Aliații României s-au săturat să tot arbitreze nenorocitele conflicte dintre Președinte și Premier

Am comentat, într-un număr anterior al Evz, felul umilitor în care ambasadele de la București ale unor țrăi occidentale se poartă de parcă România n-ar fi în 2015, ci în 1856, cînd Congresul de Paris a pus sub tutela câtorva țări europene – Austria, Franța, Rusia, Anglia, Sardinia, Prusia – cele două țări românești.

Momente care țin exclusiv de politica noastră internă sunt comentate părtinitor, după românii sau româncele cu care ambasadorii au legături, nu de puține ori unii ambasadori dau buzna peste autoritățile noastre și bat cu pumnul în masă. Cel al Austriei a devenit chiar obraznic în lobby-ul dubios făcut firmei austriece care a jefuit pădurile românești.

E drept că în multe cazuri, ambasadorii respectivi dau curs întrebărilor despre politica noastră internă venite din partea unei anumite părți a presei noastre, mai precis a unor jurnaliști care ling pînă și trotuarul cu gheretă din fața ambasadei occidentale, numai să aibă onoarea de a fi primiți fie și de bucătăreasa ambasadorului și omeniți cu un whisky.

Criza politică declanșată de conflictul dintre președinte și premier a provocat reacțiile unor ambasadori occidentali, a celor care de regulă se implică nediplomatic în controversele din politica noastră internă.

Pe site-ul InPolitics.ro, Bogdan Iacob a realizat o radiografie a acestor reacții. Bogdan Iacob pleacă de la o realitate:
Ambasadele occidentale au fost rugate, ca de obicei să comenteze refuzul Parlamentului de a-i ridica imunitatea lui Victor Ponta.
Citindu-le cu atenție, Bogdn Iacob reamintește că, de regulă, reacțiile la cazurile anterioare constau în criticarea Parlamentului sub motivele de independența justiției, bla, bla, bla:
„A devenit un obicei ca, după fiecare vot eșuat în parlament asupra ridicării vreunei imunități, o anumită parte a presei să ceară, precipitată, poziții din partea ambasadelor străine, mai mereu aceleași. Răspunsurile vin întotdeauna în limbaj diplomatic la extrem, tema fiind destul de delicată; analizate printre (puținele) rînduri, însă, ele pot indica destul de clar poziția statelor respective.”

Bogdan Iacob remarcă un lucru care n-a scăpat nici altor comentatori lucizi ai Crizei:
„Ei bine, în cel mai recent caz, dar și cel mai flagrant, prin greutatea personajului, adică primul-ministru Victor Ponta, apar, cum spuneam, nuanțări interesante, exact cînd ar fi fost de așteptat poziții mai dure ca de obicei.”

Sunt date și cîteva exemple:
„Una peste alta, Germania bagă abil cuvîntul «Guvern» și sintagma «întregul sprijin» în aceeași frază, americanii vorbesc, în premieră, de noțiunea de «proces echitabil», iar Franța, tot în premieră, despre necesitatea respectării prezumției de nevinovăție.”

În final, Bogdan Iacob se întreabă:
„Marea întrebare: pozițiile nuanțate, de astă dată, ale marilor ambasade se datorează scandalului Rarinca ori există rezerve față de demersul DNA împotriva premierului Ponta? Oricare ar fi răspunsul, binomul SRI-DNA, plus ÎCCJ, s-ar putea să fie la primul cartonaș galben arătat de afară.”

Nu, nu cred că aceste nuanțări sînt expresia unei poziții față de Binomul SRI-DNA.
Aceste nuanțări sînt expresia spaimei produse în cancelariile occidentale de Criza politică artificială creată de Klaus Iohannis cu sprijinul Binomului SRI-DNA.

România are un rol geopolitic crucial în zonă.
În ultimul timp, România era o zonă de stabilitate politică model.
Adică exact ce doreau Aliații de la România.
Brusc, prin iresponsabilitatea lui Klaus Iohannis, în România se declanșează o Criză politică.

Inițiații știu că-n vara lui 2012 aliații și-au trimis aici reprezentanți pentru a-i trage de urechi nu numai pe Victor Ponta și pe Crin Antonescu, dar și pe Traian Băsescu.
Părților în conflict li s-a atras atenția că Aliații nu-și pot permite să intervină iar și iar pentru a arbitra conflicte între președinte și premier pentru a stinge Crize politice riscante pentru stabilitatea unei țări precum România.

Într-o țară precum România, deja aliată, marile Puteri nu fac distincție între Președinte și premier.
În vara lui 2012 erau chemate să arbitreze conflictul dintre Președinte și premier, declanșat de premier.
Acum sînt chemate să arbitreze un nou conflict dintre Președinte și premier, declanșat de astă dată de președinte.
Asta le mai trebuia Aliaților!