Gîndul de marți, 15 septembrie 2015

N-au venit Rușii! Au venit Refugiații! Sau poate că tot aia e!

De vreun an și ceva, pe continentul european s-a vorbit într-una de invazia rusească.
Generalii NATO, dar și politicienii belicoși, n-au ostenit să ne avertizeze că tancurile rusești, prefațate de o propagandă virulentă pe post de avangardă, vor trece frontieră după frontieră în Europa.
Ei bine, Invazia rusească n-a avut loc.
A avut loc în schimb Invazia refugiaților, deja denumiți de liderii occidentali, imigranți.

De mai multe zile urmăresc televiziunile occidentale pentru a vedea reacția liderilor europeni la ceea ce eu consider a fi nu o provocare uriașă, cea mai mare de după cel de-al doilea Război mondial, ci o Invazie.
O invazie de un fel aparte.
Mii, zeci de mii de oameni, cărora le putem spune civili, fără nici o armă, doar cu piepturile goale, trec frontieră după frontieră pentru a ajunge în Germania.

Care e principala lor armă?
Mijloacele de comunicare din lumea de azi:
Televiziunile, site-urile, blogurile, rețelele de socializare.
Internetul, mai ales.

Am urmărit transmis în direct de Euronews momentul capital al închiderii Gardului dinspre Serbia de către Ungaria.
Punctul final l-a constituit așezarea unui vagon de marfă pe calea ferată care trece din Serbia în Ungaria.
Imigranții veneau în grupuri, ca de obicei, pe jos, de a lungul căii ferate.
În fața barajului alcătuit din forțele de ordine maghiare s-au oprit.
N-au făcut nimic.
Deocamdată.

Spre acel punct de trecere se îndreaptă mii de imigranți care au ajuns deja în Serbia.
Mă gîndeam, văzînd secvența, ce-aș fi făcut eu, dacă aș fi fost comandantul punctului, în cazul că valul de ființe umane s-ar fi năpustit în gard.
Cum să răspunzi cu violență unor grupuri în care sunt copii, femei, cînd întreaga planetă e cu ochii pe tine grație televiziunilor și Internetului?

Să zicem că interzici sub un pretext cusut cu ață albă accesul presei în zonă.
Da, dar nu poți interzice imigranților să transmită pe loc violențele la care sunt supuși.
Internetul a devenit astfel arma mortală a imigranților.

Ca jurnalist care am urmărit cu atenție atitudinea liderilor europeni față de Exod am simțit nevoia să mă frec la ochi văzînd jurnalele de știri ale televiziunilor occidentale din seara de luni.
Aseară, înainte de anunțul făcut de Germania că va suspenda Schengen la frontiera cu Austria, cei veniți din Orientul Apropiat erau refugiați.
Acum erau deja imigranți.

Cu o seară înainte se vorbea de solidaritate, de omenia europeană, de continentul care a fost leagănul refugiaților, de datoria Europei de a asigura un viitor celor ajunși pentru asta pe țărmurile continentului.
Acum se vorbea de închiderea frontierelor, de necesitatea țărilor din prima linie – Grecia, Italia – să fie mai ferme, de o forță de intervenție a UE care să oprească fluviul care se scurge pe Mediterana din Orientul Apropiat.

Aseară refugiații erau așteptați cu brațele deschise.
Acum imigranții erau așteptați cu frontierele închise, cu lagăre de refugiați, cu Armata trimisă să-i oprească.

Există o explicație la această incredibilă răsturnare de poziție, care spune totul despre cît de bărbați de stat sunt liderii europeni?
Eu cred că există.
Lideri europeni n-au luat în calcul amploarea exodului, dar mai ales determinarea imigranților de a trece prin frontiere ca prin brînză, de a sfida legi, reguli, forțe de ordine, de a merge pe jos zeci de kilometri, de a lua cu asalt trenurile, de a plăti taxiuri, mașini care să-i ducă în Germania.

Probabil c-au crezut legenda cu refugiații care se mulțumesc cu un acoperiș deasupra capului, în timp ce marea majoritate a celor din Exod sunt persoane care au dat bani grei pentru a avea nu un cort în care să doarmă, ci un apartament într-un oraș din Germania.

De acest adevăr s-a convins Angela Merkel duminică după- amiază cînd autoritățile din Munchen au anunțat-o că nu mai pot face față Invaziei.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă Angela Merkel, alți lideri occidentali ar fi fost informați din timp despre Exodul care nu se pregătea de ieri de azi.

Unde au fost Serviciile secrete nemțești, austriece, franțuzești?
Să nu fi sesizat agenții de pe teren din Turcia, dar și din Siria, că oamenii își vînd tot pentru a pleca spre Europa, că dintr-un capăt al Turciei curg spre Mediterana șuvoaie de bărbați, de copii, de femei?
Și dacă au sesizat de ce n-au ajuns aceste informații la beneficiarii care sunt liderii europeni?
Dar dacă au ajuns de ce au fost luați liderii europeni prin surprindere?