Un atentat la Siguranța națională – folosirea Anticorupției pentru răfuieli politico-mafiote

Sub titlul Cum l-a executat pe Gabriel Berca Mafia transpartinică din DNA, am consacrat un spațiu uriaș Groaznicei făcături prin care Gabriel Berca, unul dintre politicienii noştri profesionişti, a stat în arest preventiv două luni şi s-a pricopsit cu trei ani închisoare, sentinţă dată de un judecător de la Curtea de Apel Bacău, definit de presa independentă drept controversat.
Despre cazul Berca nu e doar acest articol. Sunt şi intervenţiile pe care le-am avut pînă acum la tv în chestiuni de stat de drept, toate incluzînd invocarea cazului Gabriel Berca.

Ce m-a apucat?
Mă vreau un nou Zola dispus să mă bat pînă-n pînzele albe pentru acest caz Dreyfus al României postdecembriste?
Dincolo de sensibilitatea mea ieşită din comun în faţa lucrăturilor politice mafiote (le-am denunţat chiar şi cînd victimele îmi erau adversare), sunt două explicații ale preocupării mele neobișnuite față de Dosarul Gabriel Berca.

Țin să invoc în primul rînd neliniștea care m-a cuprins după ce-am terminat de redactat articolul.
Ca istoric al comunismului știam încă dinainte de 1989 abuzurile comise în stalinism atît în URSS, cît și la noi.
De cîte ori am scris despre aceste abuzuri am evidențiat de îndată esența Marelui mecanism stalinist.
În numele luptei împotriva dușmanului de clasă s-a creat o atmosferă care a favorizat folosirea acestei lupte pentru răfuieli politico- mafiote.
Voiai să pui mîna pe apartamentul vecinului de la parter?
Îl denunțai la Securitate că e dușman al Poporului! L-au auzit tu înjurînd măreața Uniune Sovietică!
Repet, tragedia consta, ca în Cel mai iubit dintre pămînteni în trimiterea la pușcărie a unor oameni nevinovați.

Cazul Gabriel Berca arată că ajunge ca într-un loc din țară să se strîngă într-un Grup Mafiot Organizat un procuror DNA, un ofițer SRI și un judecător pentru ca un politician, un jurnalist, un om de afaceri vizat de Grup să ajungă la pușcărie.
În aplauzele Presei infectate de Servicii!

Un alt motiv pentru care am acordat atîta spațiu unui Dosar trimite la o discuție avută cu Traian Băsescu despre Teza Măciucii.
În ultimul timp, escaladînd conflictul cu Florin Coldea şi Codruţa Kovesi, Traian Băsescu îşi face peste tot autocritica, pentru că nu i-a schimbat la timp.
– Le-am dat o măciucă unor inşi care nu meritau s-o aibă – zice Traian Băsescu drept motivare.
Apariţia acestei noi teme în discursul public al lui Traian Băsescu se explică şi prin reproşurile pe care i le aduc toţi cei înhăţaţi de Binomul SRI-DNA.
Că el a creat Sistemul!

Într-o discuţie de după o emisiune la B1Tv, i-am spus lui Traian Băsescu că greşeşte prin aserţiunea cu măciuca.
Problema constă – i-am spus eu – nu în faptul că aţi pus o măciucă în mîna lui Florian Coldea şi a Codruţei Kovesi. Problema constă în faptul că aţi creat măciuca şi, mult mai grav, că aţi creat condiţiile pentru ca această măciucă să fie folosită fără oprelişti legale şi morale de cei care o au în mînă.
Problema, marea problemă a Statului de drept din România de azi, zi de zi pus la îndoială de abuzurile incalificabile comise în numele Luptei împotriva corupţiei, rămîne existenţa Măciucii.

Sondajele de opinie dau cîştigătoare PSD şi ALDE.
Dacă nu se întîmplă ceva mai mult ca sigur la Putere vor veni aceste două partide.
Cine-mi garantează că ele nu vor lua măciuca din mîna celor care o mînuie acum şi le vor da ciomăgarilor lor?
Sau, nu-i exclus, cine-mi garantează că posesorii măciucii nu se vor grăbi s-o folosească împotriva adversarilor PSD şi ALDE?
Prin urmare, marea problemă a României rămîne crearea unui cadru legal care să facă imposibilă folosirea măciucii numite Anticorupţie în cadrul răfuielilor politico-mafiote.

Se discută intens şi controversat despre responsabilitatea procurorilor şi a judecătorilor şi se lansează tot felul de măsuri vizînd înlocuirea procurorilor şi magistraţilor abuzivi cu procurori şi magistraţi corecţi. Sub acelaşi semn se face din prezenţa Codruţei Kovesi în fruntea DNA şi a lui Florian Coldea în fruntea SRI o chestiune crucială pentru urmarea abuzurilor.
Ce prostie!
Cine ne garantează că înlocuitorii celor doi nu vor continua, ba chiar la un nivel superior, folosirea măciucii numite abuzuri?

Cazul Gabriel Berca e mai mult decît semnificativ pentru această teză.
Stînd de vorbă cu ziariştii care au scris despre această uriaşă nedreptate făcută lui Gabriel Berca, mi-am dat seama, ca și în alte cazuri – al lui Traian Băsescu, al Alinei Bica, al Elenei Udrea – că presa e obsedată de a descoperi şi dezvălui cine e în spatele operaţiunii, ce interese politico-mafiote au stat la temelia înhăţării cu orice preţ a lui Gabriel Berca.
Am studiat dosarul şi am scris despre el fără a mă întreba o clipă de interesele şi forţele care stau în spatele operaţiunii.
Şi dintr-un simplu motiv.
Ca absolvent de filozofie sunt înclinat să caut într-un fapt generalitate.

În Dosarul lui Gabriel Berca m-a interesat nu dedesubturile, ci lacunele legale, confuziile, prevederile care au favorizat abuzurile.
Avem deja din 2014 pînă acum suficiente cazuri de abuzuri ale Binomului DNA-SRI şi chiar al Justiţiei pentru a putea lansa o dezbatere naţională asupra cauzelor care înlesnesc aceste abuzuri.
O dezbatere necesară nu numai pentru supremaţia statului de drept în România, dar şi pentru supravieţuirea Luptei împotriva Corupţiei.
Abuzurile comise în numele Luptei împotriva corupţiei se întorc pînă la urmă împotriva Luptei împotriva corupţiei.

Dosarul lui Gabriel Berca ne dezvăluie printre altele rolul nefast pe care îl au avut prevederile legale privind denunţul.
Denunţul, făcut la orice distanţă de la comiterea faptei, şi de către cel care a fost artizanul faptei, reprezintă la ora actuală un pericol de siguranţă naţională.
Aşa cum am arătat în numărul anterior, analfabetul Viorel Rusu e unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din Moldova.
Potrivit presei, nu există afacere încheiată de Viorel Rusu care să nu conţină o ilegalitate.

Oamenii simpli din Bacău ştiu cine e Viorel Rusu.
Ei văd cu stupoare un ins suspectat de corupţie îmbogăţindu-se de la o zi la alta, călcînd în picioare judeţul, manifestîndu-se ca un baron local.
Ei văd că urmare a denunţurilor făcute de Viorel Rusu politicieni din judeţ iau calea închisorii. În tot acest timp, Viorel Rusu, cel care şi-a consacrat viaţa coruperii funcţionarilor publici, e bine mersi.

De ce nu i se întîmplă nimic lui Viorel Rusu?
Din acelaşi motiv pentru care multor altor corupători nu li se întîmplă nimic.
Sub conducerea Codruţei Kovesi DNA s-a transformat într-o firmă de PR.

Lupta împotriva corupţiei seamănă cu Lupta împotriva Mafiei.
În Italia procurorii anti-mafia luptă pentru destructurarea reţelelor mafiote.
Dacă în aceste reţele sunt şi oameni politici, respectivii sunt înhăţaţi.
În nici un caz procurorii anti-mafia nu-şi fac complici criminalii mafioţi pentru a obţine de la ei numele unor politicieni.

Cine urmăreşte bilanţul DNA sub conducerea Codruţei Kovsi va observa imediat prioritatea absolută acordată funcţiilor importante.
DNA se mîndreşte cu numărul mare de polticieni înhăţaţi.
DNA se mîndreşte cu anchetarea unui fost premier şi a fiicei unui fost preşedinte.
Nu vei găsi în bilanţurile DNA o vorbă despre reţele de corupţie destructurate, despre averi uriaşe dobîndite prin jaf redate statului despre sărăcirea corupţilor.

Explicaţia e simplă.
În cazul Berca se vede limpede că DNA s-a preocupat exclusiv de a se putea lăuda cu închiderea lui Gabriel Berca.
Sonor, numele a dat prilejul DNA să se împăuneze cu el.
Se putea împăuna cu Viorel Rusu?

Obsesia publicitară a DNA a dat naştere uneia dintre cele mai abuzive moduri de operare.
Se ia un om de afaceri corupt şi, sub şantajul înhăţării, e pus să facă un denunţ despre politicianul pe care a pus ochii DNA.
De cele mai multe ori un politician pe care Preşedintele Klaus Iohannis îl vrea scos din joc.
Pentru că Legea permite, asemenea lui Viorel Rusu, afaceristul corupt face denunţul, îmbracă tehnica şi aranjează convorbiri provocatoare cu politicianul ţintă.
Convorbirea lui Viorel Rusu cu Mihai Banu e o capodoperă a întrebărilor provocatoare, sugerate de procuroarea Cornelia Hrincescu.

Faptele s-au petrecut cu 5 ani în urmă. Prin întrebările provocatoare se caută a se obţine mărturii retrospective, folosite pe larg în Rechizitoriu.
Mărturia retrospectivă cu probă e alături de denunţul retrospectiv temelia abuzurilor DNA.
Transformarea Luptei împotriva Corupţiei într-un prilej de răfuieli mafiote aici îşi are originea.
În Denunţul şi mărturia retrospectivă.
S-ar impune, așadar, o limitare legală a folosirii acestor probe incompatibile cu statul de drept.
Altfel vom asista neputincioși la trecerea Măciucii dintr-o mînă într-alta.