Gîndul de sîmbătă, 27 februarie 2016

O întrebare pe care mi-o puneam cu 18 ani în urmă, valabilă și azi: Şi dacă la cîrma navei e unul beat?

Stîrnit de unele fapte petrecute la nivel înalt în perioada respectivă, în numărul de luni 10 august 1998 al ziarului Cotidianul, publicație pe care o conduceam și la care țineam zilnic editorialul de prima pagină, am publicat textul intitulat Şi dacă la cîrma navei e unul beat? L-am redescoperit într-una din zilele trecute și m-a frapat că în urmă cu 18 ani îmi puneam o problemă, valabilă și azi, cînd asistăm la cele mai înalte nivele la fapte și vorbe descumpănitoare, care te fac să te întrebi Şi dacă la cîrma navei e unul beat?

Reproduc aici fragmentul cu pricina, întrebîndu-mă dacă dvs ați avut vreodată impresia în acești 26 de ani că la cîrma navei e unul beat?
„De mai multă vreme, în editorialele şi în intervenţiile televizate am pus următoarea problemă, fixată în conştiinţa mea de cunoaşterea unor moment tragice ale istoriei noastre naţionale, cum ar fi, de exemplu, cel al transformării României Mari în România Mică. Citind enorm despre anul 1940, am fost frapat de un lucru. În anii premergători tragicului eveniment, Carol al II-lea declara românilor: „Nici o brazdă de pămînt nu vom ceda!” Luîndu-l în serios, românii şi-au văzut mai departe de treabă. Regele – şi-au spus ei – e acolo, sus, la cîrma corabiei, acolo unde vin informaţii secrete la care noi, muritorii de rînd, n-avem acces. Dacă el însuşi spune că nici o brazdă de pămînt nu vom ceda înseamnă că nu vorbeşte aiurea. Înseamnă că el, Regele, pleacă în declaraţia sa de la cunoaşterea exactă a stării Armatei, a situaţiei internaţionale, a alianţelor României. Şi a venit anul 1940. România a cedat nu o brazdă de pămînt, ci uriaşe părţi ale teritoriului său naţional: Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul, Ardealul de Nord. Fără a trage un cartuş. Ce-a mai rămas din declaraţia solemnă a lui Carol al II-lea, că nu vom ceda nici o brazdă de pămînt? Pe ce se baza Regele cînd făcea o asemenea declaraţie pompoasă? Pe nimic, spunem noi acum, cînd ştim că în perioada premergătoare lui 1940, nava numită România a fost condusă de un cîrmaci beat.
Cunoscînd această lecţie a istoriei, am dreptul să mă întreb: pot eu, trăitor pe aceste meleaguri, dormi liniştit gîndindu-mă că omaenii pe care i-am ales să ne conducă ştiu să procedeze în aşa fel încît corabia care e ţara să nu se facă ţăndări pe mările învolburate ale istoriei? Un timp mi-am spus că n-am de ce să mă îngrijorez. Preşedintele, primul-ministru, liderii coaliţiei majoritare au acces la informaţii confidenţiale, venite pe numeroase canale, beneficiază de o viziune de ansamblu asupra ţării şi asupra lumii. În această ipostază, cei aflaţi la cîrma ţării se pot constitui într-o garanţie că României nu i se va întîmpla nimic rău. O serie de lucruri aberante petrecute după 1996 au făcut să-mi pierd încetul cu încetul încrederea în cei care ne conduc azi.
Și să mă întreb neliniştit:
Și dacă la cîrma navei e unul beat?”


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

37 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 27 februarie 2016”

Lasă un comentariu pentru Dorina Popescu Anulează comentariul

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cazul Caracal: Un scenariu căruia i se tot caută finalul
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: