Un mort și 122 de răniți în confruntările de la Kiev.
Așa sună știrea transmisă de toate agențiile internaționale de știri despre incidentele sângeroase care au avut loc luni, 31 august 2015, în fața Parlamentului ucrainean.
Scînteia care a provocat vîlvătaia a fost supunerea la vot, într-o primă lectură, în Parlament, a unei legi de modificare a Constituției considerate de protestatarii violenți drept una favoarea Rusiei.
Mai puțin cunoscătorii de la noi ai evenimentelor internaționale văzînd la televizor scene de confruntare sîngeroasă dintre manifestanți și forțele de ordine vor fi crezut o clipă că în Ucraina s-a întors la putere Ianukovici, cel alungat de protestele de pe Maidan pe motiv că era omul rușilor. Ianukovici – ar fi socotit amatorii de la noi – a impus Parlamentului o lege de modificare a Constituției în favoarea intereselor Moscovei.
La auzul știrii, cetățenii din Kiev care protestaseră pe Maidan au dat fuga la Parlament cu gînd să-l ocupe pentru a nu vota legea.
Nu, Ianukovici nu s-a întors.
Legea de modificare a Constituție în favoarea Moscovei a fost propusă și impusă de președintele pro-american Petro Poroșenko, iar majoritatea parlamentară, supusă președintelui, s-a grăbit s-o voteze în ciuda scandalului de afară.
Ce l-a apucat pe Petro Poroșenko?
Ascultă de Moscova?
Nu.
Ascultă de Washington.
Iar Washingtonul a făcut presiuni asupra lui pentru a iniția și trece prin Parlament o lege prin care se dă o largă autonomie teritoriului ucrainean controlat de rebeli, de fapt, controlat de Moscova.
Sunt sigur că Petro Poroșenko a făcut asta cu moartea-n suflet.
Nu sunt sigur însă dacă a priceput ceva din poziția adoptată de Aliatul american față de Ucraina.
Într-o ediție anterioară a cristoiublog.ro, reproducînd telegramele interceptate de WikiLeaks, dintre Ambasada SUA la București și Departamentul de Stat, observam că americanii refuzau Aliatului care era România cererea normală de extrădare a cetățeanului american Mohammad Munaf.
Deși se afirmase și s-a afirmat mai departe ca un Aliat necondiționat al SUA, cînd a venit vorba de interesul american de protejare a cetățeanului Mohammad Munaf, României i s-a dat cu flit.
Se manifestase, așa cum am scris pe cristoiublog.ro, ceea ce se numește Legea alianței asimetrice.
O lege care-și spusese cuvîntul și în perioada alianței dintre România și Germania în timpul celui de-al doilea război mondial.
Între România și Germania era o alianță asimetrică. Altfel spus o alianță între o Mare putere și o mică putere a lumii, între un Munte și un dîmb.
Legea alianței asimetrice spune că Marea Putere își impune micului aliat interesele sale, fără a ține cont o clipă că asta afectează interesele partenerului de alianță.
Mareșalul Antonescu s-a iluzionat că Germania va dovedi față de aliatul necondiționat numit România aceeași loialitate pe care România a dovedit- o față de Germania.
S-a înșelat amarnic.
După Stalingrad, cînd a avut interesul să pună umilirea de către ruși pe seama altcuiva, Germania n-a șovăit o clipă să arunce responsabilitatea pe seama Armatei Române.
Și această sacrificare fără ezitare a României de către aliatul German a fost începutul sfîrșitului pentru Mareșalul Antonescu.
Interesul Americii e să pună capăt conflictului din Estul Ucrainei.
Chiar dacă asta înseamnă sacrificare interesului național al Ucrainei.
Chiar dacă asta înseamnă sacrificarea lui Petro Poroșenko. Bine, bine, vor spune naivii, dar Petro Poroșenko a fost un aliat necondiționat al Americii.
A făcut tot ce i-au zis americanii să facă împotriva Rusiei.
Nu riscă americanii să-l vadă pe Petro Poroșenko alungat cu pietre de ucraineni?
Desigur că riscă.
Incidentele violente de luni sunt doar începutul.
Și ce dacă aliatul Petro Poroșenko e alungat cu pietre de ucraineni?
Americanii vor găsi cît ai zice pește un alt președinte dispus să fie aliat necondiționat al SUA.
Sacrificare lui Petro Poroșenko pe altarul intereselor Aliatului american ar trebui să fie o lecție care să le reamintească politicienilor noștri dispuși să facă tot ce le spune Washingtonul de iluzia tragică a Mareșalului Antonescu.
Credeți că se va întîmpla asta?
17 comentarii pentru articolul „Gîndul de marți, 1 septembrie 2015”