Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Gîndul de marți, 22 decembrie 2015
Entuziasmul prostesc din 22 decembrie 1989
Împreună cu generalul Ion Chirănescu vizionez cîteva casete din decembrie 1989. Imagini din 22 decembrie 1989, după-amiaza: lucrători atîrnînd pe clădirea Informaţia Bucureştiului firma noului ziar, Libertatea, în aplauzele mulţimii de jos (nu le ştiam); o cucoană strigînd din uşa unui autobuz, în Piaţa Aviatorilor, că Spitalul Fundeni nu mai are sînge (diversiunea munţilor de cadavre şi răniţi din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Va fi fost o naivă sau o provocatoare?); poporul urcat în basculante, camioane, tractoare şi Dacii, bîntuind prosteşte pe străzile Bucureştilor, pentru a-şi zbiera fericirea de a fi liber.
Alte şi alte imagini cu poporul suveran, vorba lui Caragiale, muieri ţipînd „Ceauşescu judecat pentru sîngele vărsat!”, cetăţeni punînd la iuţeală de o „Horă a Unirii”, lume, multă lume umblînd încolo şi încoace fără rost.
Mi-e clar acum că uneltitorilor din umbră nu le pica bine, dar nu le pica bine deloc, faptul că oamenii umblau brambura: erau uşor de manipulat, uşor de împins împotriva noilor stăpîni. Şi astfel au apărut teroriştii, care i-au alungat pe maturi şi pe bătrîni în casă, iar pe tineri, în staţiile de metrou.
Scriam în Risipirea energiei revoluţionare din Expres, 6 aprilie 1990, ediotiral despre parascoveniile oficiale la împlinirea a 100 de zile de la Revoluţia din decembrie 1989:
„Exagerarea, dacă nu chiar inventarea pericolului terorist, a fost una din cele mai grele lovituri date mişcării anticomuniste. Intimidate de acest pericol, demonstraţiile antitolaritariste şi-au redus numărul şi intensitatea. Semnificativa energie tînără s-a consumat în barajele de pe străzi şi din staţiile de metrou. Mîndri că pot face ceva pentru salvarea democraţiei, tinerii din subteran nu au mai fost atenţi la ce se întîmplă la suprafaţă. În timp ce ei pipăiau orgolioşi călătorii din staţia Victoriei, deasupra, în Palatul Guvernului, se făceau jocuri mai primejdioase decît teroriştii prezentaţi de presă şi televiziune ca pe nişte supermeni proceauşişti”.
Revăzînd imaginile nu pot să nu-mi reprim un zîmbet sarcastic.
Ce naivi! Ce proşti!
Se bucurau, se ţucau, se îmbrăţişau, de parcă de a doua zi ar fi urmat inundaţii de lapte şi lunecări de dealuri de caltaboşi.
În după-amiaza lui 22 decembrie 1989, se puneau bazele viitoarelor jafuri, ale viitoarelor excrocherii, ale jocurilor piramidale, ale trăncănelilor din campanii; bazele viitoarelor averi născute peste noapte şi ale viitoarei sărăcii duse de 16 ani încoace.
Venind către Unitatea generalului, a văzut, de o parte şi de alta, vile după vile, unele deja terminate, altele încă la negru. Vile ivite şi aici, în această margine de Bucureşti, ca în toate marginile de mari şi mici oraşe.
Vile ridicate şi din entuziasmul nătîng al celor ce băteau străzile fără rost în după-amiaza lui 22 decembrie 1989, bucurîndu-se c-a picat Ceauşescu.
Comentarii
Cred ca sotul meu, a fost printre fooarte putinii care si-au dat seama ca ceva nu este curat la mijloc. In seara in care a aparut la tv Iliescu si a chemat oamenii sa iasa si sa apere televiziunea si radioul de teroristi, el a plecat la televiziune (nu a vrut sa merg si eu, argumentandu-mi ca e prea periculos). Dupa vre-o 2 – 3 ore s-a intors acasa, iar primele lui vorbe au fost : *sa mearga sa moara prostii ca aici e lucratura*. Mi-a spus ca in strada erau adunati mii de oameni cu piepturile goale, iar *teroristii* lui Papura-Voda, care voiau sa ocupe televiziunea, in loc sa traga spre ea sau macar spre antenele ei ca sa nu mai poata emite, trageau dinspre televiziune in multimea fara aparare. Cred ca era in 23 decembrie. De atunci, ne-am uitat la televizor la tot ce se transmitea, dar ne-am uitat cu alti ochi si alta intelegere. Nu am facut atunci, imediat legatura intre teroristi si securitate, dar am inteles ca totul este o mascarada pentru a pune Iliescu mana pe putere. Cati dusmani mi-am facut atunci printre colegii de la institut carora le impartaseam gandurile, impresiile si parerile mele …
Perfect adevarat ,atunci aveam simturile atrofiate si de fapt nu stiam si nu banuiam macar ca este o regie pusa la punct cu mijoace media deci cu impact major asupra omului neinformat ,dealtfel aceasta cacealma s-a repetat de atatea ori dupa aceea cu venirea minerilor si de ultima ora cu iesirea in strada a tinerilor curati revoltati de ce s-a intamplat la Colectiv .Din pacate nu invatam nimic si nu tinem minte
Si azi,traim o mare dezamagire!
Da ,este vorba de naivitatea sincera a celor normali care nu-si puteau imagina ca mai exista ceva rau.Raul fusese invins,urma binele,urma societatea pe care o admiram,eram EUROPENI,incepeam o alta viata,cinstita si frumoasa.Nici azi dupa cum am vazut nu exista prea multa viziune,au iesit in strada si ,pana nu au aparut PERSOANE,sa coaguleze ideile ,cine jos si cine sus,nu prea stiam.Odihna vesnica celor care au murit si un gand bun.
A inregistrat un partid.
Atunci in decembrie 89 nu am fost niste prosti ci niste naivi visatori si f increznatori intr-un viitor mai bun. Din pacate fortele oculte care au actionat atunci au deturnat acel vis frumos. Un gand pios si Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei care s-au sacrificat ptr acest vis
Ne unim intr-un partid?
dece nu daca am avea o sansa
Fiecare a avut propria viziune asupra revolutiei din decembrie 1989.