Drumul spre mega-moscheea de la București trece prin Qatar

Spectacolul politic de maidan al Crizei politice s-a încheiat. Atît Klaus Iohannis, cît și Liviu Dragnea s-au grăbit să instaleze noul Guvern înainte de finele sesiunii parlamentare pentru a nu-și da peste cap planurile de vacanță: Ale lui Klaus Iohannis de a o șterge pe furiș din țară într-un concediu de lux plătit de clientela politică; Ale lui Liviu Dragnea de a se duce în Brazilia, să se bucure de latifundiile de Pablo Escobar de Teleorman.
Nu numai din cauza caniculei, dar și din cauza turmentării tipice României ostenite de cîte o Criză, evenimentele interne sunt pe cale să cadă în somn fără vise.
Iată motivul pentru care revin la tradiția de a-l publica pe Traian Horia, talentatul nostru colaborator, fie și pentru că, spre deosebire de mine, a găsit ceva interesant despre care să scrie.

În mai 2006, ministrul Apărării Teodor Atanasiu se întâlnea la București cu șeful Forțelor Armate din Qatar, Ahmed bin Ali Al Attiya, pentru o măslină de import, banalități diplomatice și angajamente. Era vorba de același Al Attiya care a dirijat în Libia infiltrarea trupelor Qatarului de partea rebelilor islamiști împotriva lui Muammar Gaddafi și de același Teodor Atanasiu care, o lună mai târziu după întâlnirea Al Attiya, a cerut pe neașteptate, fără anunțarea partenerilor americani, intenția de a retrage trupele române din Irak. Azi, din Atanasiu a rămas o amintire cu epoleți, Al Attiya este la locul lui în politica din Golf, iar Libia a devenit- cu implicarea Qatarului – doar un teritoriu neguvernat, umplut cu gherile islamiste, de unde vâslesc cu barca spre Europa milioane de migranți ilegali economici din Africa. Pentru „completarea” acestei agende internaționale, este de menționat că Turcia a început să deruleze din 2015 un program internațional masiv de construcție de moschei, care include Mega-moscheea de la București. Partenerul său potent financiar întru implementarea de moschei în Europa este același emirat Qatar, acuzat mai nou de Arabia Saudită și SUA că finanțează terorismul prin ONG-uri „caritabile”. Toate referirile sunt la terorismul islamic sunnit care a afectat și Europa și a produs în ultimii 3 ani cca 450 de morți și aproape 2000 de răniți în atacuri planificate în marile metropole: Berlin, Paris, Londra, Stockholm, Bruxelles.

În iulie 2015, premierul Victor Ponta declara că „proiectul de construcție a unei biserici în Istanbul nu este permis de legea turcă”. Era ca o justificare la cel mai înalt nivel, a faptului că România trebuia să se mulțumească la Istanbul cu un centru umil de pelerini, în schimbul edificării la București a celei mai mari moschei dintr-o capitală europeană: o mega-moschee (cu teren oferit- în bună tradiție mioritică- noaptea, în secret, tot de guvernul Ponta) din care să se vadă eventual, până în balconul Uniunii Europene de la Bruxelles. Ceea ce presa europeană nu reținuse era faptul că- în contradicție flagrantă cu ce spunea Ponta – în același an se eliberase la Istanbul autorizație pentru construcția unei biserici a creștinilor sirieni (districtul Yesilkoy), iar asta indica, la sute de ani de la epoca fanariotă din România, că răspunsul Turciei pentru România în „negocierea” Biserică- Moschee semăna cu unul ca de la suzeran la dijmași: altfel spus, Înalta Poartă încălecase puternic „nobilimea” valahă. Ca și țară-mamă pentru o minusculă comunitate de musulmani (cf. web-site-ului Ambasadei Qatar la București, există cca 67.500 persoane, având 74 moschei), România nu are nevoie de o moschee-gigant, dar devenea evident în context că lupta pentru acceptarea proiectului era și un exercițiu de putere al regimului pro-Islam de la Ankara.

Cît mai mult Moschei pe Mapamond – din Balcani pănă-n Cuba

Mega-moscheea proiectată de Turcia pentru București era inclusă într-un program special demarat încă din 2015 pentru construirea, din Balcani până în Cuba, a unui număr mare de moschei pe mapamond, în „competiția” sa cu „exportatorii de moschei” Iran și Arabia Saudită. Având asigurat ca partener bogatul emirat Qatar, guvernul de la Ankara folosea Programul inclusiv ca armă politică eficientă- în câștigarea „soft” de influență locală și regională și, prezumtiv, de extindere a surselor de informații pentru agențiile guvernamentale (imamii din străinătate sunt numiți de guvernul turc). Derularea Programului a fost pus sub controlul Directoratului pentru Afaceri Religioase (puternicul Diyanet (DIB), care prin fundația Turkiye Diyanet Vakfi (TDV), monitorizează construcția internațională de moschei) și al Agenției de Dezvoltare TIKA, aparținând guvernului.

Agenția guvernamentale Diyanet (DIB) din Turcia, care este principalul responsabil public pentru educația islamică, respectiv constructor „oficial” de moschei, in special pentru străinătate (cu cca 40 moschei în construcție și implicare în alte 100) are notorietate și ca „gardian” religios: DIB interzice de exemplu hrănirea câinilor acasă, celebrarea Anului Nou sau tatuajele și a crescut intens numărul de cursuri de Coran pentru copii și tineri. Altfel spus, temerea lui Traian Băsescu că noua moschee pe care o dorește Dyanet la București va aduce și studenți islamiști nu este fără temei. În plus, faptul că în prezent DIB raportează direct la Cabinetul primului ministru, este probabil cel mai bun indiciu că în Turcia contemporană, religia și statul sunt deja unificate prin Islam- laicitatea statului turc e doar o amintire.

TIKA, un coordonator al departamentelor de turcologie și cu rol în restaurarea moscheilor din străinătate, este activ în peste 130 de state, inclusiv România și a beneficiat de finanțări generoase, de 3,5 miliarde USD la nivelul anului 2015.

În iunie 2017, Arabia Saudită dădea publicității o listă de persoane fizice și juridice din emiratul Qatar și alte state arabe, acuzate că finanțează terorismul islamic. Lista conținea 59 de persoane și 12 organizații (aparent pline de onorabilitate publică, politicieni, membri ai familiei emirului Qatarului, parteneri ai Națiunilor Unite, oameni de afaceri, ONG-uri „caritabile” sau pentru „drepturile omului” etc) și exploda în presă într-un moment delicat- cu Europa care își lingea rănile după atacurile revenicate pe continent de grupul sunnit terorist Stat Islamic (Daesh). Suspiciunile cu privire la implicarea financiară a bogatelor dictaturi arabe din Golf în alimentarea terorismului și radicalismului islamic din Europa sau din alte zone geografice sunt vechi, dar nu au avut niciodată o prezentare atât de vizibilă.

Turcia propune, Qatarul dă banii

Qatar contribuie financiar alături de organisme ale guvernului Turciei sau asociații turcești prin ONG-uri vaste ca răspândire (cu RAF Charity- care este un partener al Qatar Airways, cu Qatar Charity și EID Charity, toate din capitala Doha) care au uneori relații directe cu familia conducătoare a emiratului, Al Thani și investiții enorme în școlarizare islamică sau edificarea moscheilor sau Centrelor islamice din Europa: moscheea din Malmö- Suedia, de exemplu, a costat 3 milioane de euro, iar în iunie 2016 s-a anunțat că un Centru islamic de la Milos- Franța, va costa colosala sumă de 27 milioane de euro.

Semnificativ pentru puseul de „globalizare” a Islamului practicat de cele două state-partener este faptul că responsabilii Ministerului pentru Awqaf și Afaceri Islamice din Qatar s-au întâlnit curent cu cei ai Departamentului pentru Afaceri Religioase din Turcia- Diyanet, insistând public că parteneriatul lucrează în folosul musulmanilor „din întreaga lume” (nu doar pentru proprii cetățeni).

Toate cele trei ONG-uri din Qatar de pe lista saudiților (EID, RAF și Qatar (QC)) acuzate că alimentează terorismul islamic, sunt semnalate ca având contacte cu finanțatori individuali ai jihadiștilor și activități în zone controlate de grupuri islamiste radicale. În plus, toate au colaborări pe bani mulți cu diverse organisme ale guvernului turc chiar dacă, de exemplu, fondatorul EID Charity, Umayr al-Nuaymi a fost înscris la un moment dat, de Turcia într-o listă a terorii din 2013-2014- acuzat de sprijinirea grupurilor teroriste sunnite Al Qaeda și Hamas.

RAF Charity este fondată de familia al- Thani care conduce Qatar și este prezentată ca partener și gazdă pentru suporterii grupului terorist sunnit Al Qaeda.

Qatar Charity (QC), care are un „centru nervos” la Londra pentru monitorizarea proiectelor din Europa, a lucrat cu entități din zone controlate Al Qaeda și a sprijinit grupuri jihadiste din Siria. Recent, Fox News a informat că fundația condusă de Hamad bin Nasser al-Thani a finanțat atacurile amabsadelor americane din Kenya și Tanzania (1998), dar și atacuri împotriva trupelor franceze din Mali. Unul dintre oficialii QC, Mohammed Al-Sulaiti apare dealtfel în lista finanțatorilor terorii pentru Siria, ca derulând proiecte ale QC. Qatar Charity susține că a construit 8148 de moschei în ultimii 30 de ani și 138 de Centre Islamice în Europa, cu finanțări în 2015 de aproape 300 milioane USD.

EID Charity, prezentată în presa din Golf drept o apropiată a unor asociați Al Qaeda, este probabil, cel mai mare „charity” activ în Qatar și Orientul Mijlociu. În august 2016, EID anunța că a obținut contracte pentru construcția a 335 moschei în 17 țări, unele dintre ele fiind deja finalizate în 2016. Managerul General al EID, Ali bin Abdallah al-Suwaidi, este de asemenea inclus în „lista terorii” emisă de saudiți în 2017, acuzat în presa arabă că a lucrat cu finanțatori ai jihadismului din Siria. Guvernul turc nu are însă nicio problemă în a continua „colaborarea” cu EID, cum a fost cazul conferinței dedicate Siriei din fev. 2017, care a reunit EID, Ministerul turc al Educației și IHH- o fundație turcă pentru „drepturile omului”, inclusă pe o listă a terorismului de Israel. IHH a încercat în 2010 să forțeze blocada Gaza instituită de Israel, folosind o flotilă privată.

Qatarul – acționar important la Fabrica UE

Presiunile pentru derularea „în grafic” a Programului regimului de la Ankara, inclusiv pentru Mega-moscheea din România, se extind azi într-un context politic marcat de agresivitatea politică a Turciei (Ankara nu se mai vrea doar „actor regional”, vrea rol „global” în politică, trimite trupe în Siria și Qatar), de atașamentul sonor al Qatarului la proiectele Turciei, de războiul declarațiilor Ankara- Bruxelles dar și de haosul exodului din ultimii 3 ani a milioane de refugiați și migranți economici sosiți ilegal în Europa dinspre state musulmane. Nu în ultimul rând, contextul este bulversat de lipsa de replică și de soluții manifestate de liderii UE, cu o politică șovăielnică și plină de triumfalism confuz.

Pe 19 iunie 2017, referindu-se la blocada totală a Arabiei Saudite asupra Qatar-ului, Federica Mogherini care este un fel de „ministru de Externe” al UE cerea „părților în conflict” să se angajeze „în dialog” pentru „detensionarea” situației. Mogherini nu a încercat atunci nici măcar o simplă sugestie că emirul din Qatar, al- Thani, ar putea să ceară urmărirea în Justiție a finanțatorilor terorismului care au cetățenie qatariotă. Practic, tot ce s-a priceput reprezentanta UE să facă a fost să ceară un „dialog” cu terorismul- având aceeași seninătate cu care ar fi cerut seri de poezie la dezbaterile Parlamentului European. Mogherini nu s-a dus la „cauza” evenimentelor, ci a comentat „efectul”- un gen de „abordare” a problemelor reale care a devenit popular în ultimul timp printre diplomații din Bruxelles- același gen care a și umplut birourile UE cu aflători în treabă.

În limbaj financiar, însă, răspunsul numitei Mogherini se traducea altfel: Qatari Investment Authority și subsidiari ai firmei emirului de Qatar, șeicul bin Hamad al Thani, au cumpărat un sfert din Londra, un sfert din Franța, hoteluri și mega-magazine în Spania, acțiuni pentru Volkswagen și Porsch, insule grecești, moda Italiei, 20% din London Stock Exchange, cluburi de fotbal, firme de gaz, supermarketuri, bănci, fonduri, clădiri de afaceri etc.

Emiratul Qatar a ajuns practic acționar la fabrica numită „Uniunea Europeană” și încă se mai gândește ce au voie să spună oficiali ai UE la microfon. Invitația incredibilă la „dialog” și nu la „acțiune” lansată de ministrul de Externe al UE Frederica Mogherini sugerează că dacă doamna ar fi fost plătită la Bruxelles pentru ce nu declară în public, ar fi avut neîndoielnic un salariu cel puțin triplu.
Securitatea pe stradă a europenilor din UE a ajuns azi ca tranzacționată la bursă, cu brokeri care încă nu s-au decis dacă mai este sigur să te naști în Europa.