Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
Gîndul de miercuri, 29 martie 2017
În așteptarea sentinței în Cazul Elena Udrea, pînă și Miorița năzdrăvană s-a oprit din behăitul profetic
Dată după o amînare bizară de aproape două săptămîni (nici un jurist n-a putut să-mi explice de ce au nevoie unii judecători, cei de la ÎCCJ, mai ales, de atîta timp după încheirea procesului, pentru a pronunța sentința, că doar nu se apucă de studierea dosarului de la Dioclețian încoace!), sentința în cazul Elenei Udrea nu m-a surprins. N-aveam nici o îndoială că, în prima instanță mai ales și în aceste condițiile transformării Luptei împotriva corupției drept un obiectiv național de proporțiile istorice ale Trecerii Prutului pentru a dezrobi Basarabia și Bucovina, Elena Udrea nu putea fi achitată nici măcar de un complet alcătuit din Sfinții Apostoli, d-apoi de unul alcătuit din judecătoare de la ICCJ. Sunt sigur că achitarea Elenei Udrea ar fi făcut ca duminică, ziua cînd se dau în stambă TeFeL-iștii, manenchinele celor trei judecătoare, confecționate la un atelier sub acoperire al SRI, ar fi fost plimbate în zeghe prin Piața Victoriei și înjurate în direct, cu clăbucii de rigoare, de televiziunile de familie ale Codruței Kovesi – frigida Digi Tv și insolventa Realitatea Tv.
În toată tărășenia care a fost cazul Elena Udrea, pe mine m-a surprins altceva.
Și anume ațîțarea halucinantă cu care a fost așteptată sentința marți, 28 martie 2017.
Pînă și Miorița năzdrăvană s-a oprit din behăitul profetic pentru a se interesa dacă Elena Udrea a fost achitată sau condamnată.
Pe vremuri, cînd nu era ca acum, Facebook-ul, cronicari precum Ion Neculce se retrăgeau la lumina lumînării şi consemnau evenimentele teribile la care erau martori sau la care fuseseră actori implicaţi: venirea tătarilor, prăbuşirea domniilor, raidurile leşilor, cutremure şi viscole.
Cu spaima în suflet, respectivii scriau cu pana titluri în genul Cînd am aşteptat năvălirea tătarilor sau Ziua cînd s-a cutremurat pămîntul, pentru că s-a s-a mișcat Peștele cel Mare.
Noi, cei de azi, care mai avem timp să citim şi altceva decît SMS-uri şi, eventual, e-mailuri, ştim ce s-a petrecut mai important pentru neamul românesc din cronici, fie ale unor autori învăţaţi la şcoală, fie ale unor călugări care au scris pe ascuns.
Dacă ar fi trăit un astfel de cronicar ziua de marți, 28 martie 2017, mai mult ca sigur şi-ar fi intitulat pagina de jurnal Cum am aşteptat cu înfricoşare Ziua în care s-a dat sentinţa în cazul Elena Udrea.
Să zicem că eşti politician sau chiar lider politic şi ai vrea şi tu ca marți seara să apari la un talkshow susţinut de o televiziune de ştiri.
Cu cine de prin televiziunile de ştiri ai fi adus vorba în zilele din urmă despre programul zilei de marți, 28 martie 2017, ar fi au răspuns cam aşa:
Marți, nu putem programa nimic. Marți, e ziua sentinţei date Elenei Udrea.
Din punct de vedere strict juridic, sentinţa în cazul Elenei Udrea n-are nimic ieşit din comun. Cu doi ani în urmă, mai precis pe 21 aprilie 2015, DNA trimitea în judecată Dosarul prin care un fost demnitar român, Elena Udrea, era acuzat de luare de mită, abuz în serviciu şi tentativă de folosirea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete.
După doi ani, iată, Procesul, ţinut la ÎCCJ, a ajuns în faza sentinţă în primă instanţă. Nu e o sentinţă definitivă şi Elena Udrea şi DNA putînd să facă recurs pentru Completul de cinci judecători.
În sine, nu e nici un motiv ca sentinţa să fi devenit aşteptarea numărul unu a naţiunii.
Elena Udrea nu e nici primul, nici ultimul politician ajuns la sentinţă cu un dosar. Acuzaţiile aduse sînt şi ele obişnuite. Abuzul în serviciu, utilizat de Poliţia politică prezidenţială pe scară largă în cadrul răfuielilor politico-mafiote duse sub faldurile luptei împotriva corupţiei, a devenit la fel de banal ca şi acuzaţia adusă unui bărbat că s-a uitat fără să vrea la pulpele ieşite unei june de sub fustiţa prea scurtă.
Şi cu toate acestea, Sentinţa în cazul Elenei Udrea a devenit eveniment de cronică.
De ce?
Răspunsul îl dă o realitate despre care noi am mai scris şi am mai zis:
Folosirea luptei împotriva corupţiei drept acoperire pentru răfuieli politico-mafiote.
Nu ştim ce a făcut Elena Udrea din punct de vedere penal pînă la finele mandatului lui Traian Băsescu.
Jurnalul, alte dezvăluiri ale Elenei Udrea, dau seamă de o femeie foarte puternică, poate cea mai puternică din România celor zece ani de regim Traian Băsescu. Sigur e însă că pînă la încheierea mandatului lui Traian Băsescu, deşi au circulat ştiri, zvonuri şi documente despre afacerile Elenei Udrea, fosta consilieră prezidenţială n-a fost atinsă cu nici o citare la DNA. Documente ivite după 2014 arată că au fost dosare deschise, toate pe şest, închise rapid şi tot pe şest. Binomul SRI-DNA, cel care înhăţa pe rupte miniştri, politicieni şi oameni de afaceri, dovedea faţă de Elena Udrea o bunăvoinţă neobişnuită. Pe 4 februarie 2015, însă, după plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, la două luni de la alegerile prezidenţiale şi după ce depusese la DNA un Denunţ împotriva unui cap al Binomului – Florian Coldea –, Elena Udrea e pusă sub acuzare de procurori pentru o faptă petrecută în 2011 cu prilejul organizării Galei Bute. În zilele următoare, Elena Udrea marchează un record în lumea punerilor sub acuzare. DNA, condusă de Codruţa Kovesi, cere Parlamentului nici mai mult nici mai puţin decît şase arestări preventive pentru Elena Udrea. Parlamentul, alcătuit din căcăcioşi, votează aberaţia asta, convins că e vorba de Elena Udrea, cînd de fapt era vorba de el, Parlamentul României. Turma de oi de tinichea care sînt parlamentarii e pusă dinadins de Binomul SRI-DNA să voteze aberaţia pentru a dovedi românilor că principala instituţie a democraţiei de la noi e o spălătoare de vase în Republica procurorilor.
Mai înainte, Elena Udrea acordase un interviu unui site din constelaţia SRI în care adusese acuzaţii grave şi Codruţei Kovesi. S-a vorbit atunci de o tentativă a fostului demnitar de a o lua înaintea punerii sub acuzare. A fost sau nu aşa? N-are importanţă. Important e faptul că aberaţia DNA a fost punctul de plecare al unui proces unic într-un stat de drept:
Făurirea şi consolidarea imaginii potrivit căreia tot ce i se întîmplă Elenei Udrea din partea DNA nu e rezultatul luptei împotriva corupţiei, ci rezultatul urii de tip shakeaspearean purtate de Codruţa Kovesi de pe vremea cînd rivala ei era Stăpînă la Cotroceni.
Ca scriitor, pot depune mărturie că, indiferent de temeiurile în realitate ale Dosarelor Elenei Udrea, tot ce i s-a întîmplat în ultimii doi ani îşi are izvorul în ura de frustrată în toate planurile – fizic, intelectual, politic şi moral – din partea Codruţei Kovesi. Jurnalul Elenei Udrea dezvăluie situaţii incredibile într-un stat de drept, demne de Evul Mediu al tragediilor shakeaspeariene. Şi Codruţa Kovesi şi Florian Coldea se poartă la Cotroceni, în prezenţa Elenei Udrea, ca nişte pivniceri ai Măriei Sale Traian Băsescu. În sufletele celor doi, alcătuind un cuplu din toate punctele de vedere, s-a strîns o ură pe care doar ghilotina robespierreană ar fi stins-o şi nici aia suficient cîtă vreme capul victimei rămînea nesluţit după decapitare.
Ca ziarist, care iau în calcul doar ceea ce se vede, pot depune mărturie pentru altceva:
Şi anume că sub conducerea Codruţei Kovesi DNA n-a făcut nici cel mai mic efort de păstrare a aparenţelor de obiectivitate în cazul Elenei Udrea.
În chip stupefiant chiar şi într-o democraţie chioară ca a noastră, Codruţa Kovesi s-a dat peste cap să arate opiniei publice că Dosarele Elenei Udrea de la DNA nu sînt rodul unor investigaţii obiective, nu-şi au izvorul în adevăruri obiective, ci rodul urii sale faţă de fosta Stăpînă, cu izvorul în sloganul sinistru Noi sîntem DNA şi ni se rupe de Lege, de Stat de drept!
Începutul l-au făcut incredibilele cereri de arestare preventivă ale Elenei Udrea. Ele au fost urmate de plimbarea Elenei Udrea prin faţa camerelor de luat vederi cu cătuşe la mînă, năpustirea asupra ei a Diviziei Presă a Binomului, ţinerea ei în arest preventiv în chip abuziv şi au culminat cu cererea DNA de i se da 21 de ani închisoare.
Acestor fapte li s-au adăugat şi dovezile că Elena Udrea fusese neatinsă de DNA pînă la finele mandatului lui Traian Băsescu. Acuzaţiile aduse Codruţei Kovesi de Elena Udrea, de Alina Bica şi de Traian Băsescu, scandalurile succesive cărora le-a fost ţintă Codruţa Kovesi.
În opinia publică s-a creat astfel imaginea unui Război între două femei – Codruţa Kovesi şi Elena Udrea – prin intermediul statului român.
Mai precis imaginea că sentinţa din 28 martie 2017 nu e un moment juridic, ci un moment a unei afaceri de Ev Mediu:
Cine pe cine decapitează mai repede.
Nouă dovadă că lupta împotriva corupţiei nu e nimic altceva decît o acoperire ideală pentru răfuielile politico-mafiote din cadrul unei Găşti care conduce România sub sintagma, cu talent găsită de Dan Andronic, Noi sîntem statul! războiul dintre Codruţa Kovesi şi Elena Udrea ne avertizează din nou că forţele sănătoase ale naţiunii trebuie să facă ceva pentru a o da jos din Copacul puterii absolute pe Codruţa Kovesi.
Comentarii
27 comentarii pentru articolul „Gîndul de miercuri, 29 martie 2017”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Adevarul este ca, acest popor, avea nevoie de o varianta la Elena Ceusescu – „Nicule, e prosti si inculti, nu-i asculta…” iar aceasta varianta de tzoapa, aflata la conducerea statuli a fost Elena Udrea. Chiar ea a recunoscut ca isi dadea cu parerea referitor la cele mai inalte probleme ale tarii… iar Basescu, de multe ori, tinea cont de aceste opinii de budoar. Si Regele Carol a avut amanta, dar a avut eleganta sa nu o puna ministru in Guvern. Intotdeauna m-a frapat la cuplul Basescu – Udrea, doza de tupeu, la fel cum m-a frapat la unii asa-zis „jurnalisti”, doza de slugarnicie pe langa regimul aflat vremelnic la putere, modul cum sluga anticipeaza dorintele stapanului, fara ca acestea sa fie exprimate si iese in intampinarea lor…
Tudorel Toader a intrat în chestiune cu gândul lui hotărât şi a ieşit… gânditor pe uşa din dos a Ministerului Justiţiei.
În cea mai mare parte a timpului, a rânjit în derâdere, parcă abţinându-se cu greu să nu izbucnească în răs.
Explicaţia amânării la prezentarea de pomină rezultă din opera lucrului bine neterminat. S-a coit cu o lucrătura de tot râsul. Un fiasco bine argumentat. 😀
Marele raport sexual-ministerial cuprinde o parte consistentă de maculatură – umplutură cu relevanţă nulă – cu poveşti vânătoreşti despre alte conflicte juridice de natură constituţională, soluţionate de CCR de-a lungul timpului. A ieşit povestea poveştilor.
În februarie 2015 am văzut mesele arătate de Elena Udrea.
Acum au început să se lase văzuţi şi bărbaţii politici ascunşi pe sub mese.
În seria bilanţurilor pe anul 2016 – prezentabile până în ajunul Crăciunului 2017 – Oligofrennis a felicitat SRI pentru succesele necunoscute.
–
Bilanţurile anuale sunt de trei feluri:
1. Gargara decentă.
2. Gargara extrem de goală.
3. Gargara lui Hellvig.
@Mihai Grecu
Întrebarea retorică e pur teoretică. Ar fi scăpat uşor, dar n-ar fi trădat. Ea zicea că n-are avea ce spune depre TB. Ce să altceva să spună?
–
Din cartea Elenei Udrea:
–
„După ce am mâncat toţi trei, Traian Băsescu s-a întins pe canapea în living şi a aţipit în timp ce eu şi Gelu strângeam masa şi spălam farfuriile. Cred că era în jur de 15.00. Telefonul era lângă mine, aşteptând să primesc veşti de la avocaţi sau de la presă. A venit un mesaj de la domnul Chiciu, pe care nu am reuşit să îl înţeleg din prima citire. Era copia Deciziei de la ICCJ. Apoi am priceput. Mă arestau preventiv a doua oară… I-am spus calmă lui Gelu Vişan: „M-au arestat”. A înlemnit. Nu putea scoate niciun cuvânt. Am continuat tot eu: „Merg să îmi strâng lucrurile. Nu îl trezi pe Preşedinte”. În timp ce îmi făceam bagajul şi mă pregăteam pentru scandalul care urma, Preşedintele s-a trezit. Ne-a întrebat liniştit ce facem? I-am răspuns că am mâncat. Apoi a întrebat dacă a venit vreo veste? Gelu a apucat să spună atât: „Da. Au arestat-o”. Eu nu am scos niciun cuvânt. S-a cutremurat, deşi era mai pesimist ca mine faţă de soluţia ICCJ înainte să fie dată. Spera şi el să nu se întample iar. I-am rugat să plece, pentru că voiam să pot să mă pregătesc şi pentru că ştiam de la Chiciu, cu care vorbisem între timp, că vor veni repede să mă ia şi nu voiam să îi găsească la mine în casă. Simţeam nevoia să fiu singură. Au iesit abătuţi pe uşă. I-am condus şi mi-am luat la revedere din prag, privindu-i cum mergeau abătuţi pe holul lung al blocului. Nu ştiam când şi dacă îi voi mai revedea…”,
Adresez o intrebare tuturor cititorilor acestui articol: Daca Elena Udrea ar fi facut declaratii incriminatoare la adresa lui T. Basescu (ce ar fi permis punerea acestuia sub acuzare de catre DNA) ar mai fi fost condamnata (sau ar fi primit doar o condamnare simbolica) ?
Va rog sa nu mai pomeniti de Jurnal ca si cum at fi Sfanta Scriptura. Daca exista, sa-l vedem. Daca exista, e adevarat? In jurnalizt subiectiv. Scrieti ca inainte de 1990. Parca v-am vazut in Antologia rusinii. Nu?
Cum se prezintă la ICCJ probele în completul de 3 judecători?
– Dorela-1
– Dorela-2
– Dorela-3
–
Ce-s astea?
– Probele imparţialităţii 🙂
Maestre bine punctat dar nu suficient. Vor mai fi multe de spus referitor la aceasta condamnare.
Sa speram ca Doamna Ex-Ministru Udrea ( am observat la o televiziune cum il apela pe Roman,
folosind la inceput cuvantul Ministru iar el, dadea din coada ca un Pudel cu un IQ 80 ) ,deci
oputem apela asa, sa speram spun ca va incepe sa vorbeasca sau va va da Dumneavoastra
UNDA VERDE sa devoalati pe mai departe cele scrise in Caiet. Sa speram ca acest caiet nu
se va transforma in Memoire de Elená, patind ceva aceasta curajoasa femeie, aratand cateodata
ca este mai curajoasa decat orice Parlamentar din Parlamentul Romaniei. De aceea a suparat
pe foarte multi care, au dat ordine la presa Binomului sau de scandal sa o compromita in ochii
oamenilor de rand. Incred sa cred ca astazi Tanti Ana Paucker alias Luluta Kovesi va cadea sau
cel putin i se va rupe tocurile de la pantofi, ca sa cada pe spate de suparare.
Razboiul nu s-a terminat. Prevad ca pana la urma se va ajunge la CEDO ( daca Udrea nu pateste nimic )
acolo Doamna ex-Ministru Udrea castigand, Vijelioasa Kovesi va cadea sigur dar fiind, colaboratoarea
agenturilor Straine , nu va cadea chiar rau dupa tot raul care l-a facut in tara asta.
Daca exista un Dumnezeu va platii fiecaruia in aceste zile prmergatoare Sfintelor Pasti ca pe langa
Cristos a Inviat sa putem spune : Dreptatea a Inviat in Romania !!!!
Când s-ampărţit şpaga-tu, măi dorule,
O făceai pe martoru, Judele fu la lucru
Şi ţi-a dat ce n-ai avu, măi Dorele.
–
În famiglia lui Dorel s-a născut o membră judiciară: Dorela.
Dorela restitutio în acord global integrum, cheamă martoru norocosu la bară şi-i dă un cec în alb:
– Scrie-ne cât ne costă procesul ăsta, Dorele! Serveşte-te!
Judecătoarea Dorela:
– Dorel, cum dovedeşti că i-ai dat şpaga inculpatei Udrea Elena?
– Păi, procurorul de la DNA m-a asigurat că dv veţi fi martorul meu, când i-am dat inculpatei 200.000 euro.
– Hoţuleee! Eu nu mă scol din pat decât de la 800.000 euro în sus.
Gura cantitativă bate curul calitativ.
–
Ignoranta bucurie relativă – după numărul condamnaţilor străini şi trecători – nu te scapă de inamovibilitatea calităţii de căcat a actului de justiţie – din imediata ta apropiere – în roba lui Portocală pe termen lung.
Udrea (ne) trece, portocalele rămân!
–
Doamne, mare ţi-e grădina cu portocali!
–
Trăiască şi înflorească independenţa statului în câmpul tactic!
–
Umbra lui Coldea bântuie robele cu asul morcovit în fund de linie.
–
Judecătoarele căcăcioase de frică s-au făcut ghem, set şi urmează – 3 din 5 – meciul.
–
Somnul protocolului naşte monştri şantajabili.
–
Morcovul nu crede în lacrimi. 😀
Căcăcioşi, da’ mulţi, cu aceeaşi mândrie filosofică de gentleman călare pe-o femeie căzută.
În rest, nu se aude nici Musca traumatizată pe căcatul numit justiţie.
Astăzi, Tudorel Toader, amânatul pe aceeaşi cauză de orientare turistică, ne va arăta ţambalul şi ne va flutura batista – de rămas bun – de pe Titanica credibilitate a justiţiei care porneşte cu hotărâre în larg, de la Chilia-n port, varianta statului de drept.
“DNA, condusă de Codruţa Kovesi, cere Parlamentului nici mai mult, nici mai puţin, decât şase arestări preventive pentru Elena Udrea. Parlamentul alcătuit din căcăcioşi, votează aberaţia asta. convins că e vorba, când era vorba de el, Parlamentul României.”
–
Şi cei mai mulţi căcăcioşi, din afara Parlamentului, sunt convinşi că nu-i vorba de ei. 😀
“Sub conducerea Codruţei Kovesi, DNA n-a făcut nici cel mai mic efort de păstrare a aparenţelor de obiectivitate în cazul Elenei Udrea. În chip stupefiant chiar şi într-o democraţie chioară ca a noastră, Codruţa Kovesi s-a dat peste cap să arate opiniei publice că dosarele Elenei Udrea de la DNA nu sunt rodul unei investigaţii obiective, nu-şi au izvorul în adevăruri obiective, ci rodul urii sale faţă de faţă de fosta Stăpână, cu izvorul în sloganul sinistru Noi suntem DNA şi ni se rupe de Lege, de Stat de drept!”
–
Şi noi suntem Înalta Curte de Casaţie şi ni se rupe din aceeaşi cauză. Ne tragem, pe aceleaşi scări, din aceeaşi mumă a ironiei sorţii.
Oligofrenianda justiţiei nu moare, se găteşte… la oglindă.
– Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai portocală din ţară?
Din capul scărilor DNA, Bestia râde în hohote cu justiţia în fălci. Nu se poate abţine să nu mai deschidă o dată apucătura feroce şi-o scapă de-a berbeleacul peste idealurile revoluţionare, în zgomotul tactic al terorismului din decembrie ’89.
Mai uşor cu frumoasa credibiliitate a justiţiei pe scările Bestiei!
Este cel mai bun exemplu referitor la Elena Udrea si condamnarea ei pentru americanii care nu au incredere in politica romaneasca. „Corb la corb, nu isi scoate ochii” spune un proverb; dar iata ca „sistemul” actioneaza anapoda, asta insemnand ca romanul este tradator, turnator ordinar si alergator dupa foloase aiuristice, ceea ce nu convine ca stabilitate pentru Unchiul Sam, mai ales dupa amplasarea rachetelor la Deveselu. Unii dintre romani sunt asa de josnici ca nu poti avea incredere in ei. Credeti oare ca americanii au incredere in Codrtza? Nicidecum. Ei nu sunt straini deloc de actiunea israelita vis a vis de Kovesi, dar nu au alternativa si defileaza cu ce este.
Deja se anunta „noaptea cutitelor lungi”. Ultrasii luí Basescu spun ca Dragnea si Tariceanu vor fi in trei luni la puscarie.
M-a cam trecut un fior rece pe sira spinarii, cand am citit titlul pe dcnews. Vindicativ ar fi fost sa fie pusa sa meraga cu pantofi fara tocuri si cu tasca din lana, cum purtau adolescentele pe vremuri, sa-si croseteze singura rochiile si sa-si faca singura manichiura. sa nu se mai vopseasca si sa nu se mai machieza. Asta da pedeapsa. Pana la urma a fost o victima unei informari necinstite si rau voitoare. Banuiesc ca va face recurs. Chiar nu-i doresc raul, el s-ar intoarce inzecit.
Dupa sentinta asta se va incerca „ortavirea” multor capre in ogradele unor „vecini”. Spectacolul abea se incinge. Va curge sange in siroaie.
Pronostic pe termen scurt: maine nu va fi propusa de catre ministrul justitiei schimbarea lui Koveshi si a lui celalalt.Sa fim seriosi! Un pic de urecheala amestecata cu ceva laude si gata.Toata lumea multumita.
Pronostic pe termen mediu si lung: Koveshi si-a facut prea multi dusmani (si grei si din tot sufletul),ca sa aiba happy ending in Romanica, probabil va ajunge pe la vreo institutie internationala, ambasada, etc..
Kovesi si-a facut prea multi dusmani si grei, dar si-a facut si multi prieteni si mai grei: majoritatrea romanilor si comunitatea internationala.
O sa vedeti maine, ca Tudorel baiatul PSD-ului o scalda, asa cum i-a sugerat si ambasadorul Americii.
Si chiar daca vine altcineva, DNA-ul merge inainte.
Va fi un pic mustrata pentru exces de zel si un pic laudata pentru realizari. Nimic mai mult.
Magistratii pot sa amane si 15 zile pronuntarea,dar pe niste motive intemeiate.In cazul meu s-a amanat pronuntarea 11 zile.Un magistrat se poate imbolnavi,sau urmeaza sa se transfere.
Cred ca ei nu prea citesc dosarele si cam tin cont de ce vor procurorii.Judecatorii au ajuns sa fie in marea lor parte carpele procurorilor.