Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

PLUS – un partid de care avea nevoie Dacian Cioloș ca de un transportor politic al personalității sale

Sîmbătă, 26 ianuarie 2019 a avut loc la Romexpo în București Convenția națională de constituire a Partidului Libertate, Unitate și Solidaritate (PLUS).
Presa s-a amuzat îndelung cu notele de improvizație ale reuniunii. Convenția a fost deschisă de anunțul de la prezidiu privind distribuirea ușilor pentru WC-uri în funcție de sex. Chiar la început a dat buzna pe scenă o persoană pentru a folosi microfonul ca să protesteze împotriva listelor de la europarlamentare. În momentul votului, propus online, pentru a fi în acord cu lumea internetului, a căzut aplicația. Invitați nelalocul lor precum Oana Pelea au spus anecdote. Serios cum sînt cînd vine vorba de un fapt politic am vrut să pun mîna pe documentele Convenției. N-am găsit nimic în această privință, deoarece noul partid n-are site. Mediatizarea a fost catastrofală. Din experiența de gazetar postdecembrist știu că prima grijă a unui partid cînd vine vorba de o reuniune națională în genul Congreselor e ca totul să meargă strună. Din acest punct de vedere, PSD e un exemplu de organizare ca la carte. Din această perspectivă mă pregăteam să mă întreb, în scris, Cum vrea Dacian Cioloș să administreze țara cînd el n-a putut organiza nici măcar Convenția de înființare? Și poate aș fi scris un astfel de articol dacă nu aș fi purces, în vederea comentariului, la o documentare despre cum a ajuns Dacian Cioloș să conducă PLUS.
Constatările sînt surprinzătoare. Ele se concentrează în jurul axiomei că Dacian Cioloș a avut nevoie de un partid ca un instrument al personalității sale. Parafrazînd Cartea Sfîntă, am spune că la început a fost Dacian Cioloș. După care a venit Partidul.

După alegerile din decembrie 2016, mai precis după 4 ianuarie 2017, cînd Guvernul Sorin Grindeanu depune Jurămîntul, Dacian Cioloș rămîne un simplu cetățean. N-are partid, n-are o funcție în stat, n-are o firmă, n-are în proprietate un ziar. Dat fiind că nu e vedetă tv, rămîne și fără platforma publică de apariții mediatice, altfel spus și fără instrumentul prin care, de regulă, un fost se păstrează ca în prim planul atenției. Practic e un fost cu toate condițiile de a se pierde în uitare. Cu toate acestea, Dacian Cioloș nu numai că nu dispare din atenția publică, dar mai mult se afirmă acum mult mai spectaculos decît pe vremea cînd conducea Guvernul. O parte însemnată a presei se ocupă permanent de el. Ce face mai departe, ce are de gînd, ce spune despre cutare eveniment. Sondajele îl dau ca avînd un capital politic de excepție. Toată lumea se interesează cînd va face un partid sau dacă nu va face, cînd și în ce partid se va înscrie. Culmea e că, spre deosebire de Victor Ponta, el nu se agită în plan mediatic, nu e prezent pînă la obsesie pe televiziuni. Ascensiunea de vedetă politică e mult înlesnită de o campanie subtilă, de nimeni asumată, potrivit căreia îl va concura pe Klaus Iohannis la prezidențiale și-l va învinge.

Fără discuție, Dacian Cioloș e o personalitate a României postdecembriste. Fost ministru, fost Comisar UE, fost premier, plecat de la Putere cu o imagine bună. Asta nu explică însă păstrarea sa în atenția opiniei publice în ipostaza de personalitate de la care se așteaptă un miracol. Potrivit unui nărav românesc accentuat în postdecembrism, o dată plecat dintr-o Șefie, lumea te uită. Spre deosebire de alte personalități ieșite din jocul administrației, Dacian Cioloș nu se grăbește cu înființarea unui partid politic. Dă naștere mai întîi unei platforme (Platforma România 100) și nu unui partid. După care la 30 martie 2018 anunță c-a depus la tribunal cererea de înscriere a unui partid Mișcarea România Împreună. Decizia Justiției tărăgănează. Întreg anul 2018 Dacian Cioloș nu dă semne de impaciență că partidul e amînat în Justiție. Și deodată, pe 15 decembrie 2018, el anunță c-a găsit un partid deja înscris, PLUS, pe care el îl va prelua. S-a făcut mare caz de faptul că PLUS a fost înființat de un securist și fiul acestuia. Să nu fi știut Dacian Cioloș de asta? A știut – după părerea mea – dar nu l-a interesat. Pentru el era important să facă rost de un partid deja înscris. Acest partid lasă impresia unui loc pe o listă de așteptare cumpărat de cineva care n-a mai putut sau n-a mai vrut să aștepte. Convenția Națională a lăsat aceeași impresie: de urmare a unor proceduri absolut necesare lui Dacian Cioloș pentru a avea un partid. De fapt din cîte ne dăm seama nici numele partidului, nici cine l-a înființat, nici programul nu au importanță. PLUS e un partid pus la dispoziția unui Lider, pentru că Liderul respectiv avea nevoie, ca să străbată mlaștina politicii românești, de un vehicul adecvat. Crearea unui partid pentru un Lider se vede și din Statutul partidului. Statutul consfințește că în partid totul se învîrte în jurul lui Dacian Cioloș. Potrivit articolului 35 din Statut Biroul Politic Național e ales de membrii Consiliului Național pe baza unei liste cu mai multe nume decît locuri, trimisă Consiliului de președinte:

„Președintele transmite Consiliului Național, imediat după alegere, o listă conținînd propunerea sa pentru membrii potențiali ai Biroului Național. Această listă trebuie să conțină cu cel puțin o treime mai multe persoane decît numărul de membri ai Biroului Național.”

Biroul Național cuprinde și vicepreședinții partidului și secretarul general. Așadar, Dacian Cioloș își poate pune vicepreședinții care-i convin. Potrivit articolului 39, „fiecare vicepreședinte are câte un portofoliu de responsabilități, la propunerea Președintelui”. Potrivit articolului 36 din Statut președintele face propunere de secretar general al partidului pe care o înaintează spre validare Biroului Național. Avem de a face astfel cu un partid ivit și construit în jurul unei personalități. Care personalitate își face un partid nu pentru că ar vrea să promoveze un program, ci pentru că nu poate face politică dacă nu are partid. Dacă o condiție indiscutabilă pentru a face politică ar fi fost publicarea unui volum de versuri de dragoste, Dacian Cioloș s-ar fi grăbit să semneze un volum.

Anii postdecembriști au cunoscut partide ivite din nevoia unei personalități de a avea un vehicul politic pentru ca ele să facă politică. Cel mai cunoscut partid din acest punct de vedere a fost PDSR – formațiunea desprinsă în 1992 din FSN-ul pe care pusese stăpînire Petre Roman. Dacă PDSR a rezistat și după plecarea lui Ion Iliescu, alte partide întemeiate în jurul unei personalități n-au rezistat încercării timpului. Un exemplu semnificativ în acest sens îl constituie PRM, formațiune creată și condusă de Corneliu Vadim Tudor. Teoretic membrii partidului se strînseseră în jurul lui Vadim seduși de doctrina naționalistă. În realitate, ei fuseseră seduși de personalitatea lui Corneliu Vadim Tudor. Cam la fel s-a petrecut în Istorie cu Mișcarea Legionară, cu PNL-Gheorghe Brătianu. Cel mai bun exemplu de partid creat în jurul unei personalități îl constituie Partidul Democrat Conservator. Într-o tabletă de mare intuiție de analist politic Tudor Arghezi scria despre PDC în 1912:

„«Takismul», cum s-a numit apoi, cu mai multă pricepere Partidul Conservator-Democrat, n-a venit în orice caz cu nici o idee. Drept orice filosofie, takismul a avut un idol, pe domnul Take Ionescu, și-atît. El a fost partidul nemulțumirilor, al speranțelor, al orgoliului domnului Take Ionescu (…)

Ceea ce este ciudat și admirabil, și făcut să satisfacă mîndria bărbatului care provoacă fenomenul, este că în takism, nimic nu s-ar fi făcut fără domnul Take Ionescu, care-i tot takismul. Dacă ar fi ca partizanii să sufere persecuții și înfrîngeri grave, takiștii ar muri toți, nu pentru idee, cum se zice, ci numai pentru Take Ionescu. Cu toate că în orice argument și în orice luptă entuziasmul vine ca o sugestie, cu toate că în orice mișcare numeroasă impulsiunea vine de la șefi, ideea comună își are partea cea mai mare în acțiune. La takiști, Take Ionescu e totul: și argument, și evanghelie, și entuziasm.” ( Tudor Arghezi, Partidul Conservator-Democrat, în Facla, 29 septembrie 1912).

Desigur, Tudor Arghezi se referă la un partid deja afirmat pe scena politică a țării. Înființat în 9 ianuarie 1908, PCD avea să obțină un succes uriaș la alegerile parțiale din 1908-1912, devansîndu-i pe Conservatori. PLUS e abia la început. Nu știm cum va evolua acest partid. Sigur e că, la fel ca PCD, PLUS e un partid al unei personalități.
O personalitate care pentru a se realiza în politică avea nevoie de un partid.

De acest partid a făcut rost Dacian Cioloș sau i s-a pus la dispoziție?
O întrebare al cărui răspuns nu poate fi găsit acum.
Pentru asta trebuie să mai așteptăm un an aproape.
Anul europarlamentarelor și prezidențialelor.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

23 comentarii pentru articolul „PLUS – un partid de care avea nevoie Dacian Cioloș ca de un transportor politic al personalității sale”

  • Nistorescu :
    -,,povestea celui mai vechi proces din România, povestită și documentată mie de un sîrb, Alexander Sekulovski. Firma la care lucra el, Metalimportexport, avea, din anul 1983, un proces cu o firmă germană care pe vremea lui Nicolae Ceaușescu importa oțel din România și-l vindea prin diverse țări din lume. Miza procesului era un vapor de oțel, în valoare de 30 de milioane de dolari, pe care firma românească, după 30 de ani de procese, l-a pierdut. Cum? Cu statul de drept folosit de cei puternici.

    Iată ce-mi scria, în septembrie 2012, un faimos avocat român despre acest proces. Și mă ruga să îl semnez cu un pseudonim pentru că n-ar vrea să aibă de-a face cu asemenea coloși economici și cu asemenea rețele.

    ”Este o firma care dintotdeauna a avut o importanță geostrategică, fiind dintre acele firme vechi germane care au făcut afaceri bune cu guvernul nazist al lui Hitler și care, în prezent, sunt stîlpii economiei înfloritoare a Germaniei. Este nu numai o firmă bogată care, în anii lui Ceaușescu, a făcut afaceri bune cu regimul comunist român și i-a cam dat țeapă (refuzînd să plătească un transport de tablă de la Combinatul Siderurgic Galați, în valoare de 30 mil $ și ducînd la încarcerarea pe mulți ani a românilor implicați în acest transport, precum și la niște dosare penale în SUA, pentru încalcarea embargoului pe produse ale țărilor comuniste), ci și o firmă care este deosebit de influentă la nivel european și global și care, avînd mulți bani, foarte mulți bani, și-a angajat în acest proces cei mai influenți avocați români. E o firmă cu o atît de mare influență și putere de corupere sau manipulare încît, în toamna lui 2011, pentru a cîștiga “procesul cel mai lung din istorie”, a reușit să pună presiune asupra administrației judiciare românești (Ministerul Justiției, CSM, conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție), asupra Parlamentului român și asupra Președinției care, la unison, au cerut urgentarea soluționării favorabile a dosarului, sub amenințarea prelungirii la infinit a mecanismului de monitorizare a sistemului judiciar (celebrul Mecanism de Cooperare și Verificare – MCV). Asupra dosarului au luat poziție atât Bundestag-ul, cât și cancelarul german, ambasadorul german având chiar frecvente intervenții scrise în dosar. E interesant de văzut că dosarul a fost criticat pentru lipsa de celeritate, deși el zace, la propriu, la ICCJ, încă din anul 2000, când a început o incredibilă serie de recursuri cîștigate de Thyssen (3 în total), urmate de contestații în anulare (2, plus una, în curs de judecată), cîștigate de Metalexportimport. În toamna lui 2011, cînd se exercitau aceste presiuni, firma româneasca era – a treia oara – în postura de creditor al Thyssen, care încerca în van să își execute pe teritoriul României, titlul executoriu obținut în instanțele române, în 1999. În tot acest timp (12 ani), firma româneasca a avut în buzunar două hotărîri favorabile de la Tribunalul București și Curtea de Apel București, dar nu le-a putut executa nicicînd, întrucît Thyssen, prin influenții săi avocați, a ținut pe loc executarea cu contestații timp de 12 ani. Probabil în istoria dreptului, cînd se va analiza la calm această sagă, cineva normal la cap se va întreba dacă nu cumva cel prejudiciat de lipsa de celeritate a fost reclamantul, adică firma românească, și nu influentul său adversar, firma nemțească.

    Sergiu Miat, redactorul nostru pentru Timișoara, a izbutit cu mult noroc să obțină o adresă a Ambasadei Republicii Federale a Germaniei la București către Ministerul Justiției și către CSM. O reproducem în facsimile începând de miercuri dimineața. Este vorba de un proces început la Timișoara, continuat la Arad și cu pedepse cumplite, inclusiv de 15 ani, la sentința de fond. Recursul s-a judecat la Alba Iulia și, la sfîrșitul lui, toată lumea a plecat acasă fericită. Adică nepedepsită. Și continuă în civil pînă… nu se știe cînd.

    Iata ce scria Iohannes Dietrich, secretar I, șeful Secției Juridice și Consulare către Ministerul Justiției și către CSM:
    ”Astfel, pretențiile civile ale domnului Helmig în acest dosar și care se ridică la peste o sută de milioane de euro riscă sa fie prescrise. Următorul termen este stabilit pentru data de 16.12. 2013. În acest context, v-am fi recunoscători dacă ne-ați putea informa cu privire la evoluția acestei proceduri. Procurorul de caz este domnul Antonio Sandu de la Înalta Curte de Casație și Justiție…”.

    Al cîtelea caz de adresare către instanțe în sprijinul (care ar putea fi interpretat și în favoarea) unui cetățean german în hulitul stat de drept din România este acesta? Ce alte ambasade au mai recurs la acest procedeu? Cîte procese au fost trîntite sau judecate așa?

    Ce-ar fi făcut un DNA corect în acest caz și în celelalte? Cum ar fi reacționat CSM-ul în condiția unui adevărat stat de drept? Cît de mare este sforăria dincolo de aparențe? Și cît de mare este diferența între statul de drept pentru cei mici și statul de drept al celor care stabilesc regulile și dau notele „europene“?

  • Despre Mugur Șorțulescu nu comentăm nimic? Cică stă cu coada pe sus în loc să stea în banca lui.

  • Ca și cu … ciuma roșie !

  • Joyannis a ‘comis-o’, din nou, tot in legătură cu ‘niște evrei’, dar, de data asta și cu … ‘niște naziști’ !!!
    Analistul israelian H D Hartmann i-a făcut praf discursul de la ‘comemorarea holocaustului’ ! Merită să citiţi expunerea lui pe DCnews !!! Comparaţia coaliţiei cu nazismul, privind ‘acapararea puterii’, îl va da înapoi atât in sondaje, cât si in privinţa imaginii externe !!!
    Cu holocaustul, ori nazismul, nu ie bine să te joci, mai ales … în cuvinte !!!

  • Partidul Libertate Unitate Solidaritate PLUS are ceva din liberte, fraternite al francezilor, un plus que parfait, Dacien, Julien!

  • Deci, ce avem noi, aici ? ( respectiv de la … lansare, pân’ la … comentare )
    1. O greșeală … ‘calendaristică’ 25 în loc de.
    26 !
    2. O ‘neînţelegere’ privind înscrierea la
    cuvânt !
    3 . WC-uri … ‘sexiste’ !
    4 . O ‘pensionară’ sexoasă, cu urme de …
    ‘stele’, pe umeri, că doar a prestat in poliţie, nu ! O cheamă Alexe, parcă !
    5 . Un nume de partid, care seamănă cu al.
    unei ambulanţe private PULS, de altfel.
    controversată ! Parcă i i-ar fi sugerat.
    Pieleanu ! (Era să scriu pelleanu )
    6 . Niște ‘comentarii’, care mai de care mai
    la OBIECT, cu tentă sexuală, sau chiar
    ‘invocativă’ !
    Cam asta ar fi de retinut din lansarea ‘plusului’, care de fapt e un MINUS, încă de la lansare !

  • Maestre greșite din start
    Congresul a fost pe 26, repet 26 Ianuarie, asta e cel mai important lucru.
    Mai important chiar decât repartiția veceurilor!
    Si acum vorbind serios, de ce sa nu aibă si securiștii un partid al lor?
    Cu Cioloș președinte. In fond, pana acum a dovedit ca e bun la toate: agronom, ministru, comisar european, PM, de ce n-ar fi bun si aici.

  • Ba Teo Matei , nu ne-ai raspuns de cateva zile la intrebarea daca ma-ta a dat spaga la spital cand te-a zamislit , sa-ti dovedesti incoruptibilitatea de la maimuta incoace , dar bati campii cu niste molovieni , carele le zici tu ca ar fi mari profesori , de pupa-n cur tot ce cufureste aia din ..Apus ” , traiasca ma-ta aia incoruptibila , ca vezi , noi ii acordam inca prezumtia de nevinovatie , pe cand voi loazelor vreti pe toala lumea la bulau , in afara de voi cativa initiati in tainelor macatului de kkt.

  • Experimente cu un esec anuntat direct din Laboratorul Sku. Ciolos, personalitate? ?Mai degraba rebut rezultat din experimente skuristice. Prefer sa votez partide politice- si alea infiltrate, ce sa facrm!- un pnl, un psd, asa cum sunt ele, cu bune si cu nasoale, depinde si ce „arunca” pe liste, decat chestii slinoase usr sau plus. Pnl are o mare sansa de a redeveni partid ok cat de cat, sper sa il puna pe Crin pe liste. Nu ca sa-l vedem ales sau nu, ci sa il vedem in campanie, activ in spatiul public, poate mai invata si dintre penelisti…ati zis-o bine pe ais ca ar castiga prezidentialele din primul tur ,maestre. Este evident!

  • @tante petrescu, de la mansardă
    Iar o bagi p-aia cu ‘salvarea’, al cărei nume nici măcar nu-l cunoști?
    SE NUMEȘTE PULS, gdievocika, P U L S, da ! Sunt chiar primele litere ale unui cuvânt care poate-ţi … place !

  • Teo Matei, de manivelă să ne iei
    Bă șobolan rezist încălzit în motorină în Cartoieru Chinezesc,
    Treizeci de cadre didactice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași au semnat o scrisoare prin care cer demisia profesorului Tudorel Toader. Cadre didactice? Sigur nu-s coarde didactice ăia, știe lumea ceva de ei, e vo garanție că nu-s pedofili ca Cîrnatu? 😆 Păi Tudorel e tobă de carte, n-are nici o treabă cu toți bufonii care ieri și-au dat opinicile lu Ștefan cel Mare jos ca să încalțe pantofii cu scîrț dați de milă de Soros. Iașiul e cunoscut pt fomiștii Soros pe care i-a furnizat patriei lor, că ei trăiesc într-o lume paralelă ca și statu pe care l-au inaugurat, mîncaiați din bu.i kkt 😀 Scuze, încercăm să ne exprimăm pe înțelesu lu rezist, că ăștia au făcut gramatica la fără frecvență, cu hașișu inclus 🙂

    • Maestre Cristoiu, dacă citiți acest mesaj. Există un pericol. De un timp încoace , presa îi scoate la scenă doar pe-ăștia doi – Nazistu Klaus de la Cotroceni și cu Cioloș. E clar că treaba asta deja e fabricată în laboratoarele Serviciilor. E ceva ciudat aici, fiindcă ăștia amîndoi sînt sclavi Soros și vor fi mînuiți de primitivi precum Prună sau Monik Macovei. Oricare cîștigă din ăștia , în spatele lor e același păpușar cu bani. 😀 Adică, la prezidențialele din 2019 nu există alternativă la Soros? Asta e de înțeles? Fiindcă ăia care au clocit asta nu-s idioți: i-au aruncat pe amîndoi în luptă simultan ca să cîștige primele două locuri din primul tur, ei avînd și ținte de electorat diferite. Maestre Cristoiu, ceva e putred în Danemarca„. 😀

      • Ba, poate există ! La MRU, te-ai gândit, că tot veni vorba de … ‘laboratoare’ ?

  • Prostovanii nu înțeleg că nu există partid de dreapta în Parlament și că Julien e un șomer de lux care a lucrat doar la stat.

  • Excelent Comentariu.

    • Uite-aci ce înseamnă un Stat Paralel perfect, pt știința nazistului șef de la Cotroceni, Iohannis.
      „Plangerea penala facuta de Sebastian Ghita impotriva judecatorului Gheorghe Casandrescu de la Curtea de Apel Ploiesti pentru apartenenta la grup infractional organizat: „Impreuna cu Lucian Onea, Casandrescu a emis un nou mandat de arestare pe numele meu fara a-mi respecta dreptul de a fi citat”. Autoritatile din Serbia au fost socate de anomalia celor doua mandate de arestare dispuse intr-un singur dosar fata de Ghita”.
      Deci Ghiță trebuia arestat, iar nazistu se miră că cine a mîncat justiția, aia care îi servea și lui interesele? Păi dacă are multe nelămuriri roboțelu ăsta neprelucrat, să i le adreseze lu Laura Kovesi, care e fată umblată- Soros a bdus-o și la ONU să ciripeasaă despre anticoruopție.

    • Al cui ???

    • Un rateu care umblă ascuns sub fustele celebrei sclave soros, Monik Macovei a fost primit în PLUS: rateul se numește Cristian Preda, un bou sfînt de care nu se-atinge nimeni în Bruxelles fiindcă nu e capabil decît să-și înjure țara la Parlamentu european. La așa șef de cuib de cuci ca Cioloș, așa bășină de cuc ca acest prăpăpdit de Preda. 😆 Sau cin se-asea,mănă, se-adună 😀

    • Un Stat Paralel cu fard, ruj și mult oral, adică multă vorbărie la judecătorie. 😆
      „Judecatoria Sectorului 1 a respins actiunea procurorului DIICOT Ionel Tudosan, care a cerut obligarea lui Kovesi, in solidar cu DNA si procuroarea Iorga Moraru, la plata a 100.000 lei, dupa ce a fost terfelit public, prezentat ca un corupt si achitat definitiv de ICCJ. Sentinta apartine judecatoarei Roxana Delia Alecu, semnatara de memorii FJR impotriva coalitiei PSD-ALD”. Meda , o judecătoare-rezist care zice că Coaliția prostitiează Justiția, se pune ea însăși și face panaramă din justiție, că tot semna activista asta, Alecu, memorii cu procurori-rezist. 😆 Îl

      • va face mai fericit pe orice fan al lu Kovesoaica treaba asta, că așa-zișii magistrați rezistenți achită Statu Paralel pe unde apucă??
        Teo Matei, de buzzer să ne iei
        Bă cretinoid sinistru. Dacă Dăncilă a înfiat un copil sau dacă fi-su lu Dăncilă și-a luat un job la stat, asta e „mafie” deja ptr tine sau ptr dependentu de etnobotanice Cătălin Tontolan, jurnalistu sistemului paralel? Mafie e aia în care așa-zisa Justiție nenorocește un om și pe urmă vine un judecător ca Alecu care nu-i recunoaște statutu de victimă.

        • Teo Matei, de furtun să ne iei
          Altă mafie e aia în care Iohannis zice că și-a luat casele pe meditații și el dă tunuri imobiliare. Uite-aci, serial în revista Justițiarul și ancheteonline.ro: „Povestea clădirilor e lungă și groasă. Cele șase reușite din Sibiu, trecute în portofoliul familiei Iohannis, sînt doar rachete de semnalizare. E momentul să vorbim de tunuri. Klaus Iohannis a fost dirijorul unei ofensive de spoliere a statului român și a cetățenilor particulari, care au fost deposedați de avuția imobiliară în baza unor practici ilegale, prin complicitatea autorităților. Continuăm aici ancheta în foileton, în colaborare cu ancheteonline.ro, cu scopul de a cunoaște în amănunt meritele și profilul celui care a promis România lucrului bine făcut.” Dă-i cu tunu Iohannis 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *