Bine ai venit, Adrian Sârbu, în rîndurile noastre, ale celor cărora le-a mai rămas doar ironia!

Pe cînd Adrian Sârbu se afla în arest preventiv, terfelit de toți cei pe care-i făcuse ziariști peste noapte și trecut cu vederea de toți cei pe care-i făcuse vedete bine plătite, am întreținut o corespondență prin e-mail cu „penalul”, cum îi ziceau sergenții majori din Divizia Presă. Totul a pornit de la un text postat de mine pe cristoiublog.ro, transcriere a revoltei stîrnite de faptul că redactorii de la Gîndul benchetuiau aniversarea ziarului fără a sufla un cuvînt despre Adrian Sârbu. A-l pune pe Adrian Sârbu în rîndul cîrnățarilor care cumpără presă cu toptanul e o greșeală enormă, scriam eu, care nu numai că nu fusesem vreodată angajatul lui Adrian Sârbu, dar nici măcar nu colaborasem la vreuna dintre instituțiile sale media.

A urmat un schimb de e-mail-uri, pe parcursul căruia am rămas surprins de talentul deosebit al lui Adrian Sârbu. I-am scris atunci că-și face o mare nedreptate sieși și o mare nedreptate presei române dacă nu se apucă să scrie fie și pe Gândul.ro.
A rămas chiar să producem un fel de publicistică prin corespondență.
Eu, din libertate, urma să-i pun întrebări, și el, din celulă, să-mi răspundă.
Proiectul a căzut, deoarece Adrian Sârbu a fost pus în libertate.
O corespondență între doi oameni liberi n-avea nici un farmec.

Am tot așteptat, după eliberare, ca Adrian Sârbu să scrie pe Gândul.ro.
Cu cîteva zile în urmă, i-am descoperit semnătura sub un text avînd drept pălărie rubrica Gîndesc liber, exist. Ca scriitor, dar și ca descoperitor de talente, am salutat în sinea mea îmbogățirea publicisticii românești cu un talent de excepție.
Ca istoric și critic literar, am remarcat puternica impresie de text scris dintr-o răsuflare, fără stilizări ulterioare, ca și cum el, textul, ar fi stat în capul celui care-l semnează, conceput acolo de la prima pînă la ultima literă, dînd din piciorușe ca să fie născut, chiar și prin cezariană, și obligîndu-l prin asta pe autor să-l pună pe ecranul calculatorului.

Am citit și alte texte ale lui Adrian Sârbu așezate sub semnul rubricii și mi-am dat seama că autorul și-a luat în serios datoria oricărui ins împroprietărit de Dumnezeu cu talent:
Cea de a-l exploata în favoarea celorlați publicînd la gazetă.

Textul iscălit de Adrian Sârbu luni, 3 octombrie 2016, m-a umplut de invidie.
Ca și în publicistica lui Caragiale, nu contează și nu interesează împrejurările în care a fost scris:
Faptul care, asemenea împușcăturii de la Saraievo, a declanșat tărăboiul de a scrie, poziția politică a autorului, persoanele fizice despre care-i vorba.
Contează și interesează doar textul în sine, pe care-l citești sedus de scriitură, fără a te gîndi o clipă la împrejurări.

Sub acest semn, înainte de a-l republica pe cristoiublog.ro, nu pot spune decît atît:
Bine ai venit, Adrian Sârbu, în rîndurile noastre, ale celor cărora nu le-a mai rămas decît ironia!
Sub puterea acestei invidii, îl republic în numărul de față al cristoiublog. ro:

„Gîndesc liber, exist.
TREIŞPE SOLUŢII
Treişpe soluţii pentru ca PSD şi ALDE să nu cîştige alegerile, iar Nicuşor Dan să formeze guvernul, să salveze şi România, după ce a salvat Bucureştiul.

Nicuşor Dan e îngrijorat, pe bună dreptate, de perspectiva preluării puterii de către PSD şi ALDE, în urma alegerilor organizate de guvernul Cioloş. Aceşti corupţi şi cele patru-cinci milioane, care intenţionează să-i voteze după doi ani de lucruri bine făcute plus un an de prea multă cuminţenie, ar putea cîştiga cincizeci şi cinci la sută din voturile parlamentare în unşpe decembrie. Democraţia va fi pusă în pericol, ne ameninţă Nicuşor şi Clotilde care nu se vor alia cu nimeni după ce vor lua zece la sută.

Cert.

E îngrijorare mare şi justificată la Cotroceni, în bucătăria nou-nouţă, pe strada Jandarmeriei, pe dreapta, dar numai pe dreapta, la sediul lui Nicuşor de pe Facebook, şi bineînţeles în întreaga Europă, care nu mai acceptă dezamăgiri după Brexit.

Două ture cu bicicleta în jurul Pieţei Matache mi-au trebuit ca să adulmec aceeaşi îngrijorare în aerul Bucureştiului salvat şi să mă simt obligat să vin cu treişpe soluţii.

Una: Alina Gorghiu să preia conducerea PSD şi să-l ducă unde-o duce şi PNL.

Două: Klaus Iohannis să amîne alegerile, pînă termină Laura Codruţa Kövesi cele şapte mii de dosare pe care le-a anunţat şi le dă personal o soluţie definitivă corespunzătoare.

Trei: să nu meargă nimeni la vot pe unşpe decembrie, că e zi de mall.

Patru: USR să absoarbă PSD şi, după o scurtă digestie, să-l elimine din viaţa politică.

Cinci: după finalizarea celor şapte mii de dosare, DNA să preia şi sarcina de Autoritate Electorală Permanentă.

Şase: soluţie secretizată la SRI. Pentru asta nu avem nevoie de sondaje.

Şapte: Minoritatea hipsterilor, prin unicul său reprezentant legitim USR, să primească voturile celor care nu se vor duce la vot pe 11 decembrie.

Opt pînă la doişpe: se repetă soluţia cinci, pînă iese.

Treişpe: Soluţia bine făcută. Preşedintele îi va numi pe Dacian şi ceilalţi cioloşi în fruntea oricărui partid/guvern care va supravieţui evenimentelor pînă la Ignat.”