj să mai treceţi pe la noi!”
– Scumpica mea dulce şi nerăbdătoare, după ce-am scăpat de urangutanii cu faţă umană, ţi-am telefonat să-ţi spun că întârzii două ore; eram hotărât să opresc la primul magazin, de unde să-mi cumpăr o şapcă de camuflaj, să nu mă mai recunoască nimeni, niciun recunoscător.
Tudorică Toader, zis Doctorel Iubiţel, ajunge la cuibuşorul de nebunii din centrul Ieşilor, unde amanta îl aştepta niţel nervoasă. Iubiţel a anunţat-o la telefon de prorogarea cu 2 ore a momentului sosirii în braţele ei deschise, dar întârziase 5 ore.
– Iubiţel, drăguţule, recidivistu’ dracului! Ţi-am spus de-atâtea ori să nu-mi mai întârzii, că te părăsesc cât ai zice “Ministrul Justiţiei are dreptul şi obligaţia de a verifica eficienţa managerială şi modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu ale frumoasei adormite în capul scărilor DNA-ului”. De ce mergi schiopătând şi cu faţa schimonosită. Te pomeneşti că-mi ţii din nou o prelegere, să mă convingi că te-ai apucat de fotbal chiar pe drumul de la Bucureşti la Iaşi, taman acum când eu te aştept cu sângele la cap!
– Iartă-mă, constituţia mea mică şi zvăpăită! Tu eşti norma mea săptămânală de sport nerecomandat cardiacilor, m-am grăbit cât am putut, de asta m-a prins poliţia cu 150 la oră. Zburam spre tine de la Râmnicu Sărat. După ce-am ieşit din Focşani, poliţistul m-a oprit, m-a recunoscut şi mi-a propus un trafic de influenţă: nu mă mai amendează, dacă îi explic – pânâ când înţelege – de ce n-am propus-o pe Kovesi la cimitirul de utilitare casate, adică de ce n-am apăsat la fel de tare pe acceleraţie, ca să intru cu impactul frontal în batoza frigorifică, aia cu gabarit depăşit şi cu permisul de conducere categoria DNA expirat.
– Adică poliţaiul a înţeles prelegerea ta? Dacă mă crezi proastă, nu mai pupi azi porţia de, cum îi zici tu, îngerinţa gustativă neconstituţională, cu luminiţă tremurândă şi exploratoare până la capătul tunelului din pădurea Codului silvic.
– Nu ştiu ce-a înţeles poliţistul, dar mi-a zis, după cursul de o oră pierdută, că nu-i oportună scutirea mea de amendă. Uite, te rog să admiţi proba cu înscrisuri!
– Adică ai primit mai multe amenzi sau ce?