Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Gîndul de sîmbătă, 15 aprilie 2017
Sebastian Ghiță beneficiază acum de o aură mediatică asemănătoare celei de după fuga misterioasă și, prin urmare, orice va spune va avea un impact public devastator
Vineri, 14 aprilie 2017, pe la prînz (cînd a reușit să pună mîna pe mine), am fost sunat de Valentin Busuioc, de la PSnews.ro, pentru un punct de vedere despre ceea ce deja televiziunile de știri și site-urile trîmbițau ca fiind capturarea lui Sebastian Ghiță.
Să fim serioși!
Formula tiribombistă Capturare trimite imediat imaginația la prinderea de către trupele SEAL a unui terorist de talia lui Ben Laden, ascuns într-o grotă din Afganistan și protejat de riscul unei confruntări pe viață și pe moarte.
Comunicatul Ministerului de Interne vorbește de o banală verificare de acte pe stradă, la miezul nopții, din partea Poliției belgrădene.
Chiar dacă momentul trimite la controalele la care se dedau Patrulele Miliției ceaușiste în bocanci, oricît ne-am strădui, e imposibil de gîndit că Sebastian Ghiță a fost victima unei Capturări.
N-am nici o îndoială că formula a fost folosită de presa noastră din motive ținînd de ceea ce în redacții se numește a face rahatul bici. Altfel spus, pentru a da o notă de senzaționalism prinderii lui Sebastian Ghiță o simplă operațiune polițienească a devenit capturare.
Numai că preferința pentru această formulă a transformat o știre într-un moment de propagandă în favoarea Ministerului de Interne PSD-ist. Sub conducerea celei conduse de Liviu Dragnea – am numit-o pe Carmen Dan – Ministerul de Interne român a desfășurat o operațiune de capturare și nu de prindere.
I-am expus lui Valentin Busuioc punctul meu de vedere despre prinderea lui Sebastian Ghiță.
Din declarația mea, Valentin Busuioc a făcut un material apărut pe PSnews.ro vineri după amiaza.
Ca și în alte cazuri, reiau aici, pe cristoiublog.ro răspunsul meu la întrebările reporterului, fără a mai pune și întrebările și adăugînd unele lucruri care mi-au venit în cap după publicarea textului pe site, gînduri ivite din noile informații despre evenimentul de la Belgrad.
*
Nu putem spune precis, deoarece nu știm dacă a fost sau nu vorba de o capturare. «Capturarea» o putem pune într-o ghilimele. O capturare în Belgrad e mai greu de presupus. Eu nu cred în vigilența poliției sârbești care a oprit un tip pe stradă sau că le-au atras atenția ai noștri. Cred că se săturase și Sebastian Ghiță să fie fugar – asta îi făcea imposibilă orice afacere în România, orice contact în România. Oricum: făcea imposibilă orice declarație. Deci, din punctul acesta de vedere, dacă a fost o negociere cu ei, cu Sistemul, atunci nu trebuie să tremure nimeni. Dacă e o acțiune pe cont propriu sau a unei grupări din SRI menite a răsturna altă grupare, atunci trebuie să tremure cei care știu că Ghiță știe.
Oricum: un lucru este sigur: capturat-necapturat, înțeles-neînțeles, Sebastian Ghiță poate acum să vorbească din Serbia, poate să trimită casete… Practic, era imposibil să mai trimită casete, să mai dea interviuri, pentru că toți cei care l-ar fi contactat ar fi fost acuzați de favorizarea infractorului. Deci, din acest moment, putem spune un lucru cu certitudine: Sebastian Ghiță e liber să vorbească, să prezinte dovezi, să acorde interviuri… (Probabil că va și acorda.) Și atunci, dacă e liber, poate că tremură toți cei care știu că Ghiță știe foarte multe lucruri despre ei.
*
Dacă mă gîndesc bine, indiferent de cum s-au petrecut lucrurile în realitate, pentru Sebastian Ghiță ele reprezintă un final dorit. Încă de cînd a șters-o, m-am întrebat cum de a putut face o asemenea prostie. Cînd ai atîtea afaceri în România, cînd ai atîția bani, cînd ai atîta influență, nu poți fugi din țară peste noapte, fără a-ți fi pregătit în străinătate locul în care să se muți definitiv. Sebastian Ghiță lăsase impresia la început a unui tip care a fugit din țară de teama arestului preventiv. Viața a arătat că arestul preventiv nu te scoate din viața socială, nu te sărăcește, nu te face un paria, dimpotrivă, te face vedetă.
După ce-am văzut dezvăluirile prin intermediul casetelor, dar mai ales efectul lor ieșit din comun – scoaterea din joc a atotputernicului Florian Coldea pe baza unor pliante publicitare aduse drept dovezi-, mi-am dat seama că fuga lui Sebastian Ghiță fost înainte de toate o operațiune mediatică. Fără dispariția sa misterioasă, fără tărăboiul creat, dezvăluirile sale ar fi avut un impact minor. Una e să dea un interviu un om de afaceri anchetat penal și alta e ca seară de seară națiunea să aștepte o nouă casetă, ajunsă la redacție pe căi misterioase, în care un tip dispărut după o sindrofie la SRI se confesează ca înaintea morții.
O dată consumat momentul mediatic, cred că însuși Sebastian Ghiță își punea problema cum să revină în țară. Avea de rezolvat o groază de probleme adunate după fugă, ipostaza de fugar făcea imposibilă organizarea unei apărări temeinice în anchete și în procese, era despărțit de familie, nu mai reprezenta un pericol pentru nimeni prin ceea ce știa, deoarece nu mai avea cum să intervină în presă. Predarea sa pur și simplu sau revenirea sa la București l-ar fi micșorat în ochii opiniei publice. Dar așa, capturat la miezul nopții, cu documente false, deghizat și mai ales după cutreierarea întregului continent, Sebastian Ghiță a creat un nou moment mediatic de excepție, un moment care-i păstrează imaginea de tip ieșit din comun. În orice caz, dacă s-a lăsat prins pentru a putea face dezvăluiri ( imposibile ca fugar, televiziunea care i-ar fi luat interviu ar fi putut fi acuzată de complicitate cu infractorul), Sebastian Ghiță beneficiază acum de o aură mediatică asemănătoare celei de după fuga misterioasă și, prin urmare, orice va spune va stîrni un uriaș interes, va avea un impact devastator și va fi crezut pînă la ultima virgulă.
*
Eu cred că Sebastian Ghiță nu este un tip care – brusc, în seara aia de decembrie (cum era supărat pe colegii lui de la SRI) – a șters-o și a alergat prin mai multe țări. Din câte vedeți, cred că ultima stație era tocmai făcută să fie Serbia: o țară cu dificultăți de extrădare… Dar oricum: cred că nu ai noștri au ales, ci ei au ales. Eu nu cred în – cum spune Traian Băsescu – măreția statului român, care prinde pe orice fugar… Mai sunt – cred – și alți fugari care n-au fost prinși. Și îi prind chiar în Serbia, pe stradă, verificându-le buletinul? De parcă în Belgrad umblau niște patrule, ca pe vremea lui Ceaușescu, și-l vânau pe Ghiță: «Arată-mi actele! Aoleo, ai acte false!» Hai să fim serioși!”
Cel mai rău din dezvăluirile lui Dan Andronic iese fostul procuror general Codruța Kovesi. Ea chiar n-avea ce căuta acolo (la întâlnirile descrise de Andronic – n.r.)! Hai, că poate că șeful SRI a avut misiune. Ăștia de la servicii pot să fie oriunde (și la bordel), dar ea chiar n-avea ce căuta acolo. Deci, dacă există un scenariu (repet: nu pot să știu) care vizează acum ultimul hop în legătură cu răsturnarea Codruței Kovesi, probabil că acum va avea loc, deoarece, după ce trece breaking news-ul lui Sebastian Ghiță, începem să ne întoarcem la dezvăluirile despre anul 2009, care (vă pot da o știre) nu se vor opri; vor merge mult mai departe și vom auzi lucruri incredibile.
*
N-a remarcat nimeni pînă acum.
Așa zisa capturare a lui Sebastian Ghiță curge în favoarea ministerului de Interne PSD-ist, a ministrei Carmen Dan și prin asta a guvernului PSD-ALDE. Iată – se va spune – ministerul a reușit să-l captureze pe celebrul fugar, fără angajamentele publice ale președintelui, fără celulă de criză condusă de SRI, fără tărăboi mediatic. De la fuga lui Ghiță Codruța Kovesi a ținut să folosească faptul că fugarul nu era prins pentru o campanie de sugerare perversă că ministerul de Interne, condus de o PSD-istă, se face că-l caută.
Prin anunțul privind prinderea prezentată drept capturare, Carmen Dan i-a dat șah Codruței Kovesi.
Comentarii
Preşedinte Uniunea Naţională a Judecătorilor, Dana Gârbovan:
–
Primul care a denuntat nedreptatea procesului lui Isus a fost un talhar
Pe langa partea religioasa, sarbatoarea crestina a invierii lui Isus scoate in evidenta rolul legii si al judecatii in societate. Conform relatarilor biblice si extra-biblice, Isus a fost condamnat in baza unui proces nedrept, care a incalcat atat normele procesuale iudaice, cat si pe cele romane din timpul respectiv. Pilat, procurator roman al regiunii, a lasat poporului responsabilitatea sentintei lui Isus. Iar poporul, manipulat de preoti si carturari, a strigat ca doreste sa fie eliberat un vinovat si pedepsit un nevinovat.
„Sa nu te iei dupa cei mai multi, ca sa faci rau; si la judecata sa nu urmezi celor mai multi, ca sa te abati de la dreptate”, spune una din regulile date de Dumnezeu lui Moise dupa iesirea din Egipt. Intelepciunea acelor cuvinte e valabila si azi, caci pericolul judecatilor populare e mereu prezent. E important sa ne amintim ca judecata se face dupa lege si proceduri, nu dupa aplauzele sau strigatele multimilor. Sentinta data in cazul lui Isus a fost ca acesta sa fie rastignit pe cruce. El si-a executat pedeapsa rastignirii intre doi talhari.
–
http://www.stiripesurse.ro/mesaj-cu-substrat-al-danei-garbovan-inaintea-pastelui-ce-a-anuntat-judecatoarea_1191353.html
Evoluţia speciei:
-“Noi suntem generali DNA!”
-“Noi suntem procurori SRI!”
-“Noi suntem judecători bisexuali!”
– Dar voi cine sunteţi aşa tăcuţi şi de ce mergeţi pe burtă?
– Noi facem legea. 🙂
Îmi doresc ca Ghiţă să vorbească mult şi bine, tare şi des, cât mai convingător, cu cât mai multe probe, până la rupere de nasuri pe sus, până la reducerea la tăcere a celei care nu comentează nici când are motive să se apere.
–
Cine poate să-i ridice moralul şi tupeul lui Kovesi, s-o îmbărbăteze, s-o încurajeze să anihileze armele lui Ghiţă, să se concentreze cu luciditate optimă la doborât ţinta?
Liderul tâmpiţilor de opinie, Mugur Ciuvică, şi toţi cei care minimalizează capacitatea sau posibilităţile lui Ghiţă.
–
Când Voiculescu îl vede pe Ciuvică la postul lui TV, ori se răsuceşte în somnul din celulă, de nervi, ori îi mulţumeşte lui Ciuvică – printre dinţi – pentru eroica susţinere morală indirectă a lui Kovesi, naşa condamnării lui Felix – în regim de urgenţă şi-n extremis – înainte de pescripţie.
Cât pe ce să-l scape pe Voiculescu teafăr şi nevătămat, necondamnat.
Noroc de ambiţia profesionistă stârnită în Kovesi de cei ca Ciuvică, noroc de provocarea arsenalului ei legat ombilical de protocolul SRI-DNA. Cu cât Ciuvică îi arăta degetul lui Kovesi, cu atât o stimula mai tare să urmărească ţinta Felix până la capăt, cu toate armele: tras Mustaţa din complet pe dreapta şi băgat pe uşa din faţă – în completare – pe cea mai grăbită judecătoare din toate timpurile. 🙂
–
Bravo, Ciuvică! Hai, Kovesi, recuperează-l pe prostul Ghiţă şi bagă-l acolo unde vorbitorul depinde de ordinul celor care decid cine trăieşte şi cine moare!
– Bulă, cum se cultivă şi se întreţine orizontul de aşteptare publică, invers proporţional cu stabilitatea scaunului celor care sabotează drepturile individuale şi acţiunile de aflare a adevărului?
– În niciun caz cu alde Lăzăroiu, Ciuvică, Coldea, Pescariu, terenul generalilor, presa acoperiţilor, bazinul ştampilatorilor, „Noi suntem statul!”, „Noi suntem DNA!”, voi sunteţi căţeii, aport!
– Bulă, de unde vine sintagma „cap de pod”?
– Pomanagiu la stat – în capul podului- nebăgat în seamă, ca Mafalda în criza previziunii isterizate.
Boală greu de dus:
să te crezi mai deştept ca Ghiţă şi să ai banii lui Lăzăroiu. 😀
În loc de aşa noroc, sărbători fericite! 🙂
L-aţi văzut cumva pe Ciuvică, liderul tâmpiţilor de opinie?
El se jură că-i prostie să laşi – de izbelişte, ca Ghiţă – cauţiunea de 13 milioane de euro, în loc să stai cuminţel capră în arestul preventiv şi repetat, până la loc comanda, până te trezeşti – dacă te mai trezeşti la viaţă- şi găurit şi cu banii luaţi.
De ce liderul tâmpiţilor, Ciuvică, la o adică, tot i-ar fi mai la îndemână, nu-l întreabă cum e mai bine pe Sorin Crivăţ?
Sau să-l întrebe pe călăul în viaţă al lui Sorin Crivăţ – Valentin Şelaru – judecător ICCJ, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al justiţiei cu credibilitate pentru tâmpiţii de opinie, după distribuirea dosarelor DNA pe sub mâna aleatorie, cu dedicaţie.
Când – din motive tehnice sau alte cauze pur întâmplătoare 😀 – distribuirea măsluită a dosarelor DNA nu-şi poate îndeplini misiunea de securitate naţională, ştiţi cum mai poate inculpatul să cadă tot pe mâna judecătorului – călău de serviciu – Valentin Şelaru?
– La noroc. 😀
– Bulă, Maflada n-a avut nicio nelămurire, când a auzit cum scăpa Ghiţă – ca prin urechile acului – în toate ţările prin care a trecut, până-n Serbia. Exact când să-l prindă, îl pierdeau de fiecare dată. Tu ai vreo nedumerire?
– Da, cum îl găseau din nou, de fiecare dată? 😀
– Bine, dar – până la urmă – autorităţile române l-au prins? Nu poţi nega una ca asta.
– Da, şi? La ce le foloseşte?
– Păi, o să-l aducă în ţară, până la urmă.
– Asta-i altă urmă. 🙂
– Bulă, dacă Ghiţă este un pericol instituţional şi a fost urmărit prin toată Europa de eroii neamului, până-n Serbia, de ce nu l-au lichidat după datina străbună?
– L-au urmărit sau l-au păzit?
– Bulă, care este filmul tău preferat?
– Filmul interviului luat de Victor Ciutacu după gratii sau după evadare.
– Bulă, ce-i azilul politic?
– Postul lui Ghiţă de Radio Erevan. Noi întrebăm, el transmite. 😀
– Bulă, care-i cel mai tare azil: de animale, de copii sau de bătrâni?
– Azilul de râs în nasul DNA-ului.
Ia zi-ne, Mafalda, nu preferi – de la Sorina Matei – harta turistică a lui Ghiţă prin Europa şi adevărul despre sosirea lui Ghiţă în Belgrad doar cu o zi înainte să fie capturat?
Adică nici prin alte ţări – cutreierate de Ghiţă şi cunoscute de urmăritorii lui – nu l-a întrebat nimeni de sănătate 🙂 , dar cum rămâne cu localizarea lui Tapalagă şi mai ales cu rolul lui Ghiţă de gazdă primitoare pentru cei care l-au vizitat tot în Serbia?
Mafalda Lăzăriu, după ce a localizat prostia lui Ghiţă în Serbia, are motive să se întrebe, pentru acelaşi vecin al meu:
– Câte coaie are „prostia” lui Ghiţă? 🙂
–
http://www.evz.ro/exploziv-filmul-secret-ghita.html
Neglijenţa din prostie nu-i totuna cu siguranţa în contumacie.
–
Se întreba lumea:
-Care dintre prezicerile lui Lăzăroiu, Sebastian Lăzăroiu, s-au adeverit, încât îşi merită aerele de al nostru nostradamus?
Eu, unul, ştiu numai de eşecuri, cu excepţia divorţului USL care de fapt nu a avut un termen de îndeplinire, deci a fost golăneală pentru proşti, pe încercate, unde fel de „când va fi, va fi, într-o bună zi”; încercare de compătimit, nu de apreciat.
Cine mai crede în pronosticurile şi statuia de plastilină ale lui Lăzăroiu, să-l întrebe de unde şi-a arogat aura de cel mai mare privitor în viitor şi să-i ceară două probe ale verităţii. N-are decât asemănarea cu miliţianul modelat de Bulă din căcat, în loc de plastilină. Şi asta era tot în contumacie, ca Ghiţă, despre care Lăzăroiu anticipează retroactiv 😀 că a căzut prins din prostie.
Şi ce bucurie pe capul lui Lăzăroiu! Cu cât Ghiţă va întârzia sosirea în Bucureşti, cu atât ca suferi Lăzăroiu, prezervativul Lăzăroiu – omul viitorului şmecher, miliţianul adevărului care-şi prezervă dreptul de a nu spune nici de data asta un termen, până la care Ghiţă va cădea de prost, cu avionul aterizat în Otopeni.
Există şi vor fi tot înainte multe semne de întrebare legate de adevărurile lui Ghiţă. Ne aşteaptă lucrăturile cu jumătăţi de adevăr sau cu adevărul neterminat din cauza diversităţii formelor de divesiune pentru proşti. Va înghiţi şi Lăzăroiu pe săturate, că doar n-are scutire de căcat în intersecţie, unde dirijeaă circulaţia adevărului.
Deocamdată dăm cu presupusul, ne-ar plăcea să înţelegem măcar pe unde umblă adevărul în contumacie sau încercăm să ne dumirim cu întrebări, nu cu certitudini ca Lăzăroiu.
Ieri bubuiau televiziunile pe la care mergea orbecăind Lăzăroiu în vremurile lui de glorie, până şi-a pierdut de prost titlul de Mafalda din Carpaţi, cum că Ghiţă a cutreierat în circuit toată Europa ca turistul fără cap, dar cu ghid din Poliţia română – folosit la raport – pentru reconstituirea anticipată 😀 a traseului turistic parcurs de Ghiţă, cu precizie milimetrică.
Eu, unul, înţeleg dimpotrivă că Ghiţă nu a părăsit Serbia niciodată şi nu s-a lăsat speriat de Tapalagă, or una ca asta ar spune multe despre cât de precaut şi-a propus Ghiţă să fie, încât şi-a permis să primească musafiri, precum îi primeşte un şef de trib în audienţă pe dansatorii cu toba-n mână.
Râsul lumii nu-i curajul lui Ghiţă de a nu-şi lua măsuri extreme de precauţie, ci curajul lui Lăzăroiu de a-şi băga ca prosul vesel capul de struţo-cămilă în nisipurile mişcătoare, fără să se întrebe măcar într-o doară cum naiba s-au simţit autorităţile române cînd au dansat degeaba cu toba-n mână în Belgrad – în jurul lui Ghiţă- fără să-l poată atinge măcar cu o floare? S-au învârtit cu ţonţoroiul şi n-au avut în cap să cheme – în colaborare – un poliţist sârb, ca să-l legitimeze pe Ghiţă mai din vreme?
–
Ia zi-ne, Mafalda! Când intră Aleksandar Vucic în pâinea de preşdinte al tramvaiului numit dorinţă? Întreb pentru un vecin. Poate până acum Ghiţă a aşteptat tramvaiul.
Ştii cum e în staţie, te vede lumea şi nu-ţi pasă.
Dan Tapalagă=escroc jurnalistic şi borfaş de presă vândută.
–
Doar un caracter ca al lui Tapalagă ar insista să se laude cu „prima audiţie” Ghiţă în Serbia, prezentată de Hotnews pe 15 martie, cu toate că ştie de predecesorii aceleiaşi versiuni:
– Radu Tudor la 12 martie; şi el exagerează cu lauda de sine: versiunea lui se nimerea abia la a opta încercare de scenariu, or bâjbâiala cu a opta roată la cărută, pe lăudate, răstoarnă deja căruţa cu privitori proşti de la Caracal, înainte să ajungă la Paris pe încercări turistice în toată Europa.
–
– Caţavencii au expus primii localizarea, la 28 februarie 2017.
Au meritul cel mai respectabil, fiindcă au urmărit un fir logic, au dedus o concluzie raţională, frumos demonstrată; nu au primit ca pomanagiul Tapalagă un pont de bani gata, pentru presa lui vândută.
Escrocul jurnalistic suferă de eşecul exclusivităţii neîmpărtăşite, din cauza siguranţei lui că predecesorii localizării de pomină, Caţavencii, n-au avut parte de pomana porcului Tapalagă. Borfaşul acaparator după persistenţă se cunoaşte: nu-i trece boala confiscării cu orice preţ a întregului mediu înconjurător şi persistă că ca el n-a fost nimeni primul.
Iar cind voi veni , ” pre multi am sa popesc!”
Din nou o interpretare interesantă si realistă a evenimentelor petrecute. Un eseu foarte bun!
Paște fericit! Sănătate, bucurii, multă liniște și împăcare.