Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de marți, 30 mai 2017

Noile drame ale satului românesc

Pe vremea lui Rebreanu, dramele din care se hrăneau proza păşunistă şi piesele de teatru pitoreşti erau cele ale pământului.
Locuitorii satelor fără apă curentă şi lumină electrică şi talk-showul din prime-time se omorau pentru o bucată de pămînt, ba chiar şi pentru o fîşie de hat, cînd nu-i omora şi pe unul şi pe celălalt, tuberculoza sau pelagra.
Azi, dramele şi tragediile izvorăsc din noua realitate a satului românesc:
Plecarea la muncă în străinătate din nevoia de a se întoarce acasă şi a-şi trînti ditamai viloiul, care, din lipsă de bani, rămîne la etapa pereţilor neterminaţi.

Culai Parvana s-a amorezat de Florica Dumbravă.
Bărbatul Floricăi Dumbravă, şofer de meserie, e plecat în Italia. Face transporturi de carne vie pentru o reţea de prostituţie de la Milano.
Culai Parvana s-a întors din străinătate cu o jumătate de an în urmă. S-a apucat să-şi înalţe tradiţionala vilă. În afara porţilor maiestuoase, ca pentru primirea unui împărat roman întors dintr-un război victorios cu barbarii, n-a mai făcut nimic. A cheltuit banii strînşi în Franţa, ca sperietoare vie de ciori pe Florica Dumbravă. I-a dat ca să-şi repare casa şi să-şi dea fiica la liceu şi să-i ia cizmuliţe din import, cu cataramă în jurul gambei.
Florica îl anunţă că bărbatu-său se întoarce din străinătate şi că trebuie să pună capăt relaţiei lor care, între noi fie vorba, n-ajunsese la pat, dat fiind că Florica îl tot amînase.
Culai Parvana se supără şi-i taie gîtul.
După care, fuge în Pădure de unde dă interviuri, prin telefonul mobil (care are semnal!) televiziunilor de știri care se bat să afle de la el cît mai multe amănunte.
Concomitent, care de reportaj bîntuie prin sat în căutare de amatori de interviuri.
Întreg satul se înghesuie să-și dea cu părerea.
A venit s-o critice pe Florica Dumbravă și Vasile Purdel, care s-a ridicat pentru asta din patul în care bolește de tuberculoză de vreun an.
Cum la întoarcerea acasă nu mai are nimic, ai lui vorbesc de un miracol.
Drept pentru care pornesc după carele de reportaj, să vină și să transmită în direct minunea.
La apariţia mascaţilor, care au ştiut unde e după cele declarate de el la televiziunile de ştiri, Culai Paravna îşi taie şi el gîtul.
Şi astfel, Poliţia şi Parchetul au fost scutite de o anchetă pe cît de costisitoare pe atît de inutilă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

22 comentarii pentru articolul „Gîndul de marți, 30 mai 2017”

  • Şeful viitorului.
    – Cine n-are Academia Naţională de Ştiinţe ale Securităţii nu va fi niciodată un şef al statului.
    – Şefu, şefu! Şe-fu, şe-fu, şe-fu! 😀

  • Şeful postdecembrist:
    – Şeful fără doctorat nu-i un şef adevărat.
    – Şefu, şefu! Ştim c-aveţi doctoratul dobândit precoce la 45 de ani. Noi suntem români mândri că suntem subalternii dv, cu plecăciune. Probabil aveţi şi alte ganduri, cel puţin la fel de îndrăzneţe şi performante.
    – Desigur. Sper să-mi fac timp şi să-mi termin liceul la seral.

    vă avem şef.

  • – Ce poţi face când şeful ştie că are întotdeauna dreptate? I-o recunoşti şi când gândeşti altfel?
    – I-o recunoşti, fiindcă n-are rost să mai gândeşti altfel. 😀

    Şeful care îşi recunoaşte gândul neinspirat este subalternul propriillor gânduri şi, din acest motiv, îşi merită promovarea.

    Şeful comunist:
    – Partidul m-a pus, partidiul vă regulează. Cine contrazice partidul, pe mine mă regulează.
    – Şefu, şefu! Să trăiţi! Ultima parte nu-i cumva viceversa? Întreb şi eu, nu vă contrazic.
    – Merge şi-aşa, mi-e indiferent. Ai ceva împotrivă?
    – Nu, nu, vai de mine! Oricum, la fel ca dumneavoastră, mie-mi plac ambele posibilităţi. 😀

  • – Cum acţionează moartea jurnalismului?
    – Mai întâi îţi ia minţile. 😀

  • – Care-i moartea cea mai atrăgătoare?
    – Moarte de om.
    – De unde-ai scos-o şi pe asta?
    – Din aglomeraţia la preţuri cu reducere.

    Un exemplu de moarte dorită, mai ceva ca-n gândul de azi:
    „Mă iubeşte femeile
    Şi e moarte după mine”.

  • S-a dus Ion la muncă cinstită ca afară şi s-a întors Jack Spintecătorul.

    Munca înnobilează pe om.

    • Haina spălată de pete sângeroase îl face pe om ca nou.

      Un proverb chinezesc spune:
      – Lucrează curat! Ia-ţi geamantan încăpător!

      Proverbul similar românesc:
      – Nufărul e cufărul.

      Ce asemănare este între o fiinţă omenească şi o maşină, ambele furate?
      – Dezmembrarea

      Caroseria maşinii măcelarului:
      – Carcasă de om.
      – Ce maşină mai e şi asta?
      – De tocat.

      Când se aplică dezmebrarea omului răpit?
      – Când nu reuşeşti să-l convingi să intre singur în cufăr sau geamantan.

  • Distribuţia şi contribuţia la filmul horror: „Tăia-mi-ai!”
    – Gândul negru;
    – Florica dansatoarea cu ora, în ceasul al XII-lea;
    – Culai cuţitar de plai;
    – Mascalţone – şoferul de Italia;
    – figuranţii de la Muzeul satului;
    – vila – ruinele romane;
    – scenariul inspirat dintr-o întâmplare reală în „Pădurea spânzuraţilor”;
    – tuberculosul – împrumutat din moarte clinică de la spitalul de pneumologie;
    – coproducţie ORL: gât, nas şi urechi.

    • Gândul negru, adică gândul de ora 5, precum la PROtv ştirile de la ora 5 după amiază, cu tăieri până la moarte şi alte confruntări accidentale, morţi descarceraţi şi răniţi încarceraţi, în loc de ceaiul de la ora 5. Ceai de mentă, ceai de gând. Ce-ai? #dementă rezistând. 😀

  • Decalogul acoperiţilor din presă (Liviu Mihaiu):

    1. Sunt foarte agresivi la adresa jurnaliştilor care au alte opinii decât cele oficiale(la această oră există un război fără precedent in istoria postdecembristă) între entităţi de presă. Lor li se datorează.

    2. Pentru ei nu există abuzuri ale serviciilor secrete sau ale DNA. Nu există dosare contrafăcute. Ei luptă cu patos revoluţionar pentru curăţirea societăţii de elemente corupte. Nu fac anchete despre asta. Nu scriu despre asta. Nu există abuzurile ale organelor de forţă sau ale protejaţilor lor.

    3. Nu comentează niciodată negativ creşterea apocaliptică din ultimii 15 ani a bugetelor serviciilor ce a adus România pe primele locuri in lume la numărul de angajaţi şi bani cheltuiţi pt securitate pe cap de locuitor.

    4. Migrează de la un ziar/teve la altul în funcţie de ordin şi de obedienţa patronatului(vezi trecerea unui contigent de ziarişti de la Evz la RL)

    5. Nu folosesc niciodată, nici public, nici în privat, conceptul de “Poliţie Politică”. Ei asta fac, nu jurnalism in slujba agendei cetăţeanului.

    6. Sunt adepţii fanatici ai legilor Big Brother şi atacă orice persoană publică care li se opune din motive constituţionale( gen: “drepturile sunt un lux”)

    7. Sunt adepţii folosirii tuturor mijloacelor ilegale de a elimina corupţia şi duşmanii aliaţilor noştri strategici.
    8. Targetul lor este clasa politică şi în special PSD. Toţi cei care au potenţialul de a încropi cu ruşii, fie doar şi o relaţie comercială, sunt duşmanii ţării.

    9. Vorbesc despre libertăţile individuale şi constituţionale în genul stahanovist: “Nu ai nimic de ascuns, nu ai nimic de obiectat la ilegalitatea ascultărilor”

    10. Reneagă vehement orice fel de dezvăluire a celor din sistem despre Sistem, după logica sofistic-securistică : “Nu este credibil un om care are dosare(Fie vorba-ntre noi, 90% dintre dosarele DNA sunt făcute pe denunţurile oamenilor care au dosare)

    • Dacalogul prescurtat al acoperiţilor din presă, după gândul de azi.

      1. Au vilele terminate.

      2. Se înghesuie la decapitări în masă ca specialiştii din abatorul de vite.

      3. Argumentele lor au ceva comun cu precizia chirurgicală a bisturiului.

      4. Alegătorii se împart în 3 grupe, după merit: oameni buni, oameni răi şi şoferi. La fel jurnaliştii acoperiţi, simetric… ca-n oglindă: spălători de parchete, cuţitari şi conducători.

      5. Taie în carne vie, ca să-şi satisfacă apucăturile canibalice cu indiferenţă faţă de viaţă.

      6. Nu apără niciodată dreptul la viaţă al celor dispăruţi în secretomania de servicu.

      7. Gândesc şi operează adânc, în acelaşi mod de operare. La gât e semnul, la ei consemnul de dat în gât.

      9. Gândesc ca două picături de sânge.

      10. Nu-şi taie gâtul între ei. Parcă se cunosc de undeva.

      10. Singura lor rudă de sânge este Big Brother.

  • – Vai de bine arăţi! De când nu ne-am mai văzut….Da’ de unde ai cicatricea asta aşa mare?
    – Iubitul mi-a tăiat gâtul.
    – Din ce motiv?
    – Din dragoste.
    – Şi-acuma unde-i?
    – Dragostea sau iubitul? De fapt au fugit împreună.
    – Unde?
    – La Rahova.
    – Doamne! Bine c-ai scăpat de el.
    – N-a scăpat niciunul. Suntem sortiţi unul altuia.
    – Cum aşa?
    – După declaraţia lui de dragoste cu cuţitul, ne-am căsătorit la Rahova şi ne revedem câte 48 de ore, din 3 în 3 luni. Âsta-i programul de intimitate. M-am interesat, dar mai des nu se poate.
    – Şi nu ţi-e teamă să te întâlneşti cu el?
    – De ce? Acolo n-are cuţit şi-apoi mă iubeşte ca-n prima zi.
    – Care zi?
    – Când mi-a tăiat gâtul. În ziua aia ne-am cunoscut. A fost dragoste la prima vedere.
    – Mare cât tăietura, din câte văd. Dar când te vezi cu el la puşcărie, despre ce mai vorbiţi?
    – Ehe, depănăm amintiri: unghiul de tăiere, lungimea, adâncimea; alte amintiri n-avem, dar din prima vizită m-am ales cu un copil. Ne-am dezvoltat dragostea la a doua vedere.
    – Vai ce frumos! Măcar nu mai staţi blocaţi într-o singură amintire. Şi cum îl cheamă pe băieţelul vostru?
    – Cuţitel. Cuţitel Rahoveanu.

  • Dramele gândului ascuns în sfaturi:

    1. Nu începeţi să construiţi nimic fără finanţare asigurată.

    2. Nu vă pierdeţi timpul cu neveste de şoferi! Sunt nişte doamne… platonice.

    3. Dacă ţineţi morţiş să faceţi cadouri, evitaţi armele albe!

    4. Nu vă muşcaţi iubita de gât! Rămân urme adânci şi le vede tot satul, inclusiv încornoratul.

    5. Când căutaţi un loc de muncă, începeţi cu cele mai apropiate de casă! Dacă n-aveţi casă, plecaţi cât mai departe şi nu vă mai întoarceţi!

    6. Nu vă lăudaţi cu ce-aţi început înainte de finalizare! Aduce ghinion.

    7. Puţină otravă prin casă nu strică! Cu ceanură sau verde de paris vă acordaţi o şansă în plus să scăpaţi de roluri fatidice ca Romeo Cuţitaru’ sau Julieta Deepthroat.

    8. Evitaţi undele magnetice! Au forţă de atracţie aproape cât beregata.

  • În „alte vremuri”, probabil despre dumneavoastră s-ar fi putu zice că erați „inconfundabil” , ca „exprimare gazetărească” ?

  • Probabil „pendularea” dumneavoastră, de „ocazie” mai recentă, între stilurile lui Alexandru Vlahuță și cel al lui Zaharia Stancu, se manifestă ca o formă alternativă de „protest” la problematica „statului paralel”, problematică ce de o vreme vă provoacă nemulțumiri ?

  • – Cum se face o vilă pentru românul de rând?
    – Se face că vine Zâna Dorinţelor şi ţine în mână un peştişor de aur care îndeplineşte trei dorinţe. Când te uiţi în spate, vezi un rând de români la o coadă de coşmar.

  • Noile drame ale statului:
    1. Noi suntem statul şi decidem soarta AEP.
    2. AEP are soarta unei vile de la ţară.
    3. Soarta AEP este dovada vie a neimplicării SRI-DNA în alegeri.
    4. Noi suntem statul. Ca să nu influenţăm rezultatul, noi nu triem voturi. Triem numai votanţi.
    5. Avem şi noi dramele noastre: vile de protocol, vile conspirative, vile de Sinaia, vile de Eforie…

  • Vila satului se începe dramatic şi se termină tragic.

    Am întâlnit şi români fericiţi: şi-au construit vila şi trăiesc regeşte:

    https://www.youtube.com/watch?v=9ZWPcSN9lWI

  • Cum se termină o vilă la ţară?
    Cu oamenii.

  • Drama satului: locul oamenilor e ocupat de vile.

  • Vila de la ţară este ca o casă de nebuni: începe prost şi se termină în pădure.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *