Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Din ciclul: Ce vrăji a mai făcut Uniunea lor. Cum și-a dat premierul britanic Theresa May Tratatul Brexit pe mâna celui cu care negocia, Jean Claude Juncker

Veșnicie, numele tău e Brexit. Sau invers

Așa cum se prezintă tabloul politic în Marea Britanie, mesajul despre Brexit este clar: Uniunea Europeană a devenit o închisoare din care nu poți să evadezi decât dacă slăbești suficient ca să ieși printre gratii. Un lider UE, Jean Claude Juncker, o sfătuiește pe șefa Executivului britanic, Theresa May, să organizeze alegeri care, ulterior, îi vor distruge acesteia majoritatea în Parlament, iar un ONG finanțat Soros presează în Justiție și trimite aprobarea Brexitului la Parlament, adică într-un loc unde se știa că Tratatul va rămâne blocat. Lideri ai Opoziției britanice (precum Laburistul Jeremy Corbyn) își anunță deja în aceste zile disponibilitatea pentru ideea unui alt Referendum și, între tragic și grotesc, nimeni nu pare să mai fie interesat de decizia națiunii de la Referendumul Brexit (23 iunie 2016) când 17.4 milioane de britanici au votat pentru ieșirea țării din UE. Așa încât, singura opțiune la îndemână a Theresei May- încercuită la Parlament de un cor vocal de contestatari- rămâne deocamdată „no deal”, adică retragerea din UE fără niciun tratat cu blocul european, opțiune care este criticată de unii Conservatori și de Opoziție, pentru presupuse efecte negative pe care le-ar induce în economie.

Dacă-i vineri 13, e Juncker

În aprilie 2017, premierul britanic Theresa May convoca alegeri generale, cedând sugestiei făcute de președintele Comisiei Europene (CE), Jean Claude Juncker, că Partidul său (Conservator) avea nevoie de o majoritate parlamentară mai confortabilă decât cele 17 voturi de la acel moment, pentru „instrumentarea” Brexitului. Decizia a fost dezastruoasă: Conservatorii au pierdut prin alegerile din Iunie 2017 majoritatea parlamentară și au fost nevoiți să se alieze cu Partidul Democrat Unionist (DUP), un partid de buzunar din Irlanda de Nord care a acceptat alianța numai după ce Guvernul May i-a alocat de la buget 1 miliard de lire pentru circumscripțiile sale electorale. Sfatul lui Juncker costase scump nu doar finanțele țării, ci și evoluția dosarului Brexit.

Un haos destul de ordonat

Dacă la acest lucru adăugăm că un ONG finanțat prin controversatul miliardar nord-american George Soros obținuse la Curtea Supremă a Marii Britanii ca Tratatul Brexit negociat de Guvern să fie aprobat și în Parlament, vom obține dimensiunea reală a haosului din Insulă: un haos alimentat prin multitudinea de opinii ale parlamentarilor britanici, prin numeroasele tabere formate, prin sforăriile, acuzele, scenariile, încleștările și atmosfera politică încinsă din legislativ. Astfel încât, la mică distanță de 29 martie 2019- ziua când Marea Britanie ar ieși oficial din componența UE, Tratatul Brexit este blocat la Parlament, fără nicio soluție previzibilă care să împace Conservatorii și Laburiștii. În același timp, Theresa May este acuzată că a pierdut controlul situației, iar Opoziția- condusă de Laburiștii lui Jeremy Corbyn – lucrează în tăcere pentru anularea Referendumului și eventual, pentru revenirea țării, printr-un alt vot public, la Uniunea Europeană (UE), împlinind astfel opțiunea taberei „globaliste”. Este doar o altă mostră a modului în care mafiotizarea decizională de la nivelul Uniunii Europene permite (în numele „democrației”) anularea unui vot popular în favoarea „inițiativelor” unor „cluburi” economice și politice oculte din SUA și de la Bruxelles.

Cine este Gina Miller

Dacă negocierile pentru Brexit sunt azi blocate, acest lucru se datorează în mare măsură faptului că, în 2017, Curtea Supremă a Regatului britanic a decis că Tratatul cu UE va trebui aprobat și de Parlament: altfel spus, după votul popular organizat în 23 iunie 2016 de mediul politic, Acordul negociat cu UE de Guvernul May și de specialiștii săi, a fost trimis dezbaterii și aprobării parlamentarilor, fapt care schimba fundamental situația. Acțiunea în Justiție care a culminat cu Decizia Curții Supreme fusese introdusă de Gina Miller (născută Singh), femeie de afaceri care apare ca descendentă a unei familii de indieni din îndepărtata Guyana britanică. În ianuarie 2017, Curtea Supremă decidea în favoarea Ginei Miller și ridica astfel, în fața guvernului lui May, provocări uriașe, fiindcă echipa de negociatori a Regatului și Guvernul său trebuiau acum să depășească nu doar exigențele UE, ci și ale propriilor partide parlamentare.

„Another day, another quid”

În plus, acțiunile anti-Brexit ajunseseră deja la o „maturitate” în consistența lor financiară: în februarie 2018, presa britanică relata că George Soros, cunoscut și ca „filantrop” în presa pro-globalistă britanică (gen „The Independent” sau „The Guardian”), donase 400 000 de lire britanice (453 000 euro) grupului „Best for Britain”, înființat de Miller. Scopul declarat al organizației era anularea Referendumului, declanșarea unui al doilea vot național care să oprească Brexit-ul, dar și recrutarea de donatori ai Conservatorilor, pentru a slăbi poziția premierului May și a partidului său. Activista Miller a negat public orice legături cu Soros, dar dezvăluirile din „The Daily Telegraph” referitoare la apariția lui Soros pe malul Tamisei nu făcuseră decât să toarne gaz peste un material extrem de inflamabil și să stârnească revolta opiniei publice împotriva imixtiunilor externe.

„O zi proastă pentru Europa”

La începuturile sale, Referendumul Brexit a avut în 2016 două motive majore: o adversitate cruntă între fostul premier britanic David Cameron și președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, respectiv eșecul lui Cameron de a renegocia cu partenerii din Uniune beneficiile pe care le primeau muncitorii UE și familiile lor în Regat și unele măsuri pentru reformarea colosului european, care tindea să se auto-devoreze și să își înghită membrii mai mici. Cele două motive au fost conectate puternic între ele, motivate eventual de sosirea și ascensiunea lui Juncker în cadrul UE. În iunie 2014, David Cameron declara că ziua alegerii lui Jean Claude- Juncker în funcția de președinte al Comisiei Europene (CE) a fost „o zi proastă pentru Europa”. Dacă azi sunt rememorate „performanțele” echipei Jean Claude Juncker (Luxemburg)- Frans Timmermans (prim-vicepreședinte, Olanda) la cârma CE, apare evident că David Cameron este confirmat cu prisosință: Comisia lui Juncker a facilitat migrația masivă și ilegală spre Europa dinspre țări africane cu radicalism islamic și terorism activ, a impus ca „instrument de lucru” un dublu standard jenant care a separat statele din Estul și Vestul Europei printr-o invizibilă frontieră numită „Europa cu două viteze” și a încercuit UE cu inamici publici- de la Israel și Statele Unite până la Rusia și China.

Țineți minte trei cuvinte: Juncker, sciatică, președinte

Sosit la cârma CE din funcția de prim-ministru al Luxemburgului, unde fusese obligat să demisioneze în urma unui scandal cu servicii secrete și Stat paralel (scandalul SREL), Juncker a fost impus de „elite” la conducerea Executivului european în iulie 2014, în pofida opoziției britanice. A fost scânteia care a catalizat Brexitul. În 2015, când Conservatorii au câștigat majoritatea parlamentară la Camera Comunelor, Cameron a revenit și a confirmat demersul său mai vechi de a organiza un Referendum referitor la apartenența la UE. Anunțul venea pe fondul unor discuții tensionate cu leadership-ul Uniunii Europene, despre emigrație și beneficii primite de lucrătorii UE, despre birocrație UE, reducerea influenței Curții Europene de Justiție (CEDO) pe Curțile și Poliția britanice și pe tendința CEDO de a ignora suveranitatea națională a statelor membre, respectiv despre oferirea de puteri sporite statelor membre UE în raport cu capacitatea organismelor mamutului european de a emite legi ce nu pot fi combătute.

A plecat Cameron. Cum procedăm?

În 2016, Referendumul organizat de David Cameron a avut o singură întrebare, dar extrem de clară, care l-ar fi făcut invidios pe Liviu Dragnea, în România, la Referendumul pentru Familie. „Ar trebui ca Marea Britanie să rămână un membru al Uniunii Europene sau să părăsească Uniunea Europeană?”. Procentual, 51.9% dintre votanții britanici au optat pentru părăsirea UE, iar acesta a fost decesul visului pan-european de la Bruxelles. Pe 24 iunie 2016, Cameron își împlinea o promisiune mai veche și demisiona din funcția de prim-ministru. Fără îndoială, Theresa May, care i-a succedat la conducerea Conservatorilor și care azi este încolțită din toate părțile de susținători și de adversari ai Brexit, știe sigur că ziua când a demisionat Cameron a fost una „proastă pentru Regat”.

Stop la „Backstop”

Pe 15 ianuarie 2019, Acordul pentru Brexit al Guvernului May cu UE a fost respins de Parlament, într-un vot care a fost considerat „istoric” de mass-media, inclusiv prin diferența uriașă de scor: 432 de parlamentari au votat împotriva Acordului (inclusiv DUP și unii Conservatori) și doar 202 l-au susținut. Principalul motiv care îi unise pe nemulțumiți era așa-zisul „backstop” instituit de UE și acceptat de UK pe frontiera dintre Irlanda de Nord și Irlanda: termenul impunea o frontieră „prietenoasă” și funcționarea unor legi UE (pe standarde și produse) pe teritoriul nord-irlandez, dar și bizarerii- de exemplu, hrana sosită dinspre Regat ar fi urmat să fie supusă controlului vamal, spre deosebire de produsele sosite dinspre Irlanda (UE). Încă nedezmeticită după vestea respingerii Acordului la care muncise doi ani, premierul May a fost nevoită să înfrunte și un vot de neîncredere, cerut de Laburiști, pe care l-a depășit „la mustață”. În prezent, Theresa May a început o serie de convorbiri cu lideri ai Opoziției pentru „deblocarea situației”, dar nu se întrevede o normalizare rapidă a situației, cu liderul Laburist Corbyn care a anunțat că nu va onora nicio invitație dacă nu este exclusă oficial de către May varianta părăsirii UE prin „no deal”: panica lui Corbyn nu este întâmplătoare fiindcă un „no deal” ar arunca la categoria „pierderi” toate eforturile și risipa de resurse făcute de cercurile globaliste în ultimii aproape trei ani pentru a anula Brexit-ul.

Corbyn. Pălăria și paltonul

Liderul Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, omul care ar vrea să naționalizeze Marea Britanie, are inevitabil la fel de mulți contestatari ca și May și pendulează prin știrile pe care le provoacă, între „extravaganțe” politice și „radicalisme” politice. dacă este vorba de o extravaganță cu poșetă, este de reamintit că în august 2015, Corbyn „lua în considerație” introducerea de vagoane uni-sex, pentru femei, la metrou și la trenuri, pentru „protejarea împotriva agresiunilor sexuale”. În februarie 2018, partidul lui Corbyn era acuzat de discriminare după ce, la un eveniment al „diversității” organizat de Tinerii Laburiști, albii heterosexuali nu au mai fost primiți, fiindcă nu făceau parte din „diversitate”. Tot în 2018, presa britanică și israeliană publicau imagini cu Corbyn depunând coroane de flori lângă mormintele a patru palestinieni conectați cu gruparea „Septembrie Negru”- cea care a comis masacrul la Jocurile Olimpice din Germania (1972), când lotul israelian de olimpici a fost măcelărit. Era același Corbyn care a fost frecvent blamat în presă că este tolerant cu nucleele de anti-semitism din sânul propriului partid și care astăzi, cu un dosar greu de acuzații, era chemat cu rezolvări pentru dosarul Brexit.

În genunchi mă-ntorc la tine: Brexit, fabrici și uzine

În contextul în care spațiul de negociere Conservatori- Opoziție s-a îngustat extrem de mult în ultimii doi ani, nu mai surprinde că atmosfera din mediile politice și sociale britanice a devenit una de incertitudine și de nervozitate, cu publicații britanice, personalități politice, artiști sau oameni simpli care au susținut ani de zile ideea BREXIT și distanțarea de UE (invocând decizii controversate ale CEDO, sumele uriașe virate de Regatul Britanic la contribuția comună a UE, ori tirania economică a liderilor Franța-Germania etc) și care astăzi au revenit și cochetează cu ideea rămânerii în UE. Așa cum este tratat de „iluminații” din conducerea UE, dar și de unii politicieni britanici, Brexitul devine de la o zi la alta un cadavru din care vor ciuguli în scurt timp, la televizor, vulturii globalismului.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „Din ciclul: Ce vrăji a mai făcut Uniunea lor. Cum și-a dat premierul britanic Theresa May Tratatul Brexit pe mâna celui cu care negocia, Jean Claude Juncker”

  • Pentru organismele unicelulare , Roxi ,jipula , Matei , care secreta pe-aici , la ordin , ca justiția a fost călărita,decapitată ,sau ce lozinca mai primesc din pădurea tutelară ,iacătă o mostra dintre zecile de mii ,când coana legată la ochi era după chipul și asemănarea voastră , cum v-au spus aia de va comanda ca trebuie sa fie , și momentan nu mai e :
    https://m.youtube.com/watch?v=rOOtFYd6J-w

  • Cumpărați lire englezești acu cît îs ieftine. După BREXIT lira se scumpește și se vor căștiga bani frumoși 😎

  • Colonelul SRI Daniel Dragomir cere directorului SRI Eduard Hellvig si senatorului Claudiu Manda sa desecretizeze marturia generalului Dumitru Dumbrava: “. Alaturi de Coldea, Dumbrava a utilizat mijloacele serviciului pentru a contacta judecatori, procurori pentru operatiuni necesare acapararii puterii de catre statul paralel”
    Maaannn, ce distractie. Daca vorbeste Dumbrava incep in sfarsit sa cada si generalii SRI cu salarii de generali NATO. Iar aia cu supravegherile or sa se mute in garsoniera lu Iohannis de la Cotroceni, ca sa se simta in siguranta.

    • Facebook e acuzat mai nou ca face stiri false folosind motivul ca Brexit va pune specii de animale in primejdie. Greu de crezut ca pe Jipa, Cernat sau pe secureva. Eventual, primejduirea unor specii de plante precum canabisu i-ar putea afecta p-astia, da ptr asta nu trebe neaparat Brexit. 😆

      • Roxy Roman, securista cu doo sexe care veghează chiar și cînd soilește 😎 . Scenariu. Ghiță plătește datoriile prăpădiților de la Realitatea TV, sclavu raresh Bogdan se reprofilează pe sortarea de fier vechi la centre de colectare, animatoarea Rifai se apucă de dansat pe mese în nightcluburi, Soros începe să înjure pe ungurește, informatoru SRI CR Tudor Popescu face o criză în direct și e înlocuit la DIGI TV cu Mălin Bot, și se face lumină-n sat. Ce complicată viață are ăștia prin presă, ceva de speriat. 😆

        • Sau, mai realist, fomistu Rares Bogdan si animatoarea Denise Rifai vor incepe sa il laude pe Dragnea la Realitatea TV, la o ora de maxima audienta, iar rezistentii vor lua doza tripla de „iarbă”. Ptr ca sorosismul nu a scos doar modelul perfect de imbecil- comentator, precum securistu Teo Matei, sau de gospodină perfectă cu capu-n borcan ca Roxy, dar si pe cel de mercenar perfect precum Rares B. 😯 Vine ziua cind lumea va afla ca ăia sus isi fac jocurile, iar lumea stă și se bășcălește pe site-urile ziarelor. 😀

          • Cosmin Gușatu (declarație RTV)- „Situaţia mass-media nu e una simplă şi am început aceste discuţii prin noiembrie la Bucureşti, discuţii la care au participat şi alţi patroni din mass-media, Sebi Ghiţă deocamdată nu se poate deplasa să vină în ţară şi atunci am ales să avem această discuţie la Belgrad. ” Ai nu zău rateule, „complicată”. O fi ptr amărîții ăia de reporteri care tre să scrie tot cele dictează vrun dobitoc de șef de redacție pe salarii de nimic, nu ptr tine, cu costum scump și cu datorii la stat 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *