Gîndul de luni, 6 martie 2017

Binomul SRI-DNA a pus gînd rău CCR

Am mai fost întrebat pe ce mă bazez susţinînd că există şi acţionează, cînd sună trîmbiţa la Cazarmă, Divizia Presă a Binomului SRI-DNA. (Continui să invoc Binomul, deoarece nu cred în ruptul capului că Binomul s-a spart, cum încearcă să ne manipuleze fiţele SRI şi cum se zbate să albească SRI Comisia PSD de control parlamentar al SRI. Şi dacă Eduard Hellvig şi Codruţa Kovesi ar fi certaţi, viaţa, prin asta însemnînd Poruncile de la Cotroceni, i-ar obliga să coopereze.)
Printre altele, mă bazez pe o constatare. Sînt un mare consumator de presă actuală (deşi interesul meu ca autor de cărţi e să mă ocup doar de presa trecutului). Din 1968, de cînd fac ziaristică, ştiu pe de rost un adevăr al presei independente. Chiar şi jurnaliştii care lucrează la acelaşi trust, patronat de un mogul sau de o organizaţie, n-au cum să scrie la fel. Şi atunci cînd împărtăşesc aceleaşi idei, jurnaliştii independenţi se ceartă unii cu alţii, se ocupă de subiecte diferite, au nuanţe, depinzînd de personalitatea fiecăruia, şi diferiră fundamental ca scriitură.

Ziariştii Diviziei Presă a Binomului nu se supun acestei legi a firii gazetăreşti. Pe mine mă amuză să văd cum brusc, la un ordin pe unitate, televiziuni, ziare, site-uri, bloguri scriu toate şi aproape identic despre un eveniment. Prin aproape identic înţelegînd că nu numai că împărtăşesc aceeaşi teză, dar mai mult împărtăşesc pînă şi aceleaşi formulări. Şi nu e vorba de publicaţie în ansamblu, ci de autori, de regulă, şefi ai publicaţiilor respective, cu salarii de un nivel la care – vorba lui Arghezi – nu se mai pune problema caracterului. O altă trăsătură a celor care fac parte din Divizia Presă constă în faptul că despre un eveniment toţi încep să scrie în acelaşi timp, ca la un semn.

Luni, 27 februarie 2017, pe la prînz, s-a dat publicităţii decizia CCR privind anchetarea Guvernului de către DNA în chestiunea Ordonanţei 13, de fapt, a Ordonanței privind Grațierea, care nici n-a fost dată de guvern. Jurnaliştii independenţi s-au apucat să scrie imediat, reacţionînd fiecare după personalitatea lui.
Unii au scris că DNA primeşte o lovitură atît de mare de la CCR încît şefa DNA ar trebui să demisioneze.
Alţii au scris că prin această Decizie CCR readuce puterile statului de drept în situaţia constituţională de delimitare precisă a teritoriilor după tentativa DNA de a fi de toate în România: Parchet, Guvern, Parlament, Presă.

Adversarii Codruţei Kovesi din presă i-au cerut demisia, invocînd Decizia CCR.
Divizia Presă a Binomului a tăcut pînă marţi dimineaţa.
De ce?
Comandanţii de la Băneasa nu trimiseseră încă Punctajul!
Aşteptau să vadă cum se dezvoltă subiectul în media şi, cînd au văzut că se invocă Decizia CCR împotriva DNA, au trimis un punctaj constînd în următoarele idei:

  1. CCR confirmă în chip periculos superimunitatea miniştrilor.
    Un fals tipic Binomului.
    CCR n-a pus la îndoială dreptul DNA de a ancheta ilegalitatea în iniţierea şi adoptarea unei Decizii.
    CCR a pus la îndoială dreptul DNA de a ancheta oportunitatea unui OUG plecînd de la un denunţ bazat pe simple bîrfe de bucătărie.
  2. CCR, condusă de Valer Dorneanu, s-a dovedit avocata Penalilor.
    Şo pe CCR şi pe Valer Dorneanu!
    Ca la un semn, Realitatea Tv, Digi Tv, Ziare.com, siteurile ofiţerilor acoperiţi s-au năpustit asupra CCR.
    Pînă mai ieri, CCR era corectitudinea întruchipată.
    Pînă mai ieri, adică pînă cînd se manifesta ca o sculă a Preşedintelui.
    În vara lui 2012, cînd pentru a-l putea suspenda pe Traian Băsescu, Guvernul USL a redus puterile CCR prin Ordonanță de urgență, Divizia Presă a luat foc.
    CCR era cea mai importantă instituţie a Statului de drept.
    CCR era garantul democraţiei.
    Deciziile CCR erau sfinte.
    Acum deciziile CCR sunt dubioase.
    Acum CCR e o instituţie politizată.
    Acum CCR e corupţia întruchipată.
    Acum se cere desfiinţarea CCR sau măcar arestarea membrilor CCR, cu excepția Liviei Stanciu, omul SRI din instituție.

Toată campania dusă în urma Punctajului pe unitate mă face să rîd.
Prin Constituţia revizuită din 2003, CCR a primit puterea de a da decizii infailibile, care nu pot fi contrazise de nimeni, nici de Parlament. Aşa s-a ajuns că ani întregi n-a existat lege votată de Majoritate pe care Opoziţia să n-o conteste.
Referitor la Deciziile CCR privind legile şi regulamentele Camerelor, articol 145 din Constituţia din 1991 prevedea:

„(1) În cazurile de neconstituţionalitate constate potrivit articolului 144 literele a) şi b), legea sau regulamentul se transmite spre reexaminare. Dacă legea este adoptată în aceeaşi formă, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţie de neconstituţionalitate este înlăturată iar promulgarea devine obligatorie.”

La Revizuirea din 2003, Deciziile au devenit obligatorii:

„(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sînt suspendate de drept.”

Despre această modificare am scris în zeci de comentarii că e catastrofală.
Mi-am atras ghionturile Diviziei Presă.
Cum adică, solicitam reducerea Puterilor acestei instituții, garantul Constituției, instituției în ajutorul căreia săriseră în 2012 ambasadorul american în România. (Acum nu mai sare!)
Scriam că prin înzestrarea cu puteri de viaţă şi de moarte asupra legilor votate de Parlament, CCR a devenit arbitrul bătăliilor politice din România postdecembristă.
Imposibilitatea ca nici 2/3 din parlamentari să nu poată respinge Decizia CCR despre constituționalitatea unei legi votate de Parlament a făcut ca partidele politice şi preşedintele să conteste în chip automat orice Lege la CCR.

CCR era şi e alcătuită din oameni şi mai ales din oameni trimişi acolo de partidele politice.
Prin urmare, Componenţa CCR a devenit cîmp de bătălie sîngeroasă.
Cîtă vreme deciziile CCR au convenit Sistemului, Divizia Presă a cîntat-o zi şi noapte.
Acum, iată, cînd deciziile nu mai convin Binomului SRI-DNA, CCR e denunţată ca fiind politizată.
Ca să vezi!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

27 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 6 martie 2017”

  • Cum comentați totuși că SRI nu ar fi susinut-o pe doamna Elena Udrea să ocupe fotoliul de la Cotroceni, în democrație, deși dumneaiei se recomandase că ar fi moștenitoarea lui Traian Băsescu ?

    • În ultimul an de mandat, piratul nu se mai simţea prea confortabil în preajma serviciilor. Nu văd de ce urmaşii lui ar avea trecere mai mare şi ar fi primiţi cu braţele deschise în coasta SRI. Cu vreo două zile înainte de primul tur al alegerilor prezuidenţiale, Elena Udrea a anunţat, extrem de precipitată, afectată, că i s-a cerut direct şi fără echivoc să se retragă din competiţie. Care imbecil putea să-şi permită să dea un asemenea ordin, să se bage cu forţa în interesul coagulării unui maxim de voturilor pt Iohannis ? Nu mă ajută imaginaţia să văd alt portret robot în locul lui Coldea. A fost atât de mare pofta SRI-ului să-l scoată preşedinte pe Iohannis, încât Coldea s-a expus fără rezerve. După denunţul Elenei Udrea împotriva lui Coldea -la sfârşitul lunii ianuarie 2015 – (tot atunci ea a denunţat şi presiunea exercitată de Coldea pt retragerea de la prezidenţiale) s-au grăbit tot felul vigilenţi să conteste credibilitatea denunţului, pe motivul că EU nu ar fi divulgat nimic înainte să dea de necaz la DNA. Presiunea de retragere din cursă infirmă acest raţionament, chiar dacă EU nu a pronunţat din prima numele bădăranului pornit să confişte dreptul fundamental de a încerca să fii ales. 😆
      Răspunsul simplu şi direct : SRI nu-şi poate face de cap cu un preşedinte incomod sau, mai bine zis, mai greu de manipulat, supravegheat, condiţionat, şantajat. Cu Escrocus Oligofrennis sunt îndeplinite toate condiţiile, ba chiar s-a dovedit neaşteptat de… corespunător. 😆

    • Şansele Elenei Udrea de a câştiga alegerile prezidenţiale n-au fost chiar atât de mici cum părea, dacă ţinem cont de următoarele schimbări de situaţie:
      – neimplicarea SRI pro-Iohannis ar fost fi echivala cu scoaterea lui Escrocus din cursă, pe motiv de incompatibilitate sancţionată şi pentru viitor; nu s-ar fi tergiversat procesul la ICCJ şi ar fi fost trimis la sapă, la inspectoratul a şcolar Sibiu.
      – implicarea SRI-ului în favoarea Elenei Udrea ar fi însemnat garantarea intrării în turul doi, de pe locul doi.
      – în aceleaşi condiţii de diaspora pentru turul doi, (probabil şi pe aici şi-au băgat serviciile coada să-i influenţeze pe Ponta, Corlăţean, Meleşcanu să stea “pe loc repaos!” cu secţiile de votare şi să lase avalanşa emoţională să decidă alegerile) e mai greu de apreciat în ce măsură EU ar fi câştigat – mai degrabă aş zice că ar fi pierdut în favoarea lui Ponta şi poate de asta sa fi temut şi Coldea să mizeze pe EU.

    • Prea ni s-a urcat la cap încrederea că noi decidem câştigătorii în alegeri prezidenţiale. 😆

      • De ce pentru servicii n-ar fi fost potriviţi la Cotroceni Năstase şi Ponta? Aceasta-i întrebarea! 😆

  • Spectacolul de Greble şi cătuşe a început la domiciliul judecătorului CCR, săltat cu mandat, dus la DNA şi reţinut.
    Greblă l-a întrebat pe procurorul DNA care-s acuaţiile şi a primit un răspuns de Ydreanşă Portocală:
    “Deocamdată facem ancheta în orb”
    Asta-i poker românesc, miza pe NV şi potul la cacealma,
    Cât timp a fost reţinut lucrătorii SRI au intrat în casa lui; i-au montat tehnica şi şamponul din baie.
    Nicio înregistrare a SRI-ului nu a fost prezentată în instanţă. Ori n-au avut autorizare de la judecător, ori n-au avut nicio putere de probă. Oricum, i-au dat o lecţie criminală de Big Brother fără legea eşuată.
    Infractorii din SRI şi DNA, protejaţi de DNA şi SRI, şi-au apărat teritoriul marcat recurgând la atac paranoic împotruva CCR. Cine face ca Greblă, votează în CCR împotriva SRI.

    SRI-ul, pentru noi, e un Pescariu doi!

    • Nu l-a întrebat nimeni pe Greblă dacă, la aducerea lui în DNA, Bestia l-a aşteptat de sus, din capul scărilor, să-l salute şi să-l asigure de toată imparţialitatea… scărilor.

  • breaking news!
    “Martor 😆 : Ghiţă aduna bani pentru Ponta, 10 % din contractele IT cu statul”
    Probabil aşa a fost, dar cel mai probabil cu implicarea SRI-ului protector şi protejat de DNA, dar mai degrabă aş traduce în limbajul cucbelei bestiale: “Ponta, mucles! Dacă spui ceva despre mine şi Coldea, te-am ars; am combustibil cu cifră octanică de speriat”

    • sau ambele 😆

    • da, ambele şi am un motiv să cred asta: Ponta a avut ieri pe FB ieşirea cea mai violentă anti-DNA şi în acelaşi timp cea tandră pro-PSD, adică vrea protecţie anti-urmărire penală şi anti-arestare în Camera Deputaţilor.

      • Degeaba ar fi urmăriţi şi condamnaţi Ghiţă-Ponta, dacă celula canceroasă din SRI nu este anihilată,
        Degeaba scoţi ficatul cancerizat câtă vreme nu aplici tratamentul radical de distrugere a celulei canceroase. Măine afectează un rinichi, poimâne următorul, dacă îl ai pe-al doilea. 😆

        • Degeaba aplaudăm sfertul de măsură al selecţiei inculpaţilor din dosarele DNA, scutite de adevăraţii instigatori, coautori şi organizatori ai corupţiei din SRI; jumătate de măsură ar fi prea mult şi s-ar vrea un alt motiv de laudă. 😆 . Poimâine coordonatorii din SRI vor lucra cu alţii, mai curaţi şi mai cu spor; DNA înălbitor!
          Regenerarea corupţiei la nivelul cel mai înalt este întreţinută de naivitatea publică, săracă cu duhul şi complice fără voie, încântată inconştient de sfertul de măsură al DNA.

        • Altfel zis, fără coordonatorul din SRI multe acte de corupţie la nivelul cel mai înalt n-ar mai fi posibile. Ar mai rămâne găinăriile de pedepsit în aceleaşi aplauze credule. Aceleaşi găinării alese ai de DNA.
          SRI-ul, pentru boi, e un Pescariu-doi.

        • La urmă am scris parcarta de la un miting de susţinere a lui Pescariu. 😆

  • SRI-ul joacă la atac disperat pentru intimidarea PSD-ului, ca să-l readucă în matcă, să-l domolească, chiar şi prin negociere dacă altfel nu se poate. Spargerea elanului neastâmpăratului Tăriceanu – din ALDE, anturajul periculos al PSD 😆 – a devenit o problemă de siguranţă naţională. 😆
    În prezent SRI nu mai domină cu aceeaşi forţă mişcările politice, vrea să recâştige terenul pierdut, or în acest plan CCR-ul are în ultimii doi ani o poziţionare prea incomodă pentru SRI-ul pe care l-a lăsat fără câteva jucărele – DOAR PE HĂRTIE – dar, din aproape în aproape se pot schimba şi în viaţa reală a SRI-ului câteva pârghii de acţiune. Există câteva verigi tari ale stabilităţii muncii infracţionale din SRI, or acestea se pot slăbi vertiginos prin intervenţiile CCR, dacă ar fi sesizată de bombe cu efect imediat. De exemplu, trebuie urmărită apariţia unei situaţii propice sisizării CCR, astfel încât să se pronunţe asupra unei probleme care ar putea zdruncina serios practicile abuzului şi ale infracţionalităţii din cadrul SRI, prin folosirea SECRETULui absolut drept SCUT AL CORUPŢIEI LA CEL MAI INALT NIVEL. Numai după ce CCR ar desfiinţa practica SRI de ameninţare şi şantaj a deţinătorilor de secrete legate de criminalitatea organizată în SRI se poate schimba ceva; adică atunci când cei care pot să denunţe FĂRĂ FRICĂ atât apartenenţa la SRI cât şi faptele penale coordonate din interiorul SRI, aceşti deţinători de secrete ale infracţiunalităţii de serviciu au nevoie de PROTECŢIA REALĂ A LEGII, nu doar pin existenţa normelor legale, ci mai ales prin iunterpretarea şi aplicarea corespunzătoare a cestor norme, or aici CCR poate avea un rol determinant. Amintiţi-vă de cazul ofiţerului SRI Bucur, cauză câştigată de el la CEDO, dar în final statul român nu i-a recunoscut mai nimic din drepturile impuse de CEDO. SRI a continuat să-l hărţuiască,să-i boicoteze procesele de reabilitare şi n-au uitat nicio clipă să invoce în favoarea SRI secretul care apără toate activităţile criminale. Angajaţii, colaboratorii şi turnătorii SRI-ului nu au curaj să vorbească şi nici legiuitorul nu se simte mai curajos. Se scapă pe el.

  • Siamezii DNA-SRI n-au nevoie de protocol ca să-şi facă de cap. Îşi cunosc trecutul, obiceiurile şi drumul bătătorit cu ochii închişi. Nu-i scoate nimeni din mână şi din motivaţa comună. Trâmbiţata încetare a protocolului SRI-PICCJ după pronunţarea deciziei CCR nr. 51 din 16 feb 2016 este o cacealma cât casa poporului de creduli. N-are nicio relevanţă încetarea sau neâncetarea semnificaţiei unui petec de hârtie, oricum deconspirat şi perfect inutil. Urmăriţi mediocritatea şi amatorismul justificărilor SRI-ului şi DNA-ului! Se vede ţinta după cât de prost se exprimă în scopul de a-şi apăra practicile legate de ascultări şi interceptări. În războiul protocolului , recent au făcut trimiteri idoate pe o pistă falsă, afirmând mincinos că SRI nu s-a implicat niciodată în anchetele penale ale DNA-ului, adică n-au avut calitatea de anchetator. Gogoriţa asta-i susţinută de SRI cu aceeaşi valoare ipocrită-duplicitară ca afirmaţia “SRI nu are niciun protocol cu DNA” (reclamaţia publică nu s-a referit la timpul prezent şi nu cu DNA s-a pus problema protocolului, ci cu Parchetul de pe lâncă ICCJ- PICCJ – zis Parchetul General). La fel ca apărarea siciliană “SRI nu s-a implicat ca achetator”. Interdicţia care doare din decizia CCR nr. 51/2016 nu-i desfiinţarea calităţii de anchetator ci INTERZICEREA INTERCEPTĂRILOR ŞI ASCULTĂRILOR SRI-ului ÎN ANCHETELE PENALE ale DNA, ceea ce-i cu totul altceva. Nu-i în stare nimeni să verifice continuitatea sau oprirea acestui mod de operare indispensabil după mentalitatea “profesionistă” a procurorilor care preferă întocmirea dosarelor cu efortul minim din lucrături de-a gata de la SRI. Nu are relevanţă nici propaganda c-ar avea şi DNA aparatură. Am şi eu acasă un ghiveci cu o crenguţă din care culeg câţiva ardei iuţi. Asta nu înseamnă că nu mai prind bine cei cumpăraţi din piaţă: toată familia consumăm peste 200 de bucăţi pe an, nu 5-6 din ghiveci.
    Se interceprază la greu pentru DNA şi DIICOT cu aparatura SRI-ului la capacitatea permisă de valoarea de inventar (după Prună miliardul de euro l-a tras dintr-o evaluare empirică), aparatură încă proprietate personală a SRI pe viaţă , netransferată nimănui şi încă nearuncată la fier vechi. Personalul tehnico-operativ cu ochiul şi timpanul tocmai a primit asigurări de continuitate, după buget, mare Coane Tuţulică.

    • Aşa s-a clădit diversiunea.
      Procurorul de serviciu în general, Augustin Lazăr
      “Nu se poate înţelege cum putea să facă un ofiţer, nici eu nu am înţeles despre ce se speculează în media, că nişte ofiţeri de informaţii ar fi făcut anchete în locul poliţistului sau procurorului,…”
      În continuare recunoaşte rolul aparaturii SRI-ului ÎN TRECUT, dar il prezintă cam tangenţial în timp ce dirijează atenţia spre negarea rolului de anchetator în dosarele DNA. Evident, tace ca un peşte (al prostituatului SRI) în privinţa chemării procurorilor – ca Alina Bica – la ordinul lui Coldea, aşa cum a urmărit să-l facă scăpat pe Tender. Coldea nu era anchetator în dosar şi nu speculaţia asta reflectă contribuţia SRI, dle Augustin Lazăr, ci dirijarea cursului anchetei din umbră, cu strâmbe, ordine, interceptări şi ascultări reale, dar şi fabricate, strecurate inclusiv pentru instruirea denunţătorilor falşi.

  • Big Greblă în baie s-a turnat din cauza votului lui Greblă în CCR la Legea Big Brother, neconform cu ordinul DNA-SRI.
    Nu ştiu cum se simt în baie ceilalţi judecători CCR, dar ar face bine să-şi amintească ce vizitatori au avut la domiciliu şi care dintre ei NU pare în stare să planteze microfoane şi cămăruţe de filmat. Apoi să se asigure că nu au fost călcaţi în lipsă şi, oricât de siguri li se pare sistemul de alarmă, să înceapă o căutare minuţioasă prin toată casa. Dacă nu găsesc nimic, ultima soluţie, să înveţe să comunice prin semne cu membrii familiei şi numai pe întuneric. 😆

  • Stimate Maestre constat ca au aparut pe site-ul dvs. mancatorii de parti posterioare fara argumente logice. Semn ca lupta Mafiei Securiste, clasa conducatoare neasleasa, plina de resurse financiare, a intrat in faza de dsiperare. Nu mai suporta nici un comentariu care sa ii dranjeze. Ce pacat de atatia tineri morti in 89. Sa ajunga Romania sa fie condusa de securistii care ii impuscau si care acum organizeaza si platesc demonstratii ca sa sustina partea posterioara a cucuvelei cu catuse. Prin definitie, nici un roman, nu trebuie sa aiba voie sa critice sefa DNA, arma de lupta a securistilor conducatori oculti. Cata disperare in lupta asta de putere!

    • @Ghm
      Tocmai de aceea au murit multi tineri pentru ca nu a existat CCR ci numai oameni cu mintea sucita ca d-neata!

  • împerecheri de concubinaj armonios

  • Etalonul atacantului schizofrenic, împotriva CCR, a fost George Maior, de când nu a pierdut ocaziile să-şi exprime tulburarea şi iresponsabilitatea, începând cu Big Brother în braţe. Ce jale muierească pe capul gol!
    Legea Securităţii se recomandă singură, ca un dar predestinat căţeilor cu ciberneticul în coadă. Să-ţi pierzi controlul din funcţia de director SRI spune destule despre mentalitatea şi gradul de pericol ale zeilor forţoşi, academicieni de renume informaţional.
    Democraţia confiscării drepturilor şi libertăţilor căţeilor a început cu eternitatea dominaţiei ochiului şi timpanului.

    • Legat de George Maior, cea mai tristă amintire pentru mine a rămas popularitatea lui prelucrată temeinic, asiguratorie pentru rotirea cadrelor în circuitul închis. Când nu-i Maior premier sau preşedinte din partea PSD, alte cadre intră pe horn şi-n guvernul tehnocraţilor, ca Vasile Dâncu, pentru supraveghere de siguranţă naţională a executivului. Forţele inepuizabile de asalt se rgenerează în cele mai nefireşti forme de convieţuire, coabitări, împierecheri şi alte cuplaje instruite să surprindă regulile de compatibilitate.

  • Divizia de presă comandată şi-a mai dat o probă de recunoaştere a apartenenţei la un grup organizat ca marketurile înţelese să practice aceleaşi preţuri de concurenţă monopolistică sau de oligopol. S-au repezit simultan să critice decizia CCR fără să mai aştepte motivarea. Ordinul pe unitate nu le-a mai permis roboţilor să se orienteze punctual, după considerentele judecătorilor CCR, în ce măsură presupusele lor contraargumente de presă vor intră pe terenul intruziunilor caraghioase. După motivare, cu un pic de discernămînt, îţi dai seama c-ar fi mai indicat să stai în banca ta de rezerve. După opinia separată ai pe tavă punctele de divergenţă, faţă de care te plasezi de-o parte sau cealaltă, dar nu după afinităţi sau porniri tendenţioase, ci – de preferat 😆 – după respectul de sine al judecătorilor, vizibil în calitatea argumentaţiei.
    Evadarea în ridicol a opiniei separate, cu repetiţie în timp şi gafe, etalează o transparenţă riscantă pentru judecătorul care se expune cu demnitatea profesională jenant de obedientă.
    Divizia de presă nu-i interesată să aştepte comparaţii pe balanţa oferită de CCR; o forţează prin îmbrâncire comanda de îndeplinire a planului de misiuni îndeplinte.

    • Opinia separată are două tăişuri pentru judecător : o prezintă sau o ţine ascunsă 😆
      Decizia pronunţată cu majoritate de voturi nu-l obligă pe cel(cei) cu opinia separată să o pună pe tarabă, dar dacă arată cât de prost a fost concepută are de ce să regrete că nu ţinut-o numai pentru el. Dacă nu o scoate la vedere, riscă să fie bănuit că i-a fost ruşine s-o arate, aşa era de stăpân pe situaţie. Până la urmă, ori îşi respectă convingerile, ori face sport. 😆

  • Un tip bagă capul prin uşa cabinetului medical, este invitat să intre, se aşează pe scaun şi zice:
    Domn’ doctor, am venit să vă consult.
    -Cum vă numiţi?
    -Escrocus Oligofrennis
    Doctorul ridică lent ochii din pix, se uită circumspect:
    -Da, şi ce problemă aveţi?
    -Una de interes naţional.
    -Uau! Mă gândeam eu cumva. Mai exact, ce anume vă supără?
    -Mă supără întrebarea.
    -Doamne!, adică domnule, care întrebare?
    -Aia pe care nu v-am spus-o .
    -Pfuai! Băi, domnule, aici e cardiologia; unde îţi închipui că te afli, în Parlament? Cred că trebuie să mergi la cabinetul alăturat.
    -Da’, ce-i acolo?
    -Un domn răbdător; la orice îţi răspunde cu precauţie şi duios, aşa, chiar dacă nu-i mai spui întrebarea.