Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

Ponderea crescîndă a luptei extraparlamentare sau 2017 – un nou an 1990

În zilele de 30 noiembrie și 1 decembrie 2017, întreaga presă autohtonă, în frunte cu batalionul televiziunilor de știri, a pisat mărunt-mărunt tema Dezbinării societății românești cu prilejul Zilei naționale. Fapte precum absența din tribuna oficială a liderilor PSD și ALDE – Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu –, strîngerea în Piața Victoriei a cîtorva sute de TeFeLiști, mai toți îmbătrîniți în protestele anti-guvernamentale din 2017, care par a le ține locul de orice altă înfăptuire profesională, socială și chiar conjugală, Recepția de la Cotroceni văduvită de participarea premierului, astfel încît Klaus Iohannis și-a măcănit pereților textul de negare a existenței statului paralel, negare avîndu-și temeiul în faptul că el nu-l întîlnește în timpul deplasărilor huruitoare și costisitoare din fiecare vineri după-amiază pe traseul Palatul Cotroceni – Cuibul de turturică al Răvășitoarei, au fost interpretate de moderatoare și prezentatoare îmbrăcate în ii (patriotismul înseamnă însă altceva decît folclorismul de operetă) drept un moment de Criză uriașă a societății românești, născătoare firește de o cascadă de Breaking news-uri concurate doar de cele izvorîte din starea vremii.

Eu însă nu m-am cutremurat, nu m-am îngrijorat și nici măcar nu m-am preocupat de faptele prezentate de presa noastră drept dramatice prin unicitatea lor în postdecembrism.
Și asta din simplul fapt că pentru mine, om bătrîn, care am văzut și comentat aproape zi de zi întreaga istorie postdecembristă , toate cele întîmplate în aceste zile atît pe scena politică a țării, cît și pe scena Străzii, nu sînt o premieră. Fapte asemănătoare, dacă nu identice s-au petrecut și în decembrie 1990, cînd România cunoștea din punct de vedere social- politic o situație asemănătoare celei din decembrie 2017.

Despre evenimentele care au ținut de sărbătorirea Zilei naționale și de cele care au marcat comemorarea lui decembrie 1989, publicam în numărul din 22 decembrie 1990 al revistei Expres Magazin, un text ce lasă impresia c-a fost scris acum, în decembrie 2017:

„O imagine pregnantă asupra situaţiei politice din România la un an de la răsturnarea dictaturii ne-o oferă însăşi sărbătorirea în aceste zile a aniversării evenimentelor din decembrie 1989.

Comunicatele aparţinînd diferitelor formaţiuni politice, acţiunile concrete, atît ale Puterii, cît şi ale Opoziţiei, gesturile individuale şi colective se adună într-un moment care, asemenea unui focar, reflectă starea societăţii româneşti de la ora actuală.

Chiar de la început trebuie evidenţiate controversele ivite în legătură cu modul în care trebuie sărbătorită această aniversare. Nu e vorba, fireşte, de divergenţe privind programul manifestărilor sau de discuţii în legătură cu protocolul, ci de polemici violente avînd ca bază o diferenţă radicală în ce priveşte modalitatea de sărbătorire. Opoziţia a conceput aniversarea sub semnul unor acţiuni menite a exercita asupra Puterii presiuni în direcţia îndeplinirii idealurilor Revoluţiei din decembrie. Puterea le-a considerat tentative de destabilizare politică, ba chiar drept acţiuni contrare obiectivelor din decembrie trecut, insistînd pe necesitatea unei atmosfere de reculegere şi pioşenie.

Această prăpastie dintre Guvern şi Opoziţie în ce priveşte aniversarea Revoluţiei exprimă cum nu se poate mai limpede radicalizarea din ultimul timp a confruntării politice din România. Nu împărtăşim, desigur, poziţia d-lui Ion Iliescu privind necesitatea unui consens naţional. Apelul lansat în numeroase rînduri de preşedintele ţării la unitatea tuturor forţelor politice pentru depăşirea crizei cu care se confruntă România se întemeiază pe o superbă iluzie. Consensul general trebuie realizat doar în ce priveşte integritatea şi suveranitatea ţării. Restul problemelor sînt şi trebuie supuse bătăliei politice. Sub acelaşi semn, al iluziei, poate fi pusă şi chemarea domnului Ion Iliescu la ceea ce domnia-sa numeşte Opoziţie constructivă.

În logica pluripartidismului intră şi convingerea fiecărei formaţiuni de pe eşichierul politic că ea e singura în stare, dacă i s-ar da puterea, să aducă ţării belşug şi prosperitate. În acest sens fiecare formaţiune politică se străduieşte să o răstoarne pe cea ajunsă la guvernare şi să-i ia locul pentru a-şi promova propriul program. În această bătălie o formaţiune poate avea, din motive tactice, momente de armistiţiu cu guvernul. Ar fi ceea ce domnul preşedinte numeşte Opoziţie constructivă. Esenţială rămîne însă lupta Opoziţiei pentru a lua locul guvernanţilor.

Altfel spus, Opoziţia distructivă.

Urmînd incidentelor de la Alba Iulia, aniversarea Revoluţiei din decembrie 1989 a dovedit însă că fireasca bătălie pentru putere s-a încărcat cu trăsături care riscă s-o treacă dincolo de hotarele jocului politic. Între Putere şi Opoziţie s-a adîncit o suspiciune care face tot mai dificilă desfăşurarea confruntării în cadrele democraţiei. Cele două părţi se acuză reciproc de mijloace incorecte. Puterea etichetează fiecare gest al Opoziţiei parlamentare şi extraparlamentare drept încercări de subminare a intereselor naţionale. Sînt vehiculate, atît în declaraţiile Guvernului, cît şi în intervenţiile presei oficiale etichetări reamintind de perioada ascuţirii luptei de clasă: acţiunea agenturilor străine, răsturnarea ordinii de drept, afectarea intereselor poporului.

Nici Opoziţia nu duce lipsă de mijloace situate în afara jocului politic. Multe marşuri şi mitinguri au lansat slogane care îndeamnă la violenţă împotriva liderilor aleşi la 20 mai 1990, inclusiv la dispariţia lor fizică. Astfel de imbolduri la soluţionarea conflictelor politice prin uciderea adversarului nu sînt menite a îmbunătăţi imaginea noastră în lume. E suficient că prin parodia de proces intentat soţilor Ceauşescu sîntem singura ţară din Est care şi-a asasinat preşedintele. Un slogan cum e «La palatul Cotroceni/ Cîntă cucuveaua» lasă să se înţeleagă că am fi gata să procedăm la fel şi cu actualul preşedinte, riscînd să răspîndim pe glob imaginea falsă a unui popor sălbatic.

Sărbătorirea constituie un moment semnificativ şi în ce priveşte ponderea mijloacelor de luptă politică în România de azi. Mitingurile antiguvernamentale, marşurile de protest, grevele studenţeşti dovedesc tot mai clar deplasarea Opoziţiei din Parlament în stradă. Contrar celor susţinute de guvern, mitingurile, grevele, demonstraţiile antiguvernamentale şi antiprezidenţiale nu sînt acţiuni destabilizatoare. Ele se înscriu printre mijloacele de confruntare politică din orice democraţie autentică. Din acest punct de vedere, ele au aceeaşi legitimitate ca şi votul negativ din Parlament. S-ar putea spune că existenţa lor nu pune la îndoială, ci, dimpotrivă, întăreşte ordinea de drept din România.

Ponderea tot mai crescîndă a contestării extraparlamentare a Puterii exprimă însă o realitate politică, dacă nu îngrijorătoare, atunci cel puţin ciudată. Principala sa cauză trebuie căutată în neîncrederea unei părţi a populaţiei în Parlamentul ales la 20 mai 1990. Acest sentiment provine, pe de o parte, din credinţa multora că alegerile nu au exprimat adevărata opţiune a ţării, iar pe de alta, din convingerea că Opoziţia este practic inexistentă în Parlament. S-ar putea spune că această lipsă de pregnanţă a Opoziţiei îşi are cauza în majoritatea zdrobitoare deţinută de partidul de guvernămînt. Dar chiar şi în aceste condiţii, Opoziţia parlamentară nu a reuşit să se detaşeze, dacă nu ca o forţă capabilă să respingă o lege avansată de guvern, atunci măcar ca o forţă în stare să lupte împotriva ei pînă în pînzele albe. Atît Televiziunea cît şi presa ne oferă imaginea unui Parlament în care bătălia se duce nu între diferitele formaţiuni politice, ci între diferite persoane.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

18 comentarii pentru articolul „Ponderea crescîndă a luptei extraparlamentare sau 2017 – un nou an 1990”

  • Adriana Petrescu. Are dreptate Ion Cristoiu..Există in 2017 mari asemănări cu anii 1990. Și atunci, ca și azi, politica a devenit o problemă mistică, adică doar oamenii așa zis puri ar trebui admiși in ea, oamenii care au suferit, bla, bla, bla….Asa zicea și Ceausescu, el făcuse puscarie politică…
    Cine stabilește puritatea nu se spunea nici atunci. Mistica lui Coposu cucerise păturile de la oraș, sau poate că aceștia se prefăceau mai degrabă. In fine, bine că misticul Coposu s-a prăbușit la timp. Partea proastă e că s-a prăbușit urât, a compromis ideea de Partid politic. Compromiterea durează și azi, d-aia avem haștagii de azi, că n-au incredere intr-un partid.Fără partid nu există politică.
    Am mai scris, nu cred in eroi, nici in PURII care musai trebuie doar ei admiși in politică. Cred că Politica e o meserie ca oricare alta, cere mai mult competență decăt orice. Nu cere nici puritate nici cinste mai mari. E treaba Justiției să prindă hoții, nu e treaba preoților sau a societății civile.

  • Kallus Joiannis.
    1. Despre tema deschisă de mine ieri cu Papa Francisc găsesti destule referinte pe Net. Nu trebuie să fac eu nimic in plus. Eu am vrut să mai dau un brânci in rahat apostolilor Războiului Sfânt, CRUCIAT. Ăștia sunt atât de dobitoci incât pot fi asmuțiți și azi intr-un război , pun botu la manipulări grosolane, cea prin religie face victime cu milioanele de mii de ani. Eu am copii pe care trebuie să-i apăr.
    2. Dacă mă faci tovarăș mă onorezi, inseamnă că am voie să-ți zic la fel, nu?. Și n-aș vrea, am folosit termenul extrem de rar, când făceam o Cerere la Organe…. Dar, trebui să știi că termenul „tovaroș” a fost utilizat și de I.L. Caragiale in nuvelele sale inspirate din E. A. Poe (pe care l-a tradus in română). Comunist și Caragiale ăsta, evident.

  • Petre Ionescu. Ești o jagardea mincinoasă și lașă. Puteai să mă faci comunist cât vrei, pe mine m-au deranjat calomniile tale. Si faptul că mă injuri de mamă la modul tău slinos, cu care produci silă tuturor, chiar si ălora care admit că reproduci bine argumentele preluate de la A 3.
    Eu pot să n-am nici un adept pe forum, tot nu injur și nu jignesc pe nimeni. Scriu cum vreau și ce vreau, nu urmăresc mode, nu imit pe nimeni..(Bine, când postam eu luam si 25 de laicuri la o postare, era maximul pe atunci, la total obtineam maximul, fără să vreau).
    Știi ce bă, sceleratule ?…Știu că ești in ultimul grad de putrefacție, de demență, imi este milă de tine.. D-aia nu mă duc la nici un Tribunal, că ai acte de la Spitale. Voi veni după tine, te voi găsi, te voi lega fedeleș și te voi duce in curtea lui Boc, să se pișe tot personalul primăriei pe tine. Dacă aia de la Primărie nu te aruncă la groapa de gunoi, o voi face eu. Contra cost, cu acte in regulă.

    • În sfârșit, ai și tu o idee bună! Bă, și mie, cînd îl văd că, din cauza vârstei, abia stă flexat, ca să i-o trag, mi-e milă de el, dar n-am ce face, pt. că mă imploră, la cât de curvă e! Și da, sunt de acord să-l legi și să-l duci la Boc! Dacă vrei, te ajut și eu! Numai că nu e nevoie să-l arunci la groapa de gunoi, umblă el destul prin tomberoane, fiind boschetar! Mai mult, confirm că are multe acte de la spitale, chiar și carnet roșu! Nu de fost membru PCR, ci de nebun!

      • Bă , noroc cu tine , că pe Amon nu-l mai citesc , mai dă-l dracu de cretin . Bă , chiar așa a spus hodorogul ? Că mă leagă , nu mă-nnebuni , Nea Nicu ?
        Pai , după estimările mele , și după declarațiile lui , trebe că are ca la un 75 consolidat , plus /minus . Mai degrabă plus .
        Îți dai seama că , numa dacă mă-ncrunt la un moșulică de ăsta incontinent , care umblă cu plosca de pișat în buzunar , cu bilețelul cu numele și adresa în portofel și cu cheia legată de gît , face instantaneu insuficiență cardio respiratorie ?
        Am și fost îngrijat o vreme , cînd făcea spume , roșii , că mă dă în giudecată , cînd răcnea la Avramescu și cînd îmi propunea luptă dreaptă , să nu facă dracu vreun AVC, sau ACV , să-l am pe conștiință ( he , he , sanchi !) pe sclerozatul ăsta , așa că ți-l las ție , că tu , ca băsist vajnic , n-ai așa ceva !

        • Cum, bă, și aici la subsol se poate bloca?! N-am studiat problema, dar sigur mințești, că nu cred că se poate! Și eu cred că are vreo 75 și, pe lângă ploscă, umblă și cu punga de medicamente după el! Și cu sticla de apă, că-z doară nu cred că le mai poate înghite fără apă! Eu îți propun să-l compătimim și, dac-o fi să fie, eu particip cu nucile!

          • Nu se poate bloca acișiia , da nici nu e obligatoriu să citești . Ceea ce mi-am și propus să nu mai fac , m-a atras psihopupu ăsta senil în cursă și m-am trezit dezbătînd cu Moș Tăgîrță bolșevică binefacerile comunismului .
            E clar că m-am sclerozat și io , ia să mai iau niște lecitină , să nu mai uit !
            Ce nuci , coliva e cu nucă , sau vorbești de nucile tale scorojite ? Una de fapt , că atîta ți-a mai rămas după castrare .

          • Interesant, nu-ți pot da replică la replica ta, așa că-ți spun aici că-i vorba despre nuca pt. colivă!

  • Nick Cernat. Ești pe dinafară. Confunzi mai grav decât o babă știrbă de la ușa bisericii.
    a. Cele 10 teze care definesc Creștinismul nu au nici o legătură cu cele 10 porunci.
    b. Cele 10 teze sunt formulate de filozofi anticreștini, dar sunt recunoscute și de filosofi creștini. Ele sunt :1) Teismul. 2) Existenta istorica a lui Isus. 3) Incarnarea. 4) Trinitatea . 5) Nasterea din fecioara. 6) Crucificarea poruncita de Pilat. 7) Invierea din cea de-a treia zi. 8)Mântuirea prin credința in Isus. 9)A doua venire – parousia. 10)Isus ca model al moralitătii.
    3. Am studiat bine problema, matematic, am zis că sunt de partea filozofilor anticreștini. Prin urmare, afirmația ta că am luat-o pe calea Religiei este o prostie.
    4. Citești pe sărite postările mele, d-aia mă citezi greșit, faci erori grosolane pentru un tip care, de bine de rău, a invățat matematica de gimnaziu până la onorabila vârstă de 60 de ani.

    • N-am citit tot, că nu-s diliu, nici nu m-a interesat ideea postării, ci doar să construiesc o ironie! Reușită!

  • Excelent articol. Felicitari

  • Da, are dreptate Ion Cristoiu,
    suntem din nou ca in 1990. Cei de la Putere sunt mai pricepuți, deci expuși invidiei celor din haștagul de azi, care, cum am scris mai sus, sunt genul adepților fanatici și iraționali ai lui Corneliu Coposu din epocă.
    Haștagii lui Coposu au ajuns la putere prin milogeală religioasă, i-a votat lumea de milă și de silă. Hai să-i lăsăm și pe cretinii aștia să vedem ce pot, așa judecau cei mai deștepți, fiind siguri că bosorogii de 30 de ani vor da chix rapid, un chix atât de mare, incât ii va scoate din Istorie. PNT a fost o minciună istorică, din cauza eșecului său lamentabil, dar simplu de anticipat, n-au mai interesat incercările de formare a partidelor noi. Bine, ce nou era la un boșorog sinistru ca acest Coposu, care a cultivat doar jeguri in jurul său?.
    In mod firesc, politica s-a făcut și se face intre cei 4…5 milioane de ex-comuniști și urmașii lor, ușor transformați in capitaliști, mulți instăriți – deci cu aură de capitaliști. Impărțiți intre PSD, PD-L, PNL ei sunt singurii capabili să facă politică. Ceilalți nu pot face politică, doar cu CRUCEA si religia nu ajungi nicăieri, nici măcar in RO. Care nici pe de parte nu este atât de religioasă cum se pretinde. Cuconetul care se fâție in masă pe la Sfântul mormânt, face de fapt niște excursii banale botezate oportunist pelerinaje, că așa pare la modă.

  • Petre Ionescu. Bre, putoare impuțită, decât să mă injuri pe mine că fac Sondaje mincinoase mai bine belește ochii pe Net, in ultimii 25 de ani au fost publicate ZECI de astfel de sondaje. Sunt Sondaje care il dau BUN pe Ceaușescu și prin 2014, culmea!.
    In anii 1990, 3/4 din populație il regreta pe Ceașcă. Vedeai asta dacă mergeai in mijlocul oamenilor, la televizor vedeai altceva. Tu miroseai bășinile lui Coposu, așa cum singur ai spus. Bre, Ceașcă și din sicriu il bătea pe Coposu la vot. Tu vorbești băh, bleandă, care n-ai ințeles că PNT a fost menținut artificial in viață chiar de Comunismul care l-a interzis ?. Când PNT a fost legalizt, a murit rapid de inaniție, la prima accedere la putere. PNT a murit că era in afara evoluției istorice, așa scriam eu prin anii 1990, dar și prin 2016, fapt pt. care m-ai pus la index, m-ai băgat la comuniști, deși eu nu făceam decât să anticipez CORECT, așa cum mi se intâmplă adesea, pentru că eu nu am prejudecăți.
    Eu nu l-am iubit nici pe Cească ( deși merita in multe privințe) nici pe Coposu, o inutilitate abjectă. Coposu era o mumie sinistră care prin duh și fervoare religioasă a ademenit și alte mumii, la fel de sinistre. Bă, in anii 1990 un Radu Câmpeanu era un boier occidental pe lângă sinistrul Coposu. Coposu a inflamat pulimea irațională de gen haștagii de azi, dar mai proști ca ăștia, și a condus-o la acțiuni extremiste care au produs mari pagube și lor și altora. Când ii vedeam plimbând patrafirul și crucioaele pe Bulevard, ingânând Tatăl nostru la răscruci, mă apuca sila. La fel se intâmpla și cu alți 80% dintre români, la toți le era silă de Coposu, ai dracu de comuniști!. Ajuns la PUTERE, Coposu s-a prăbușit rapid prin inadecvare la timpul de azi. Comuniștii- mai pragmatici, dar și mai educați- au supraviețuit sub alte denumiri, așa cum au făcut in mai toate Statele est-europene.

    • Ai depășit 10 rînduri , deci nu citesc . Dar , totuși , deoarece am filat ceva cu coada ochiului cu Coposu , mumie , silă , tot texte de astea ale unui imbecil ca tine , plin doar de certitudini , nici vorbă de îndoieli ,și care erau foarte la modă prin 90 printre neo comuniștii iiescieni ,hai să tranșăm biznisul . Ca atare :
      Mă-ta trebe c-a fost cea mai slinoasă curvă de pe vreo centură rurală , care presta scurturi la căruțași , pe cîte un cocean de porumb sau pe cîte o țuică de pufoaică , și care , nu că n-a știut la ce-i bun , dar n-a avut niciodată bani de vreun prezervativ , astfel că a produs o jagardea scelerată ca tine , din tată incert , un limbric diform , o tumoră metastazată și inadaptată , un dinozaur comunist , pe scurt .
      Părerile tale , pt mine și pt toți , bag sama , au doar valoarea unui caca diareic de pisică , așa că , de azi înainte , ignorat vei fi de mine / Făr-a prinde chiar de veste .
      Ne vedem la sectorul 3 . Boule !

      • Bă, putoare, cum își permite prietenul tău, cu care erai aliat împotriva mea, mai an, să folosească pleonasmul PUTOARE ÎMPUȚITĂ împotriva ta, carele ești un intelectual subțire? (la minte!) Și totuși, bă, ia stai așa, parcă-mi vine un miros pestilențial! Dinspre Cluj! Înseamnă că se acceptă formularea! O să le spun și colegilor mei!

        • Nu știu , nu știu , am fost plecat în uichend ! Bă , la întrebări de astea metafizice , io o să-ți răspund doar cu Altă întrebare , că pe Mamon l-am șters din Cartea de imobil .

      • Ba Niculae, se vede ca ai retinut ceva din ce ti-au urat altzii cand au scris de mama dtale. Bietul Axon nu mai stie de unde sa inceapa sa citeasca 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *