O noutate în istoria politică a României: Un partid (USR) a făcut alianță electorală cu om (Dacian Cioloș)!

Sîmbătă, 2 februarie 2019, la ora 21:13, pe site-ul Mediafax a apărut următoare depeșă:

„USR a votat, sîmbătă, într-o ședință a Comitetului Politic care s-a desfășurat pe parcursul întregii zile, decizia unei liste comune la alegerile europarlamentare, iar alianța se numește «Alianța 2020 USR-PLUS». Lista a fost validată cu 68 de voturi «pentru» și 9 voturi «împotrivă»”.

Potrivit agenției, cu acest prilej s-au făcut și declarații:

„«Avem alianță! La ora 20:20 s-a decis Alianța 2020 USR PLUS», arată reprezentanții USR pe pagina de Facebook a partidului.
«S-a născut principala forță de opoziție: Alianța 2020 USR+PLUS. Proiectul nostru e România. Acum ai cu cine!», a scris Dacian Cioloș, pe Facebook, după votarea listei în Comitetul Politic al USR.”

Obișnuit cu declarațiile hiper optimiste de la nășirea unei construcții pe scena noastră politică (partid, alianță), n-am tresărit la astfel de strigăte de trompetă publicitară Aceasta deoarece pe mine m-a interesat în toată această afacere nu viitorul Alianței 2020, nu efectele asupra scenei noastre politice (Dacă rămîne mai departe cantonat în zona TeFeListă, PNL va fi principala victimă a noii alianțe), ci uluitoarea rapiditate cu care s-a realizat această nouă construcție.

O altă alianță de Opoziție – DA, din PNL și PD – în vederea parlamentarelor din iarna lui 2004, s-a făurit cu greu de-a lungul a o lună și ceva de discuții în forurile colective ale celor două partide. Am spus o lună și ceva referindu-mă doar la ședințele propriu-zise. Partea politică a Alianței a fost pregătită de un an și ceva, din 2002, prin colaborarea celor două partide, în cadrul Parlamentului. Una dintre cauzele dificultăților ivite în calea unei alianțe în vederea alegerilor constă în repartizarea pe liste. Cele mai multe dintre nemulțumirile dintr-un partid apar cînd se pune problema prezenței pe liste cît mai în față. Nu de puține ori prezența pe liste duce la trecerea în alte partide. Simțind că în partidul din care fac parte n-au nici o șansă de a ajunge pe liste, mulți lideri trec la partide mai mici, unele chiar abia înființate, unde înghesuiala nu-i atît de mare. Alianța PNL-PD nu s-a confruntat cu problema listelor comune la înființare. Listele pentru parlamentare au fost alcătuite mai tîrziu, în 2004, cînd căsnicia mergea strună.

Alianța 2020 s-a constituit în vederea alegerilor europarlamentare. Ea e alcătuită din PLUS și USR. PLUS, partidul lui Dacian Cioloș, a avut Congresul de înființare abia în 26 ianuarie 2019. Practic, nu putem vorbi de existența unui partid numit PLUS. Acesta s-a înființat, după care a dispărut din peisaj. Desigur, mai multe scandaluri, cred că bine regizate, au ținut în atenția publică știrea că există un partid condus de Dacian Cioloș. În ce minima organizare a partidului și activitățile specifice unei formațiuni, vid interplanetar. Nici nu știu dacă PLUS are un sediu central în București. În aceste condiții putem vorbi de o alianță nu între un partid, PLUS, și un alt partid USR, ci de o alianță între un om – Dacian Cioloș – și un partid. O alianță cu atît mai ciudată cu cît USR e un partid parlamentar și nu unul oarecare ,ci un partid pe care sondajele îl dau cu un potențial mai aparte în materie de capital electoral. Că e vorba de alianța cu o persoană și nu de alianța cu un partid ne arată istoria ideii de alianță între USR și PLUS. Și această idee are o istorie scurtă. Pe 21 octombrie 2018, Dacian Cioloș și Dan Barna, au confirmat că se poartă discuții „despre posibilitățile de colaborare din perioada următoare, evident și despre europarlamentare, care este obiectivul politic electoral viitor”, cu referire la colaborarea dintre USR și Mișcarea România Împreună. E vorba de partidul pe care Dacian Cioloș se chinuia să-l înregistreze. Pe 2 noiembrie 2018, la o emisiune tv, Dan Barna se referă la posibila alianță electorală a USR:

„După cum știți, colegii de la România 100 (n.r – platforma electorală lansată de Dacian Cioloș la acea vreme) sunt încă în etapa de constituire a unei mișcări politice. În momentul în care acest partid va deveni o realitate o să continuăm discuțiile pentru o eventuală participare la europarlamentare pe liste comune. Este una din alternative”.

Luați aminte la bizarerie!
Dan Barna, liderul unui partid parlamentar, deja fixat în opinia publică, invocă o alianță cu orice partid va face un om Dacian Cioloș. Partidul nu există, nici măcar n-a fost înscris la tribunal și, între noi fie vorba în 2 noiembrie 2018, nici nu lăsa să se întrevadă că va lua înființă și cu toate acestea, bazat doar pe intențiile lui Dacian Cioloș de a face un partid, liderul USR se grăbește să vorbească de o alianță. E ca și cum înainte ca doi inși să se fi cuplat, cineva spune, o să-mi dau fata după băiatul pe care-l vor face cel doi și mai mult o s-o pricopsesc și cu o zestre pe măsură.

Brambureala de la Congresul de înființare, scandalurile care au urmat au pus în evidență și mai tare prăpastia dintre USR și PLUS. USR, a treia forță parlamentară a țării, înființat în vara lui 2016, un partid vechi de trei ani, face alianță cu un partid abia înființat. Dar nu numai atît. PLUS obține în materie de prezență pe liste avantaje incredibile dacă ne gîndim la forța partidului despre care nici nu știm dacă există de a binelea. Dacian Cioloș deschide lista. Urmează un candidat de la USR; după care unul de la PLUS. Deși între cele două partide e o deosebire uriașă de calibru, în materie de liste ele sînt egale. Din cîte se știe, prezența pe liste e în orice partid un subiect de mare tărăboi. Înaintea alianței, USR alcătuise o listă de 10 candidați. Această listă e rodul unei consultări ample a întregului partid. Candidații, în ordinea de pe listă, sînt impuși de toți membrii. N-au lipsit scandalurile. Toate stîrnite de chestiunea A fi sau nu mai în față pe liste, ba chiar și pe liste. Cum nu toate locurile sînt eligibile, locurile de pe listă au stîrnit nemulțumiri în partid. Prin Alianța cu PLUS, candidații USR sînt împinși mai jos de pe locurile eligibile pe cele neelegibile. Și totul pentru a face loc echipei lui Dacian Cioloș. Aceasta deoarece, deși USR s-a aliat cu Dacian Cioloș, fostul premier a venit la negocieri și a obținut locuri cu proprii candidați.
Așadar, adevăratul eveniment politic al acestor zile îl constituie ușurința cu care USR a acceptat să se alieze cu un singur om, grăbindu-se să-i facă toate hatîrurile.

Cum se explică asta?
Firește, mulți vor spune că USR s-a conformat unui ordin.
Eu însă cred, pînă la proba contrară, că alianța dintre un partid și un om a fost dictată de nevoile resimțite de fiecare dintre părți în perspectiva europarlamentarelor. Dacian Cioloș avea nevoie nu numai de structurile USR, dar și de un truc care să-l scoată de sub pericolul întruchipat de examenul europarlamentarelor. La interviul de duminică de la emisiunea Gîndurile lui Cristoiu de pe Mediafax arătam că pentru partidele nou înființate europarlamentarele constituie un examen de viață și de moarte:

„Cine nu trece acest examen, în sensul că nu trece pragul ăla de 5%, se desființează ca partid (…)
Pentru partidele nou apărute este examenul lor decisiv.”

În cadrul aceluiași interviu susțineam însă că pentru partidele mici sau cele nou înființate crucial va fi numele de pe primul loc al listei. Anul acesta votul va ține cont și de profilul pro sau contra UE al candidatului. Din acest punct de vedere, Dacian Cioloș putea asigura partidului său trecerea examenului, Da, dar dacă nu trecea? Dacă nu trecea, PLUS își dădea duhul și Dacian Cioloș dispărea de pe scena politică. Un altul ar fi riscat în genul Ori la bal, ori la spital. Dacian Cioloș nu e însă omul să treacă Rubiconul zicînd Zarurile sînt aruncate. De aceea el a preferat alianța cu USR. Nu numai pentru că astfel poate ajunge în Parlamentul european, dar și pentru că examenul europarlamentarul pentru PLUS e evitat.

Oricît ar părea de bizar, și USR avea nevoie de Dacian Cioloș.
USR risca să sufere o înfrîngere la europarlamentare prin absența unui cap de listă puternic. Din acest punct de vedere, cu un Traian Băsescu cap de listă, PMP are șanse de a trece examenul parlamentarelor, așa cum cu un cap de listă care e Corina Crețu are șanse și Pro România. Dacian Cioloș, și nu partidul său, era cel necesar USR. Dacian Cioloș era căciula literei ă pentru USR. Prin prezența sa pe liste, mai precis în capul listei, Dacian Cioloș întărește incredibil speranța pusă de o parte a electoratului în USR. Sînt sigur că oameni care n-aveau de gînd să meargă la vot vor spune Merg să-l votez pe Dacian Cioloș. Că actuala conducere a USR a calculat bine făcînd alianța cu Dacian Cioloș se mai explică. Dan Barna poate fi un politician mult mai bun decît pare. Mai greu de explicat e ușurința cu care membrii USR au acceptat acest tîrg cu Dacian Cioloș. Poate că aici ar trebui să ne gîndim și la ordin.

Chestiunea dacă a fost sau nu ordin e mult mai importantă decît pare.
Dacă USR s-a aliat cu un om din ordin înseamnă că în laboratoarele secrete, ca și în cazul alegerilor din 2014, s-a pregătit mai demult un scenariu pentru realegerea lui Klaus Iohannis. Și în acest scenariu alianța USR- Dan Cioloș era unul dintre punctele care trebuiau să fie îndeplinite. De aici graba cu care s-a improvizat partidul PLUS și rapiditatea cu care USR și a sacrificat proprii candidați numai și numai pentru ca Dacian Cioloș să accepte Alianța 2020.