Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Nimic nou sub soare. Azi: „În toate redacțiile din România pot fi găsiți, la ora actuală, jurnaliști pentru a căror caracterizare cuvîntul lichea e prea dulce”

Pe 14 mai 1994, sub titlul „Derbedeismul din presă”, publicam în Evenimentul zilei, pe care, în timp ce-l conduceam, reușeam să scriu zilnic un editorial de pagina întîi ( am făcut exercițiul acesta din iunie 1992 pînă în februarie 1997, timp de cinci ani, așadar, un text despre starea presei de la vremea respecitvă.
Au trecut de atunci 21 de ani.
Recitindu-mi textul peste care am dat absolut întîmplător, căutînd ceva în volumul Singur împotriva tuturor, am fost surprins de puternica lui actualitate.
Parcă l-aș fi scris în decembrie 2015 și nu în mai 1994!

Îl reproduc aici întrebîndu-mă și întrebîndu-vă:

  1. Cum se explică faptul că slăbiciuni semnalate de mine în 1994, precum „falsificarea cu bună știință a adevărului, tendința de a considera că jurnalistul e un simplu mercenar, lipsa unei minime loialități, corupția”, se întîlnesc și azi în presă, ba chiar într-o proporție mai mare decît acum 21 de ani?
  2. Ce-ar trebui întreprins pentru ca aceste slăbiciuni să dispară?

Derbedeismul din presă

„Dezastruoasa situație a presei s-a transformat în ultimul timp într-unul din principalele subiecte ale directorilor și redactorilor-șefi de jurnale. Prin articole și la întîlniri cu diferiți demnitari, ei invocă drept cauză de fond a cancerului financiar care macină presa nepăsarea Puterii actuale. Firește, acești directori și redactori-șefi au perfectă dreptate. Dintre toate sectoarele vieții sociale, presa e unul dintre cele mai puternic afectate de monopolului statului în economie. Corectarea unor măsuri aberante ar mai ușura ceva din povara care apasă ucigător pe grumazul jurnalistii românești. Fiind întru totul de acord cu aceste plîngeri, nu pot să nu observ că distinșii mei confrați ocolesc (cu sau fără bună știință) alte cauze ale crizei care a lovit presa. E vorba de cauzele a căror rezolvare stă nu în puterea guvernanților, ci în puterea celor care conduc ziarele și revistele. A nu evidenția, în lamentările noastre, și aceste cauze, mi se pare nunumai incorect, dar și nefericit pentru destinele publicisticii românești. Aceasta, deoarece chiar dacă o miraculoasă bunăvoință guvernamentală ne-ar rezolva problemele economice, situația presei nu se va ameliora spectaculos. Pentru aceasta s-ar impune ca presa să-și eradicheze propriile slăbiciuni. Acele slăbiciuni care au dus la o primejdioasă micșorare a credibilității în ochii cititorului. Una dintre aceste slăbiciuni, echivalentă cu o boală rușinoasă, o reprezintă calitatea îndoielnică a tinerilor gazetari, mulți dintre ei aflați la primii pași pe terenul, pîndit de atîtea pericole, al acestei meserii extraordinare.

Explozia postdecembristă a presei românești a adus în lumea jurnaliștilor o întreagă armată de tineri care n-au mai lucrat anterior în acest domeniu. Unii n-au putut pătrunde în redacții din cauza aberantelor condiții puse de dosarul de cadre, ca și a complicatelor forme birocratice pe care le presupunea angajarea cuiva în presă. Alții nici nu s-au gîndit, înainte de decembrie 1989, că ar putea fi ditamai gazetarii. Ușurința intrării în presă a avut, incontestabil, efecte pozitive. Nou-veniții au impus presei o prospețime pe care gazetarii cu vechi state de plată și-o pierduseră. Vioiciunea stilistică, inventivitatea, ardoarea față de meserie, forța talentului s-au văzut imediat. Dacă presa e unul dintre domeniile în care pot fi sesizate cel mai bine efectele benefice ale democrației și ale economiei de piață, un cuvînt greu de spus l-au avut și tinerii gazetari.

O dată cu jurnaliștii adevărați, au pătruns însă în presă și oameni care n-au ce căuta în această meserie. Lipsiți total de talent. Cu mari spărturi la capitolul Cultură, ba chiar și la capitolul Gramatică elementară. Cu înspăimîntătoare hibe morale. Mult timp, presa a fost o afacere rentabilă. Ziarele și revistele s-au vîndut indiferent de ținuta lor morală și profesională. În aceste condiții n-a fost posibilă necesara cernere a tinerilor ajunși în presă după decembrie 1989. Succesul facil al scrisului la gazetă a făcut ca acești tineri să nu caute a se autoperfecționa, a fi extrem de atenți cu ei și cu scrisul lor. Treptat-treptat însă, pe fondul unei drastice scăderi a puterii de cumpărare, al creșterii aproape exponențiale a numărului de publicații, concurența a devenit sălbatică. Au ieșit imediat la iveală, ascunse pînă atunci, deficiențele unor tineri gazetari la capitolul calitate. Și nu numai la capitolul calitate profesională, dar și la capitolul calitate morală.

Să amintim în acest sens lucruri pe care le cunoaște toată lumea: Falsificarea cu bună știință a adevărului, tendința de a considera că jurnalistul e un simplu mercenar, lipsa unei minime loialități, corupția.

Aceste lucruri au afectat grav autoritatea și credibilitatea nu numai ale acestor tineri, dar, prin extensie, și ale gazetarilor români în general. Din această cauză, mulți cititori au renunțat să mai cumpere jurnale și reviste.

Directorii și redactorii șefi de jurnale își știu. Cu toate acestea, unii, în loc să lupte pentru curățire presei de acești derbedei, îi încurajează în numele unei concurențe prost înțelese. Pentru ca după aceea să se întrebe, în articole suspinînde, de ce se prăbușește presa românească. Dacă gazetarii aflați în fruntea ziarelor și revistelor nu vor face front comun împotriva derbedeismului din gazetărie, nimic nu va mai putea salva publicistica noastră.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

20 comentarii pentru articolul „Nimic nou sub soare. Azi: „În toate redacțiile din România pot fi găsiți, la ora actuală, jurnaliști pentru a căror caracterizare cuvîntul lichea e prea dulce””

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *