Gîndul de sîmbătă, 3 iunie 2017

Grecia: De la vacanțele ca în familie la vacanțele ca-n ghetouri de lux

Duminica, pe la 11, cînd mă întorc cu maşina de la Găgeşti, din Radioul pus pe RRA, ascult în cadrul emisiunii Deschis în weekend o rubrică de note de călătorie în străinătate. Autoarea descrie ce a trăit călătorind nu numai în locuri aflate la doi paşi, gen Paris sau Praga, ci şi în locuri inaccesibile pînă şi aventurierilor de tip Columb fără caravelă:
Australia, Noua Zeelandă.
Ascultînd-o, m-am întrebat de fiecare dată, fără a găsi răspunsul, dacă a fost în locurile respective sau dacă le istoriseşte din închipuirea documentată pe Internet.
Şi dacă a fost, de unde atîţia bani pentru atîtea călătorii şi nu oriunde, ci în locuri care cer sume colosale?

În ultima duminică a întoarcerii mele la Bucureşti, ocupîndu-se de o insulă din Grecia, reporteriţa a debutat prin relatarea unui dialog obişnuit cu colegii de presă.
Ori de cîte ori aceştia invocau Criza politico-economică din Grecia, ea le răspundea că Grecia eternă nu e, n-a fost şi nu va fi niciodată în criză.
M-am convins de adevărul spuselor sale în scurta călătorie în Grecia, mai precis în scurtul popas în Perea, un fel de Eforie, faţă de Constanţa prin raportare la Salonic.

Dacă ar fi să crezi Breaking News-urilor ilustrate cu reportaje de la faţa locului, Grecia dă în clocot:
Social, economic, politic.
În Perea cel puţin, n-am deosebit nici un clocot. Dar ce spun eu, n-am deosebit nici măcar acea încreţire a suprafeţei de apă care prevesteşte clocotul de peste puţin timp.
Viaţa se scurge aici zi de zi în cel mai banal chip cu putinţă.
La cîte-o masă de pe terasele încă goale acum, la finele lui mai, cînd n-a început sezonul, bărbaţi în toată firea joacă table.
Sunt pensionaţi pe motiv de boală?
Sunt șomeri ?
Sunt greviști?
Sunt pur şi simplu nişte greci care omoară timpul.

Pe străduţele care duc la mare se lucrează în vederea sezonului.
Se dreg localurile (cum de n-au dat faliment?), se reface scrisul firmelor, se descarcă mobilă.
Autobuzul de Salonic opreşte în staţie, şi cei care l-au aşteptat se urcă tacticoşi fără a lăsa o clipă impresia că l-au votat pe Ţipras.

Pe plajă te asurzesc țipetele copiilor, teoretic școlari, prezenți de dimineață în apă.
Inși placizi pescuiesc de pe chei fără nici o intenție de a prinde ceva.
Vaporul de Salonic vine și pleacă fără să facă Breaking news.
Avioanele decolează și aterizează pe aeroportul Salonic din depărtare, deși creditorii Greciei vor noi și noi măsuri de austeritate.
Pînă noaptea tîrziu, crîşmele sunt pline.
Nu numai cu turişti, dar şi cu greci.
Păi, unde e criza?

*

În prima sa carte despre lumea din Vest, Extremul Occident, scrisă pentru a-i confirma teza Lumii limitate (cînd eşti în Estul comunist mai poţi visa halucinant la Lumea din Vest, cînd ajungi în Vest şi descoperi multe lucruri de bombănit, îţi dai seama că s-a terminat, nu mai poţi visa la altă lume), Petru Dumitriu descrie vacanţa făcută în Grecia de nişte miliardari cu impresia c-au fost găzduiți de o familie grecească mai mare.
De la cei care servesc în localuri pînă la cei care te duc cu barca, impresia de popas într-o familie e dominantă în Grecia, binecuvîntată de mare.

Într-adevăr, în Perea, unde mi-am ales locul pentru scurta vacanţă (iar închid ăştia ţara! am exclamat şi-am şters-o din Bucureştii bibliotecilor închise pînă marţi) ai sentimentul că tot ce întîlnești în cale face parte dintr-o familie la care stai de decenii. Plaja, destul de îngustă, e ocupată pînă la jumătate de terasele localurilor deţinute de familii.
Dacă vrei să beneficiezi de un şezlong obişnuit şi de o umbrelă, cumperi o cafea (3,50 euro) comandînd-o junei care s-a ivit de cum ţi-ai aşezat fleacurile de plajă. Poţi sta pe plajă şi fără să comanzi o cafea. N-ai parte însă de şezlong şi umbreluţă.
Cine nu vrea să dea 3 euro și ceva, găseşte loc pe nisipiul pus la dispoziţia muritorilor de Dumnezeu Proprietarul. De o parte şi de alta a unei porţiuni ţinînd de un restaurant, pe prosoape, pe cearşafuri, pe ştergare (i-am auzit zicînd asta pe nişte moldoveni, care o dădeau deseori pe ruseşte), iau loc temporar elevi, veniţi cu grupul sau cu clasa, în excursie prin zonă, şi pentru care profesorii fac concesii de a merge la plajă cu bagaje cu tot.

Pe pontonul care se avîntă pînă departe, în mare, cete de copii şi adolescenţi plonjează în apă nu înainte de a da la maximum telefoanele mobile transformate în radiouri cu tranzistori.
Asta e un fel de a petrece vacanţa în Grecia ca în familie.
Într-o seară, cineva mă duce cu maşina într-un resort celebru din Halkidiki.
Buticuri de lux, buticuri viu luminate seara, strălucind de ordine, restaurante diferite (greceşti, italieneşti, englezeşti), un ochi de apă în centru, plin de yahturi, plajă privată, cu şezlonguri de tip saltea şi bar la margine.

E seară şi, cum într-un asemenea complex ai dat gata toate magazinele şi toate aleile chiar din prima zi, clienţii s-au năpustit asupra singurei distracţii de aici:
Halirea.
În timp ce familiile sau grupurile de amici trăncănesc, copii se joacă, fiecare în parte, pe tabletă, cu jocuri electronice.
Se ia masa şi pe iahturi.
Mă întreb:
Prin ce o fi mai bună masa pe un yaht decît pe o masă de restaurant, decît pe o bancă sau decît pe iarbă?

Resortul e departe de orice localitate, prevăzut cu barieră şi recepţie.
Aici suntem în Grecia vacanțelor de lux.
Din cîte-mi dau seama, e Grecia ghetourilor care sînt vacanțele de lux.
O prefer pe cea de la Perea, cu ospătarii care sunt de fapt proprietarii terasei şi cu prosoapele întinse pe nisip pe post de şezlonguri de lux.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

10 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 3 iunie 2017”

  • Primul turist al Românie redescoperă America şi ajunge la Washington. Trump îl primeşte în Biroul Oval:
    – Bine ai venit, Klaus, pe mâna mea! Ce mai este prin Europa.
    – Cald şi bine.

  • La agenţia de turism, ghidul este certat violent de patron:
    – Ţi-am dat în grijă 20 de turişti pentru România şi te-ai întors cu 17. Ce s-a întâmplat cu ceilalţi trei?
    – Le-a plăcut o prăpastie.

    • Fie vorba între noi! Avem şi alte puncte de atracţie.

  • La o agenţie de turism, un amator prevăzător:
    – Sunt hotărât cutreier România, am auzit că-i o ţară deosebit de frumoasă, dar nu conosc starea drumurilor şi nu ştiu cu ce-ar fi cel mai bine să merg acolo: cu motocicleta, autoturismul sau rulota?
    – Vă recomandăm singura cale sigură de vizitare a României: cu drona.

  • Las’ că vine Ghiţă într-o zi cu soare, ne ia în drumeţie internaţională şi ne lasă pe toţi pe-o insulă pustie! 😆

    Un pensionar este întrebat de un reporter TV:
    – Dacă aţi dori să vă izolaţi pe-o insulă pustie, care sunt cele trei obiecte, fiinţe sau condiţii de nelipsit în această acţiune temerară?
    – Depinde de nevastă. Adică dacă nevastă-mea nu vrea să meargă, aş sta până la sfârşitul vieţii pe insulă numai beat de fericire şi nu-mi mai trebuie nimic altceva.
    – Dar cu soţia?
    – Dacă vrea ea să meargă, nu mai vreau eu.

  • Şi nouă ni se serveşte ciorbă a la grec reîncălzită.
    Dacă nu ne atingem de ea, primim lapte şi miere la discreţie.
    Cine nu-i discret nu papă nimic şi primeşte câte un şut, pas cu pas. Plăcerea românului bine prostit!

    Am întâlnit români fericiţi.
    Mă întristează de fiecare dată când văd imagini TV cu români fericiţi la iarbă verde, la marginea pădurii, la grătar, o bere cu mici la botul calului, în uichend pe lângă o baltă, la cascada pârâului aproape secat, cu cortul confort spo(r)it, cu urmaşii învăţaţi să trăiască decent…

    Cu cioara vopsită umplă după ei reporterii TV.
    Şi tristeţea se poate vedea în ochii fericiţi… inclusiv atunci când privirea cade în pământ, răspunzând la întrebarea reporterului curios şi pofticios ca oaia:
    – Cum vă simţiţi la iarbă verde?

  • 😛

    🙂 E greu de inteles de ce cheltuie bugetarii de la Radio Romania Actualitati bani ca sa isi trimita reporterii la dracu, in Australia. Nu le e suficient ca sunt de ani in semi-faliment cu Radioul lor public, plin de mafii marunte si de interese?
    Banul trebuie economisit, e muncit de contribuabil, nu trebuie risipit cu fatucile din presa care merg in “excursii” in Galapagos fiindca Ceahlaul deja le pute.

    Nu e nevoie sa mearga acolo- pur si simplu fatucile pot prezenta un ghid turistic sau un reportaj Discovery. Deh, capra raioasa romaneasca, daca nu tine coada sus, nu se simte bine.

  • Grecia nu apare a fi in faliment din acest Comentariu.

    La aderare, grecii au mintit furnizand UE un numar mai mic de someri. Au fost totusi acceptati in UE.

    Azi grecii traiesc din datorii la datorii si dobanzi la dobanzi – banii ii dau creditorii UE, nu UE, care e garantul- iar peisajele descrise de Maestru furnizeaza acum explicatia saraciei- lenea . Stau si asteapta marul sa le cada in gura.
    Prim-ministrul lor, privit ca salvator providentzial cand a cashtigat alegerile, s-a dovedit a fi doar un idiot cu cravata. Ca sa imprumuti bani din Europa, nu tre neaparat sa ajungi prim-ministru.

    • 😛

      Felicitari ptr Comentariu, ne saturasem de marlanii din politica. 💡

    • 😛
      “Sa nu crezi grecul nici cand iti face daruri “, e un proverb vechi. Grecii nu mai au bani sa faca daruri azi, tara aia si-a pierdut stralucirea demult, UE si lenea lor au distrus-o.

      Din Germania si Anglia pana in SUA, grecii isi cauta locuri de munca, e mirare ca mai rezista turismul in tara lor.. :mrgreen: