O comentatoare pe care o bănuiesc mai demult că scrie în poziție de Drepți cînd o sună șeful ei, Binecunoscutul General de la SRI, m-a convins zilele acestea că e purtătoarea de cuvînt a acestui tot mai implicat Serviciu în viața politică a țării, pe cale de a deveni Securitatea României la 25 de ani de la prăbușirea Securității. Distinsa a reușit rara performanță de a scrie două texte net opuse ca poziție despre același subiect la o distanță de mai puțin de 24 de ore.
Subiectul era intervenția lui Klaus Iohannis pentru ca favorita președinției sale, Alina Gorghiu, să ajungă șefă peste PNL-ul de stil vechi, îngenunchindu-l pe Ludovic Orban.
Joi, 18 decembrie 2014, spre seară, autoarea cu trei nume care alcătuiesc, totuși, un pseudonim l-a mustrat nițel pe Klaus Iohannis pentru încălcarea făgăduielii electorale de a nu se amesteca în ciorba partidelor ca președinte jucător.
Scrisese, probabil, de capul ei, fără să se întrebe întrebe Șeful ce să scrie.
A doua zi, dis de dimineață (de, ce să-i faci? militarii se trezesc devreme, cînd sună goarna din lăuntrul lor), distinsa a revenit asupra subiectului cu un al comentariu, net diferit însă.
Probabil că Generalul a avut timp să citească primul comentariu abia spre miezul nopții, cînd pînă și Operațiunile merg la culcare.
L-a citit și și a pus mîinile-n cap.
Contrazicea întreaga Operațiune post scrutin cu nume de cod Numai de bine despre Klaus Iohannis – Numai de rău despre Traian Băsescu.
În editorialul iscălit de aceeași persoană (n-am spus că și scris!), de data asta Klaus Iohannis era îndreptățit să-și pună pupila la conducerea PNL. Deoarece – se contrazicea singură autoarea- pentru a-și îndeplini Mărețul Program, Președintele prea mult ales are nevoie de un partid, care partid îi va fi un instrument util, bla, bla, bla.
Dînd la o parte Drepți-ul din text, posesoarea pseudonimului cu trei nume are dreptate:
Klaus Iohannis a plantat-o pe Alina Gorghiu în fața strănepoților vii ai lui Ionel Brătianu, de mult timp mort, nu numai din simpatii personale, dar și din interes.
Un președinte fără un partid e ca un vizitiu fără cai.
Ar vrea să meargă undeva, dar fără tracțiune animală nu se poate.
Un partid e tot ce-și dorește un președinte într-un regim constituțional mai degrabă Republică parlamentară, decît Republică semiprezidențială.
După ce ai deschis gura și ai zis ceva, partidul prezidențial trimite la televiziuni un stol de politruci și politruce pentru a pica ritmic pe spate la ce chestie istorică ai zis tu.
Partidul îți plătește televiziunile ca să te laude.
Cînd ieși în oraș, partidul îți asigură hăulitorii de pe traseu.
Așadar, Klaus Iohannis și-a tras un partid prezidențial: PNL.
Marea problemă e că acest partid nu e partid, ci o aripă dintre cele două ale Megastruțului numit PNL-PDL.
Alina Gorghiu e, de fapt, copreședintă a PNL pe stil nou.
Orice acțiune pro-Iohannis a acestui partid trebuie să fie aprobată și de Vasile Blaga. Nu numai pentru că e bărbat, dar și pentru că se crede mai mare și mai tare decît e, Vasile Blaga nu va fi de acord cu un PNL cățeluș de pluș în mîinile Președintelui.
Altceva e însă dacă PNL pe stil vechi nu mai fuzionează cu PDL.
Grație președintei Alina Gorghiu, Klaus Iohannis ar avea într-adevăr un partid doar al lui, Partidul prezidențial.
Nu cumva impunerea Aline Gorghiu la șefia PNL e debutul procesului de destrămare a Marelui Partid, care, între noi fie vorba, oricum e doar pe hîrtie?!
La multi ani maestre!
NOUL PRESEDINTE NU ESTE IMPARTIAL ASA CUM A PROMIS !
Dificil cu limba romana;narcis(poti traduce?).
Deci,el are voie sa aiba partid prezidential,nu e nicio problema,vad.Asa e,dar 10 ani l-au tocat pe T.B. tocmai,ca,de ce are?ca nu are voie,de ce nu se dezice de ei,ei de el?,etc.,tot ei ii cereau asta.Acum e bine.