La interviul de tip masaj cu întrebări muiate în miere de pe UM Ziare.com, şefei DNA, Codruţa Kovesi, i s-a pus următoarea întrebare:
„Ati spus de mai multe ori ca nu demisionati. Nu considerati ca, in contextul acestor scandaluri, prezenta dvs in fruntea DNA vulnerabilizeaza institutia?”
Cine nu ştia mare lucru despre autoarea interviului, confundînd-o, din greşeală, cu o ziaristă, şi-a zis auzind întrebarea:
– Să vezi acum succesiune de întrebări incomode!
Fără să clipească şi, evident, fără să i se ivească urma vreunui bujor în obraji, Codruţa Kovesi a răspuns:
„Nu eu sînt problema. Problema este eficienţa DNA. Ea îi disperă pe unii care vor ca noi să nu ne mai facem treaba. Eficienta DNA e problema. Orice procuror-şef ar fi, este sau va fi, daca va fi eficient, va fi şi el o problema.
De aceea, sîntem atacaţi, de aceea, mafia ne atacă, de aceea, sînt presiuni, de aceea, sînt hărţuiri, pentru că sîntem eficienţi. Dacă nu investigăm pe nimeni, dacă nu ne atingeam de nimeni, toată lumea ne lăuda şi ar fi fost foarte bine. Am deranjat persoane care au deţinut funcţii importante, care au deţinut averi importante. Este un asalt asupra DNA pentru eficienţă.
Am discutat despre acest subiect cu colegii mei. Nu o să cedăm. Eu nu o să cedez. Ei nu o să cedeze. O să ne continuăm treaba. Cît vom fi lăsaţi, pentru că noi ne luptăm cu mafia.”
Codruţa Kovesi nu e nici modistă, nici invitată permanentă la talk-showurile deşucheate, nici lider de opinie, nici măcar politician.
Codruţa Kovesi e şefa procurorilor din DNA.
Ea însă, dacă ar fi să-i credem C.V.-ul, e de profesie procuror.
Ca procuror, e drept, pe vremuri, cînd se bucura de privilegiul de a fi fata lui Tăticu, Codruţa Kovesi a desfăşurat cîteva anchete.
Ca Procuror general mai întîi şi ca procuror şef al DNA, Codruţa Kovesi a contrasemnat, garantînd pentru corectitudinea anchetei, multe dosare grele, pe baza cărora au fost trimise în judecată nume sonore ale vieţii noastre publice.
Se presupune, luînd în consideraţie notele de mai sus, că, spre deosebire de modiste, jurnaliști şi politicieni, Codruţa Kovesi ştie ce înseamnă o sintagmă precum „De aceea Mafia ne atacă”.
Mafia e un cuvînt des folosit mai ales de politicieni. C.V. Tudor născocise chiar şi un slogan Sus Patria/ Jos Mafia!
Politicienii, jurnaliştii, simplii dătători cu părerea folosesc însă formula Mafia sub înfăţişările de metaforă.
În explicaţia dată Scandalurilor care au zguduit în ultima vreme DNA, mai precis a Scandalurilor reunite sub semnul Înregistrărilor din şedinţa cu procurorii, procuroarea şefă a DNA a folosit cuvîntul Mafia în sensul său propriu.
Aşadar, potrivit fostului procuror general, actualmente procuror-şef al DNA, eficienţa DNA din ultima vreme a dus la un atac al Mafiei asupra DNA, la un asalt chiar.
Într-un reportaj mai vechi din Sicilia, am scris despre viaţa imposibilă pe care o duc procurorii şi judecătorii anti-Mafia, supuşi atacurilor Mafia.
Procurorii şi judecătorii anti-Mafia, aflaţi în vizorul Mafiei locuiesc în cartiere închise, sînt însoţiţi peste tot şi ei şi membrii familiei de gărzi de corp.
Chiar şi în aceste condiţii, sînt situaţii cînd orice protecţie se dovedeşte iluzorie.
Cazul procurorului Giovanni Falcone, asasinat de Mafie pe 23 mai 1992, împreună cu soţia sa şi trei poliţişti, a porţiunii de autostradă Aeroport – Palermo tocmai cînd o străbătea alaiul cu procurorul e cum nu se poate mai elocvent.
Auzind sau citind răspunsul prin care Codruţa Kovesi pune pe seama unui asalt al Mafiei Scandalurile care au zguduit DNA în ultimul timp, te gîndeşti cu vădită îngrijorare la soarta persoanei fizice a Codruţei Kovesi, la soarta unor procurori DNA precum Mircea Negulescu.
Desigur, pe faimosul procuror Portocală l-am văzut în numeroase înregistrări video dîndu-se în stambă prin petreceri cu lăutari, calculînd cum să se culce cu nevestele acuzaţilor, vorbind ca un derbedeu.
Nu părea a fi un om care se uită în toate părţile să vadă dacă nu se iveşte de undeva gura unui pistol sau pînda unei puşti cu lunetă.
Cu toate acestea, ştiind că Codruţa Kovesi, ca şefă DNA, e una dintre cele mai informate persoane din România, ne-am fi aşteptat ca autoarea interviului, izbită de Breaking news-ul afirmaţiei cu Mafia, să intervină imediat şi să-i ceară amănunte, cum ar fi, de exemplu, cele vizînd mecanismele Complotului pus la cale de Mafie în cazul Înregistrărilor.
Codruţa Kovesi consideră întregul Scandal al înregistrărilor ca un complot pus la cale de Mafie.
Asta da ştire! aş fi strigat eu şi aş fi întrebat-o pe distinsa:
Cum? Cum a acţionat Mafia în cazul Înregistrărilor?
Şi-a introdus Mafia un om în sala de şedinţe în noaptea de dinaintea sindrofiei, pitindu-l sub vreun scaun, cu reportofonul în mînă?
A comandat Mafia o interceptare din spaţiul aerian, prin intermediul unei drone, a vorbelor zise de Codruţa Kovesi?
Printre alte momente ale Complotului pus la cale de Mafie, Codruţa Kovesi înscria şi plasarea în Înregistrare, prin intermediul unui soft, a cuvintelor cur şi mîncaţi-aş rostite de ea în alte împrejurări.
Asta înseamnă că Mafia a ştiut cu mult timp înainte de şedinţa cu procurorii că şefa DNA va ţine un discurs şi a vînat-o cu interceptările chiar şi în budoar, unde distinsa va fi folosit cuvîntul cur ca desert erotic.
Înregistrările au fost difuzate de România Tv, mai precis de Victor Ciutacu.
E Victor Ciutacu un om al Mafiei?
Dacă da, el a înregistrat discursul, el a falsificat vorbele Codruţei Kovesi şi tot el le-a difuzat?
Sau cumva el e doar un om al Mafiei strecurat în redacţia România Tv?
Scandalul ar fi trecut neobservat dacă şefa DNA nu se lansa într-o anchetă de vătaf în cadrul DNA, dovadă, între altele, că înregistrările au fost reale.
Şi aici a acţionat Mafia?
Dacă da, cum?
A manipulat-o Mafia pe Codruţa Kovesi zicîndu-i că autorii înregistrării sînt dintre cei prezenţi la şedinţă?
Cei doi procurori au refuzat testul umilitor cu poligraful.
I-a pus Mafia să facă asta?
Ar fi fost acestea întrebările legitime, ivite din pura curiozitate profesională, pe care ar fi trebuit să le pună autoarea interviului după răspunsul de Breaking news cu Complotul Mafiei.
Autoarea interviului trece cu vederea aserţiunea stupefiantă a Codruţei Kovesi şi întreabă fără nici o legătură cu explicaţia despre Mafia:
Vă reproşaţi ceva?
Hodoronc-tronc!
Ce-a zis Codruţa Kovesi şi ce-a auzit autoarea interviului.
Fiind vorba de un interviu de tip masaj cu limba dată prin miere, nu mă miră că autoarea nici măcar n-a tresărit la aserţiunea despre Complotul Mafiei.
Una dintre condiţiile interviului de tip masaj e să-l laşi pe interlocutor să facă ce vrea.
Chiar şi să ţi se urineze în cap.
Nu de alta, dar libertatea de a bate cîmpii, de a manipula, de a minţi făţiş, de a nu răspunde precis e una dintre condiţiile puse de cineva cînd comandă, ca pe Șoseaua de centură, un interviu pe post de partidă.
Autoarea interviului n-a tresărit.
Dar Organele Statului însărcinate cu protejarea Constituţiei de ce n-au tresărit?
De ce n-a reacţionat SRI la declaraţia publică a şefei DNA că procurorii anticorupţie sînt sub asaltul Mafiei?
Aş fi făcut din întrebarea asta un cap de acuzare adus SRI, dacă, Bogdan Iacob, căruia i-am zis la telefon de chestia asta, nu mi-ar fi atras atenţia că invocarea Mafiei nu e o noutate în cazul Codruţei Kovesi.
Pe site-ul Inpolitics.ro, din 1 iulie 2016, Bogdan Iacob a reprodus şi comentat o declaraţie a Codruţei Kovesi la Chişinău:
„E o chestiune ciclică în România să se umble la prerogativele DNA fie prin dezincriminarea unor infracțiuni, limitarea competențelor DNA, limitarea instrumentelor investigative sau prin tentativa de acum doi ani de a scoate parlamentarii de sub incidența legii penale. De fiecare dată s-a reușit oprirea acestor încercări de limitare a atribuțiilor și competențelor DNA datorită intervenției societății civile. Acum, după 10 ani de efort, am ajuns în punctul când se luptă statul cu mafia. Să vedem cine câștigă! Noi suntem aici ca să luptăm. Altfel o să câștige ea, mafia. E interesant să-i urmărești cum, vrând-nevrând, se aliază în spațiul public contra noastră și au aceeași voce”.
Aşadar, cu un an în urmă, Codruţa Kovesi vedea în deciziile CCR o acţiune a Mafiei împotriva DNA.
În iulie 2017, ea vede o acţiune a Mafiei în difuzarea unor înregistrări cu un discurs al ei.
După ce-am citit articolul lui Bogdan Iacob, m-am liniştit:
Codruţa Kovesi nu e ameninţată de Mafie.
E ameninţată de propriile nerozii.
Cate episoade de genul mai pot aparea ? Oare ceva bun si realizabil in tara asta se poate ? R.I.P Romania
Privesc, pe internet, la televiziunile romanesti, doar pentru a nu uita limba natala. Uneori, mai citesc „scriiturile” de pe internet, tot pentru a nu uita limba romana. Dupa toate aceste „avenuri” literare ma apuca durerea de inima, dar cand vad si aud despre procuroarea DNA, vomit pur si simplu. Nu glumesc, spun adevarul.
Muierea cameleonică se duce după protecţia din partea puterii, fiindcă e îngrozită de foarte probabila demantelarea faptele trecutului ei murdar, în cazul pierderii dezmierdărilor prioritare ale lui Oligofrennis, Hellvig… şi Coldea.
Din acelaşi motiv, caută cu disperare electorală admiraţia „oamenilor care susţin anticorupţia” şi „nu se lasă” convinsă de nimic altceva decât de propria groază. Demisia înseamnă sinucidere profesională înainte de execuţia ei în Piaţa Publică după un proces „echitabil” după chipul şi asemănarea ei, pornit de la următorul conducător, al aceleiaşi lupte anticorupţie, cu un pic de ştaif şi aceeaşi poftă de a-şi atrage credibilitate… din cenuşă.
îngrozită de foarte probabila demantelare a faptelor trecutului ei murdar, în cazul pierderii dezmierdărilor…
Anunţatul „va urma” – în altă zi 😆 – nu are legătură cu ultimele comentarii.
În principiu, n-ar fi neapărată nevoie de probele, sustrase din dosarul lui Apostu de la DNA Alba Iulia, din care s-a ales cu condamnarea de 5 ani cu executare, însă n-ar fi de prisos dacă SRI s-ar situa în slujba adevărului şi le-ar restitui cauzei, renunâînd la şantajul istoric împotriva unui executant atât de speriat de bombe.
Răsplata după fapte lasă loc de orizont. Altfel, ne vom minţi cât vom trăi, dar nu văd nicio consolare, nici măcar în viaţa de apoi.
PS. Un indiciu-două.
În hotârărea de condamnare a naşului Apostu s-a dovedit deja – cu putere de lucru judecat – fapta acestuia de trafic de influenţă, săvărşită prin invocarea în faţa cumpărătorului de influeanţă – Carabulea – a puterii sale de influenţă asupra Procurorului General al României – fina Kovesi.
Păi, exact pe problema de drept dusă mai departe la ICCJ de corupta Kovesi.
Din acest lanţ, susţinătorii orbi ai lui Kovesi ar ţipa că lipseşte legătura de cauzalitate dintre fapta (dovedită ) de trafic de influenţă şi RIL.
Aşa ceva… 😆 ar avea un suport parţial, dar pur teoretic, în sensul că pentru condamnarea lui Apostu nu contează dacă infracţiunea a fost sau nu consumată (dusă până la capăt în mâna lui Kovesi). E adevărat că naşul nu a fost condamnat pentru infracţiunea consumata, dar asta nu-i o dovadă că n-ar fi dus-o până la coruperea finuţei Kovesi; dovedeşte doar că instanţa de judecată nu a fost învestită prin rechizitoriu să soluţioneze şi infracţiunea comisă de Kovesi. Culmea, ea chiar a dovedit cum a dus-o până la capăt, a consumat-o toată, de n-a mai rămas nimic din RIL-ul iniţiat de ea într-o cronologie calendaristică de invidiat. La comandă pe cât de transparentă, pe atât de compromiţătoare. Curat auto-deconspirare!
–
Cum să nu aibă legătură cu folosul urmărit de Carabulea, din moment ce RIL a pornit de la memoriul lui Carabulea… repetat şi înregistrat oficial la Parchetul General?
Lui Kovesi nu i-a lipsit decât discernământul de a evita o asemenea expunere a corupţiei la nivelul Procurorului Genral.
–
EVZ a întrebat-o, înainte s-o comită (cu 3 săptămâni îninte), mai exact pe 25 noiembrie:
-„Fă, ai vreun memoriu de la sibianul Carabulea şi intenţia să te faci de căcat sau te-ai implicat patologic-ireversibil şi speri la un aranjament la ICCJ?
–
Hipnotizata Kovesi, dacă nu avea nimic de lucrat pe la spate, putea să răspundă cinstit şi lăutăreşte – – – „Da, am şi mă găndesc cum să-mi fac treaba, fiindcă n-am nimic de-ascus”
–
Incredibil! A avut tupeul să nege pentru EVZ, că nu ştie dacă are!
Primise de mult memoriul prin naşul Apostu, care în noiembrie 2010 era deja de mult luat la dat cu subsembatul în DNA-ul lui Morar de la Alba Iulia.
–
Repet, memoriul era înregistrat oficial la PG în acel moment, iar după 3 săptămâni a dus-o până la capăt. Cum ce? Corupţia la nivelul cel mai înalt, pentru sine sau pentru altul… nu mai cotează în folosul cui a comis-o, contează (din) postura de înalt demnitar al statului, cu legea-n mână, Legea 78/2000. 😆
(va urma 😆 )
Încă un mic indiciu.
Exclus-exclus ca naşul Apostu, condamnat pentru trafic de influenţă la finuţa, să nu-şi fi dus până la capăt infracţiunea… consumată cu certitudine, adică finuţa a avut deplină cunştinţă de cauză.
Păi, la mintea aceluiaşi pui de cococoş, dacă Apostu avea în plan doar să-l tragă în piept pe Carabulea şi-apoi să se oprească din traficul spre influenţa consumată:
–
a) nu i-ar mai fi spus nimic nici prietenului Ion Lascu, tata lui fata, or există probele înregistrării mai multor discuţir dintre cei doi, pe acest subiect, cu implicarea fetei lui tata, nu altfel. .
–
b) Apostu avea relaţii adânci cu Caracbulea şi interese de durată; nu avea cum să nu-şi dea seama că s-ar fi făcut de tot rahatul dacă presa n-ar mai fi relatat apăriţia în ICCJ a RIL-ul doveditor al strădaniilor sale de factor decisiv de influenţă. Da, decisiv, fiindcă fără înţelegerea naşului cu fina din dotare, niciun alt şef de PG nu ar fi comis-o atât de flagrant, într-o cauză deja pierdută, în condiţiile unui procuror general normal la cap.
Să n-avem vorbe, va urma! 😀
Cele mai multe date sunt preluate din articolele „Luju”, verificate de mine treptat şi încruşişat; contribuţia este doar urmărirea cazului din diverse unghiuri, pe cât posibil cu interpretările mele şi cu legăturile cât mai aproape adevărul văzut de mine cu bună – credinţă.
–
Bineînţeles, nu se pot administra probe de pe margine, nu avem condiţii ideale de cotrobăit prin toate pistele de căutare, aflate doar la îndemâna unui eventual procuror onest de caz.
În schimb, putem să sperăm în contribuţia necesară la sesizarea PG (pt întreruperea precripţiei) şi aflarea adevărului, inclusiv de la persoane care deţin elemente noi, implicate în timp (involuntar sau nu) şi lămurite mai târziu de valoarea muncii împotriva corupţiei pitice.
Nu lăsăm naivitatea să ne dea speranţele unei urmăririi penale împotriva fostului procuror general într-un viitor apropiat, însă, din momentul în care se întrerupe prescripţia urmăririi penale, avem dreptul 😀 să sperăm în înlocuirea actualului măscărici din vârful Parchetului Genereal. Nu mâine; când va fi să fie un procuror general cu altă viziune asupra realităţii. 😀
Nici nu ştii cum apare unul mai săritor!
Probabil mi s-au încrucişat tastele când am scris „încruşişat”.
–
Scriu repede, neglijent şi fără corectare. Mi-am ieşit puţin din mână şi din cauza unei tastaturi noi, cu câteva caractere în poziţie diferită faţă de tastatura anterioară.
Cuvintele suspecte de asimilare eronată se verifică prin recidivă, nu prin greşelile accidentale. 😀
C-aşa-i în tenis şi petreceri conspirative corupţia cea mai înaltă, înfăptuită şi ascunsă de L.C.Kovesi – dusă cu speranţa chiar la înalta poartă a alianţei de notorietate publică cu Livia Stanciu din vârful ICCJ. Fără promisiunea Liviei Stanciu în câmpul tactic – „Vino să încercăm, totuşi!”- nici procurorul cel mai slab pregătit din ţară n-ar fi îndrăznit acest demers catastrofal profesional.
–
Biroul de procuror-sef al lui Nicuşor Florin Apostu, din parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu – mentorul naş de cununie şi coleg de slujbă al Laurei Kovesi – era burduşit cu tehnică de interceptare. De-aici s-au înregistrat live în 2010 dialoguri de natură penală între Apostu – Lascu şi Apostu – L. C.Kovesi (procuror general). Puneau mai multe la cale, inclusiv o acţiune specifică procurorului general – un Recurs în Interesul Legii (RIL) – dar trebuie să fie promovat, la ICCJ, pentru unificarea practicii judiciare (în viitor să dea toţi judecătorii aceeaşi soluţie într-o situaţie de drept dată). Kovesi a avut un scop ascuns al demersului: lucrătura de recurs a fost pusă la cale nu în interesul legii, ci în folosul afaceristului sibian Ilie Carabulea.
Corupţie curat-murdară, la cel mai înalt nivel!
Uşor de probat, simplu şi curat deconspirat ca un cur de procuror şef al celui mai înalt parchet.
–
E la mintea puiului de cocoş că o asemenea săritură a celui mai mare şi tare procuror al Parchetului General nu poate să intervină decăt după ce unele instanţe de judecată s-au pronunţat „hăis”, iar altele „cea”. În cererea de RIL, iniţiatorul Kovesi trebuia să prezinţe cele două GRUPE de hotărâri contradictorii, găsite prin ţară şi aduse în faţa judecătii, pentru alegerea soluţiei juridice corecte, temeincă şi legală. Tocmai fiindcă se bat cap în cap şi necesită un arbitraj, procurorul general le cere ajutorul tuturor judecătorilor ICCJ: să se adune într-o zi în plen şi să hotărască ce drum să aleagă în viitor intanţele din toată ţara:
„Uite hăis şi uite cea! De-acum încolo, hăis sau cea?”
Acestea-s dovezile contradicţiei şi întrebarea de alegere pentru viitor. Atenţie! Iniţiatorul RIL propune şi o variantă de răspuns, să zicem „cea” c-aşa crede c-ar fi corect sau c-aşa ştie că are nevoie în folosul sibianului Ilie Carabulea, prietenul naşului Apostu.
–
1. Dacă aţi fi în locul p.g. Kovesi, aţi avea curajul să vă prezentaţi în faţa judecătorilor ICCJ, cu cererea de RIL, arătând doar „hăis” pe masă, că-n ţară toate instanţele judecă la fel şi de-asta dau aceeaşi soluţie, în aceeaşi situaţie dată?
Nu vreţi să vă faceţi de răs în acest fel, fiindcă – fără trecut contradictoriu – nu mai are rost cererea, adică RIL ar rămâne fără obiect. Colac peste pupăza ruşinoasă, ar fi culmea impertinenţei să prezentaţi dovada existenţei numai a hotărârilor cu soluţia dată „hăis”, în contradicţie doar cu pofta ce-o poftiţi personal cu un „cea” de pomană.
–
2. Dacă aţi fi în locul p.g. Kovesi, aţi avea curaj să nu puneţi pe masa ICCJ nici hotărâri „hăis”, nici hotărâri „cea”, ci doar să-i minţiţi pe judecătorii ICCJ că-n ţară se bat soluţiile cap în cap?
Nu vreţi să vă prezentaţi nici cu această şarlatanie pe faţă, în faţa cremei profesionalismului judecătoresc, temându-vă cel puţin de penibilul comic de situaţie în care se găseşte totuşi unul din 25 de judecători ICCJ – renumitul 4% – să observe că cererea de RIL se lasă susţinută de o minciună gogonată. Nici „hăis”, nici „cea” înseamnă că nici măcar nu s-a pronunţat vreo instanţă din ţară pe tema juridică invocată în RIL sau pur şi simplu nu-i nicio contradicţie la mijloc, vii cu cioara vopsită urât de tot fără nicio dilemă la Instanţa Supremă în care se soluţionează numai dileme.
Nu vă convine să vă întrebe un judecător : „Ce urmăreşti, fă, cu gogoaşa asta? Pentru cine lucrezi, de vrei musai un „cea” cu dedicaţie?”
–
3.Dacă aţi fi în locul p.g. Kovesi, cu aceeaşi cerere de RIL la ICCJ şi acelaşi mod de prezentare deplorabil de la punctul 2 , după ce plenul ICCJ respunge cererea ca inadmisibilă – mai pe româneşte, fiindcă bate câmpii – aţi avea curajul să spuneţi că chiar dacă aţi cerut şi aţi sperat să obţineţi un „cea”, e doar o coincidenţă cu „cea”-ul de interes pentru Carabulea, fiindcă doar „v-aţi făcut treaba”?
–
4. Cu RIL-ul s-a întâmplat exact ca la pct. 2. Dacă NU aţi fi în locul p.g. Kovesi, credeţi că ţine răspunsul anterior în zeflemea superioară, adică ar fi suficient încât s-o credeţi cu RIL-ul în acţiune independentă de pofta naşului Apostu în folosul lui Carabulea?