Cînd ne înfurie ceva sau cineva, cînd vrem să ne răzbunăm, cînd vrem să alintăm pe cineva sau cînd vrem să supărăm pe cineva, noi, ăștia care n-avem la îndemînă nici pumni ca niște copite de tauri, nici ghioage, nici bande de bătăuși mercenari și, mai ales, nici bani, mulți bani, ci doar un biet condei – stilou, toc, mașină de scris sau taste de calculator – ne spunem în gînd:
Lasă că trîntesc eu un articol!
Un articol dur, un pamflet, e pentru noi, condeierii, maxima putere deținută.
Deși nu e vorba de nici o putere, ne dăm în vînt după iluzia de veacuri poreclită Puterea scrisului.
În tot acest timp, oamenii cu bani au avut adevărata putere.
Cu banii, ei se puteau înfuria eficient pe cineva.
Cu banii, ei se putea răzbuna de adevăratelea pe cineva.
Cu banii, ei erau ascultați.
Sorin Ovidiu Vântu scrie de zor pe blog și nu pe Facebook.
Nu scrie rău.
Are nu numai idei, are și expresivitate, însușire care lipsește multor lideri de opinie din România, care scriu de parcă ar avea în mînă, în loc de toc, un galoș.
Dacă aș avea banii de vremuri ai lui Sorin Ovidiu Vântu și aș putea face o gazetă de capul meu, i-aș da un cursiv de pagina întîi, cum ziceau interbelicii tabletelor de scriitor.
Nu talentul de scriitor m-a surprins la Sorin Ovidiu Vântu – i-l bănuiam din pasiunea de face ziare și televiziuni generoase înzestrate material și uman – ci credința, credința ghicită dincolo de rînduri, în puterea scrisului.
Sorin Ovidiu Vântu scrie pentru a se răzbuna.
Sorin Ovidiu Vântu a avut puterea dată de bani.
Cu ea făcea să tremure miniștrii.
Iată-l acum convins că adevărata putere nu e a banului, ci a scrisului.
Să-i urăm Bun venit în Lumea acestei superbe și de veacuri iluzii:
Puterea Scrisului!
in loc sa ne pierdem vremea discutand lucruri importante sau sa ne pierdem vremea nediscutand nimic, ne trezim conversand despre o alta tampenie facuta cu cinism de borfasii din parlament si cu acelasi tupeu cu care, de curand, in diaspora dreptul la vot a fost ingradit.
poate ca o sa mi se spuna ca in cazul votului era psdul, iar acum e pdlul sau noul pnl, adica o alta mancare de peste. de acord cu prima parte, dar nu e o alta mancare de peste, e aceeasi. vedem din nou ca mitocania, aroganta, sfidarea politica sunt transpartinice, vedem acelasi scenariu repetat cu cateva detalii schimbate.
cum se poate face ca justitia sa aiba „acces direct” la orice persoana din stat, inclusiv la presedinte, daca este cazul?
ceea ce retin pentru ieri poate fi sintetizat astfel:
1. nauciti in urma votului din 16 noiembrie, alesii s-au „smerit” cel mult o saptamana, acum si-au revenit.
2. votul de ieri din parlament, da pentru ungur, nu pentru roman, ofera udmr posibilitatea unei abordari etnice si sunt convins ca maghiarii vor specula tema pana in panzele albe.
3. marko atilla este „victima” jocului la doua capete practicat de udmr, adica a pozitiei cu un picior la guvernare, dar cu spatele la psd, gata de plecare. atat psd cat si pnl au incercat sa forteze mana udmr sa aleaga odata de partea cui joaca. mesajul: atata timp cat udmr nu are o optiune clara, nu poate beneficia de sprijin/protectie in asfel de situatii din partea noastra.
4. ramanem pe mai departe o natiune mica, fara aspiratii majore si fara proiecte serioase, nu vedem dincolo de varful nasului. suntem capabili de gesturi remarcabile, atunci cand ne ajunge cutitul la os, dar dupa fiecare victorie risipim avantajul cu usurinta iresponsabila.
http://sorinamatei.blogspot.ro/
corect
cam asa este Traian Basescu a deschis mintea romanilor si le-a dat forta prin sustinerea unei justitii independente !!!!!!!!!! just !!!!!
D-le Cristoiu mi-a placut foarte mult emisiunea lui Turcescu de ieri unde ati fost invitat.,,,,Aveti toata aprecierea mea pt. ce ati spus in emisiune si anume ca Traian Basescu a fost acela care la facut Presedinte pe K.Iohannes…,,,,,,,,
il periati?isi face televiziune sau ziar?