Ce se ascunde în spatele Diversiunii ANAF versus Antene? Contracararea unui pericol de moarte pentru corupții din România: Recuperarea prejudiciilor!

Gîndul de marți, 16 februarie 2016 de pe cristoiublog.ro debuta cu mai multe rînduri despre Scandalul ANAF versus Antena 3:
„Mă întreabă cineva de ce nu scriu despre scandalul ANAF versus Antena 3.
Răspund:
Întreaga operaţiune a ANAF mi se pare prea de spectacol mediatic (100 de agenţi ANAF descinşi la o televiziune de ştiri tocmai cînd aceasta transmitea în direct, pentru a-i înmîna o citaţie lesne de a fi adusă de un singur agent) pentru a nu suspecta alte ţeluri decît cele invocate de cei de la Antena 3 (vor să vîre presei pumnul în gură), dar şi decît cele invocate de Autorităţi (Nu facem altceva decît îndeplinim Legea).
O posibilă explicație a descinderii spectaculoase dinadins ar da-o nevoia Autorităților de a convinge opinia publică de la noi că s-a trecut la recuperarea prejudiciilor stabilite prin sentință judecătorească în cazul unui proces de corupție.
Orice alt debitor ar fi fost atacat de ANAF, n-ar fi stîrnit tărăboiul menit a atrage atenția că se îndeplinește, în fine, solicitarea Poporului ca închișii pentru corupție să plătească înainte de toate cu averile lor.”

Acum cînd am văzut dezvoltarea Scandalului, nu atît prin contribuția Triunghiului Roșu, altfel spus Coaliția PSD-UNPR-ALDE, cît mai ales prin intervenția PNL, Partidul Meu, al lui Klaus, sunt tot mai convins c-am asistat și asistăm la o Diversiune ieftină, dar eficientă, la un Popor dispus să înghită orice gălușcă stricată, după care se vaită care diaree.

Așa cum am observat încă din seara de luni, 16 februarie 2016, cînd am postat pe cristoiublog.ro rîndurile de mai sus, sare în ochi exagerarea de tip caragialian de o parte și de alta. ANAF se năpustește asupra unui post tv cu mașini proaspăt spălate, să nu fie date la televizor ca murdare, cu o sută de comisari pe post de milițieni, cu acțiuni ostentativ abuzive, de la legitimarea celor care intră în sediu pînă la tăierea curentului. Teoretic, scopul Operațiunii e de a obține recuperarea unei părți, fie și infime, a prejudiciului provocat de patronul postului Dan Voiculescu, condamnat pentru corupție. Deși patronul postului tv nu e Poporul și cu atît mai puțin colectivul redacțional, din toată piesa jucată de ANAF lipsesc exact patronii. Camelia Voiculescu, cea căreia tăticul i-a lăsat drept avere Trustul de presă, nu apare la fața locului și nici nu e căutată de agenți pentru a i se da citația, fie și pentru că nu Mihai Gâdea se opune hotărîrii judecătorești, ci Camelia Voiculescu și evident, deținutul Dan Voiculescu. Agenții se preocupă îndeosebi să fie cît mai abuzivi cu jurnaliștii. Deși clădirea aparține statului de vreun an, nu există nici un semn că ANAF s-ar fi preocupat de chestiunea unei clădiri care aparține statului. Și deodată, hodoronc- tronc, într-o zi de luni, dau năvală la ușile clădirii o sută de comisari veniți cu mașini pentru a înmîna jurnaliștilor, angajații patronului, și – repet- nu patronului, o citație. Cea de a pleca din clădire în cinci zile.

Întreaga Operațiune amintește de stilul Pristanda din O scrisoare pierdută.
Mult mai important intreaga acțiune amintește de un truc folosit de milițieni cînd voiau să compromită o lege bună prin aplicarea abuzivă. Imaginați-vă că agentul de circulație nu se mulțumește să vă ia carnetul; vă și scuipă. Mai mult ca sigur agentul de circulație a știut că veți primi carnetul înapoi la prima ședință de judecată pe motiv de abuz al forțelor de ordine.

Așa și cu descinderea de luni, 15 februarie 2016. Pare că ANAF și-a propus nu recuperarea prejudiciului, ci crearea premiselor ca prejudiciul să nu fie recuperat niciodată.

Reacția celor de la Antene ține și ea de o telenovelă mult îndrăgită de jurnaliști cînd vine vorba să li se aplice Legea. Dacă un jurnalist e amendat, pentru că s-a urinat în plină stradă, dă fuga la redacție sau la facebook pentru a țipa că e victima unui atentat la libertatea de expresie. Cei de la Antene știau de un an că vor trebui să se mute, ba chiar s-au și pregătit pentru asta. Zbieretele cu Ne închid emisia! țin de cealaltă piesă de teatru Suntem victimele unui abuz dictatorial! Faceți-ne rating, pentru că ratingul înseamnă parale! Ca să nu mai spun că primul care trebuia luat la întrebări de către salariații postului e Dan Voiculescu, patronul Trustului, dat fiind că Antena 3 nu e a Poporului, ci a unui om de afaceri. Dacă patronului unei prăvălii de mezeluri i se ia clădirea de către fisc, înseamnă că Statul răpește vînzătoarelor libertatea de a vide salam?! E de datoria lui Dan Voiculescu, patronul salariaților care sunt ziariștii postului, de a rezolva problema sediului, în nici un caz de datoria statului. Asta dacă patronul vrea că Antenele să mai funcționeze, altfel spus, ca afacerea sa să meargă mai departe.

Și aici întîlnim o reacție tipic caragialiană. Cea a lui Cațavencu din O scrisoare pierdută, care zbiară că e bruscat de forțele de ordine înainte ca Pristanda să-i înșface.

Marți, 16 februarie 2016, stimulat de un discurs fulminant ținut de Călin Popescu Tăriceanu în afara ordinii de zi, Senatul a votat o hotărîre prin care Dacian Cioloș e chemat să dea socoteală în fața aleșilor de ceea ce se numește Abuzul comis împotriva libertăților de exprimare.

Desigur, ca și strigătele celor de la Antena 3, discursul lui Călin Popescu Tăriceanu, aberant în multe puncte (invocînd limitarea libertății de expresie, șeful ALDE a sugerat că alte televiziuni, cele care nu-l cultivă pe el, sînt ocolite de ANAF, de unde tragem concluzia că distinsul politician e indignat nu de abuzul împotriva Antenelor, ci de faptul că nu e abuzată și Realitatea tv), a invocat drept comanditar al Operațiunii forțe oculte de la nivel înalt. Firește, prima întrebare și singura la care CPT ar trebui să răspundă e următoare:

Care forțe oculte la nivel înalt?
E o întrebare căreia – în chip mai mult decît interesant – nu i-au putut răspunde sau n-au vrut să-i răspundă nici unul dintre oratorii de la Antena 3 și nici apărătorii libertății de exprimare din ultimele zile.

Din cîte știm de un an și ceva România se află în ceea ce deja se numește Regimul Klaus Iohannis. La toate șefiile instituțiilor de forță ale țării se află oameni ai președintelui, cei mai mulți contribuind în chip anticonstituțional la victoria din noiembrie 2014 și la uriașa Diversiune care a fost debarcarea Guvernului Ponta. Pentru prima dată de la Carol al II-lea încoace, Klaus Iohannis are un Guvern al său, Guvernul personal, condus de Dacian Cioloș.

În aceste condiții, forțele oculte la nivel înalt, la care a făcut aluzie în stil politrucist românesc Călin Popescu Tăriceanu în plenul Senatului, nu pot sălășlui decît la Cotroceni.

Au pus la cale cei de la Cotroceni sau măcar cei la Palatul Victoria sugrumarea Trustului lui Dan Voiculescu?
Dacă ar fi așa, înseamnă că atît Klaus Iohannis, cît și Dacian Cioloș au fost drogați în aceste zile.
Și cînd spun asta mă refer la un singur fapt:
Sămbătă, 13 februarie 2016, Antena 3, cea după Călin Popescu Tăriceanu persecutată de Klaus Iohannis a fost singura televiziune din România și din lume care a transmis în direct discursul lui Klaus Iohannis la o sindrofie din Bavaria. În studio, pentru a comenta mărețele gînduri care treceau prin fața președintelui, a fost invitat nimeni altul decît Cristian Bușoi, candidatul lui Klaus Iohannis și al lui Eduard Hellvig la primăria Capitalei. Cine s-a frecat măcar o zi de realitățile unei televiziuni de știri își dă seama că a transmite sîmbătă după amiaza un Discurs al lui Klaus Iohannis de la o sindrofie fără miză despre situația internațională înseamnă sinucidere curată pentru o televiziune de știri. Și cu toate acestea Antena 3 a fost singura televiziune din România care a transmis în direct discursul în engleză al lui Klaus Iohannis. Și pentru ca sinuciderea mediatică să fie completă, discursul, moartea ratingului, a fost comentat de Cristian Bușoi, un veritabil killer de ratinguri și tiraje.

La o altă televiziune sacrificiul acesta uriaș ar fi fost o ciudățenie.
Nu însă la Trustul lui Dan Voiculescu.
Trustul lui Dan Voiculescu e de mult timp Trompeta Regimului Klaus Iohannis.
După pierderea bătăliei care a fost victoria lui Klaus Iohannis asupra preferatului lui Dan Voiculescu, Victor Ponta, Antena 3 s-a orientat rapid spre slugărirea regimului Klaus Iohannis. Această slugăreală, comandată din pușcărie de Dan Voiculescu, s-a tradus în mai multe realități:

1. Dacian Cioloș, Dan Mihalache, liderii PNL aripa Alina Gorghiu au fost cultivați de Antena 3 pînă la greață.
2. Nici un derapaj al Regimului n-a fost nu comentat, ci luat în seamă de Antena 3. Pentru a evita abordarea abuzurilor comise de Regim, Antena 3 a discutat subiecte periferice, în conflict cu ceea ce se întîmpla pe scena țării.
3. Antena 3 și alte puncte ale Rețelei s-au angajat în misiunea de a-l ciomăgi zilnic pe Traian Băsescu, adevăratul adversar al lui Klaus Iohannis. Nu numai că, de dimineață pînă seara, Antena 3 îl scuipa pe Traian Băsescu cu aceeași limbă cu care-l lingea pe Klaus Iohannis, dar mai mult Binomul SRI-DNA, Poliția politică a lui Klaus Iohannis, a livrat Trustului lui Dan Voiculescu, pe șest, documente compromițătoare despre Traian Băsescu.
4. Mihai Gâdea și cei doi sfetnci ai lui Klaus Iohannis – Alina Gorghiu și Dan Mihalache – s-au jucat de-a v-ați ascunselea prin birourile lui Donald Rumsfeld tocmai pentru dovedi că Trustul e al Regimului.

În aceste condiții, ciudățenia întruchipată de acțiunea în forță, de tip milițienesc, asupra Antenei 3, se dezleagă. Se dezleagă, repet, și dacă observăm că nici un orator de la Antena 3 n-a arătat cu degetul către Regim. S-au proclamat cu toții victime. O victimă presupune un Călău. Cînd a venit vorba de Călău, toți oratorii, la ordinele date de Mihai Gâdea, au scăldat-o. S-a ajuns astfel la absurdul tipic românesc:

Toată lumea vorbește de un abuz împotriva libertății de exprimare. Cînd se pune problema cine comite Abuzul, toată lumea ridică din umeri.
Putem presupune astfel c-am avut de a face cu o uriașă Diversiune prin declanșarea unei acțiune dinadins abuzivă.

Ce s-ar fi putut urmări?

1. Compromiterea temei, tot mai solide în ultimul timp în opinia publică, a recuperării prejudiciilor în cazul afacerilor de corupție. Deja începe să pută comedia care se joacă în regimul Klaus Iohannis. Rînd pe rînd, corupții ies din pușcărie. Ies nu numai bine mersi, dar și mai bogați decît au intrat. Ca într-o comdie pentru proști, au fost plimbați în cătușe, au fost terfeliți, au făcut și ceva închisoare, dar au rămas cu banii. Și dacă ai bani în România de azi te vindeci ușor și de cătușe și de zilele de pușcărie. În România de azi nu te vindeci de sărăcie. Opinia publică, prinzîndu-se de truc, a început să bombăne întrebînd:
   Dar recuperarea prejudiciului?
   Nu putem recupera prejudiciul – au răspuns stîlpii regimului Klaus Iohannis.
   Și pentru a ne dovedi asta au pus la cale Diversiunea cu sediile Antenei 3.
   Și, după cum era de așteptat, toți viitorii pușcăriași, inclusivi cei ce se dau dușmani ai regimului, s-au grăbit să sară în ajutorul libertății de exprimare, amenințată de luarea clădirii în care lucrează niște jurnaliști. De parcă jurnaliștii respectivi n-ar putea lucra la fel de bine și în altă clădire. Îl doare-n cot pe Călin Popescu Tăriceanu de liberatea de expresie, cum îl doare-n cot și de drepturile omului. El știe însă că din decembrie 2014 Bomba cu ceas care e dosarul Truică pentru libertatea și averea lui a început să ticăie. Și-și ia măsuri de precauție.
   Dacă e vorba de recuperare se putea începe cu orice altceva decît cu niște clădiri fără valoare.
   Se putea începe cu oricare dintre cei care fac sau au făcut pușcărie.
   S-a început cu Antena 3, altfel spus cu o instituție de presă.
   Orice calcul simplu spunea că asta va trece drept tentativă de sugrumare a libertății de expresie.
   Dar nu numai atît.
   Scopul ANAF e simplu.
   Să recupereze prejudiciul.
   Pentru asta nu era nevoie de o armată de comisari de la ANAF, descinși exact cînd televiziunea transimitea în direct, nu era nevoie de o somație, nu era nevoie de tot spectacolui mediatic. Ajungea un singur agent. Da, dar dacă ar fi venit un singur agent, cum s-ar mai fi putut invoca asasinarea libertății de expresie?
   Prin această Diversiune, recuperarea prejudiciului, singurul lucru care i-ar fi lovit pe corupți, s-a compromis.
   Nu asta s-a urmărit? Să se demonstreze proștilor că nu se poate recupera prejudiciul de la nimeni.
2. E suficient să vezi Votul Senatului pentru a pricepe că rezultatul Operațiunii dinadins în forță îl constituie aureolarea Trustului lui Dan Voiculescu. Pe de o parte cu ipostaza de victimă a Statului, pe de alta, cu ipostaza de Trust victimă a Regimului Klaus Iohannis. Se rezolvă astfel cîteva probleme:
3. Nu mai poate spune nimeni că Regimul e în concubinaj cu Dan Voiculescu.
4. Nu mai poate spune nimeni că documentele livrate de Antena 3 împotriva adversarilor Regimului sunt date chiar de oamenii regimului.
5. Nu va mirosi a ticăloșie a Regimului cînd Dan Voiculescu va fi eliberat.

România, țara Teroriștilor din decembrie 1989, a mai trăit o Diversiune.
Stăm noi prost la autostrăzi, la spitale, la spații publice.
La Diversiuni stăm excelent.
Din nenorocire, Diversiunea, singurul lucru bine făcut din România, nu ține loc de autostrăzi.