Gîndul de miercuri, 4 februarie 2015

Ca și azi, cine ajungea la ghilotină depindea de cel în mîinile căruia trecea Tribunalul Revoluționar !

Dat fiind că e un film pe care-l știu din toate căderile din trecutul românesc (am scris și publicat chiar un eseu amplu despre Calvarul de după cădere) – cel căzut e călcat în picioare de toți cei care pînă mai ieri îl lustruiseră cu limbile pe post de polonic uns cu miere – declar sub semnătură că n-o să mă apuc și eu, om bătrîn, să exersez mînia proletară față de cea care pînă mai ieri făcea pe mulți jurnaliști și  patroni de presă să ia poziție de drepți cînd pe telefonul mobil se ivea numărul Doamnei, cum i se spunea Elenei Udrea.

Ca iscoditor al trecutului, voi reaminti aici destinul  uneia dintre cele mai teribile instituții din Istoria Franței și nu numai:

Tribunalul Revoluționar Extraordinar din vremea Revoluție franceze, cel care a judecat în 29 de luni de activitate 2807 persoane din care a trimis la  ghilotină  un număr de 2742 de persoane,  printre care Charlotte Corday,  Maria Antoaneta, Madam Roland, Danton, Robespierre.

Ghilotinarea reprezenta un spectacol după care parizienii, dar mai ales pariziencele se dădeau în vînt. Pentru a putea urmări spectacolul atotputernicilor de ieri intrați pe mîna călăului Samson, parizienii și pariziencele se sculau de dimineață. Fiecare condamnat la moarte era întîmpinat cu strigăte de bucurie că  i se va tăia gîtul, chiar dacă pînă mai ieri victima stîrnea chiote de bucurie pentru faptul că există.

Tribunalul a fost înființat la 10 martie 1793 la propunerea lui Danton, ministrul Justiției, și s-a desființat pe 31 mai 1795.

Acuzatorul public, înspăimîntătorul Fouquier- Tinville, cel care l-a trimis pe Danton la  ghilotină, a fost angajat de Danton pe vremea cînd era ministrul Justiției, la intervenția   cuiva, pentru că Fouquier n-avea serviciu.

Tribunalul Revoluționar a fost instrumentul prin care Danton și-a trimis adversarii la ghilotină.

Trecut sub puterea lui Robespierre, Tribunalul l-a trimis pe Danton la ghilotină.

Dup ce puterea  trece în mîinile adversarilor din  Le Comité de sûreté générale, vine rîndul lui Robespierre să fie  trimis la ghilotină de Tribunalul Revoluționar la acuzațiile aduse de Fouquier- Tinville.

Pe 6 mai 1795, Tribunalul Revoluțiionar îl trimite la ghilotină pe Fouquier- Tinville.

Pe 31 mai 1795, Tribunalul e desființat.

Ce se vede din această istorie sumară ?

Cine ajungea la ghilotină depindea de cel în mîinile căruia trecea   Tribunalul Revoluționar.

Orice asemănare cu lupta împotriva corupției de la noi nu-i deloc întîmplătoare!


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

24 comentarii pentru articolul „Gîndul de miercuri, 4 februarie 2015”

Lasă un comentariu pentru Dan Nistor Anulează comentariul

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cazul Caracal: Un scenariu căruia i se tot caută finalul
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: