Gîndul de sîmbătă, 31 martie 2018

Scrisoare către Serbia. De ce nu aveți nevoie de Uniunea Europeană

Text & foto: Traian Horia

Oameni din Serbia,
Dacă în 1999 ați fost bombardați, aceasta a fost și pentru că nimeni (nici președintele de atunci al României, Emil Constantinescu, nici poetul-premier Radu Vasile și nici ministrul de Externe Andrei Pleșu) nu s-a legat cu lanțuri de poarta NATO ca să protesteze și să împiedice o mișelie și o nedreptate istorică. Sârbi, dacă veți cunoaște că nu puteți sta în Uniunea Europeană lângă țări care au lăsat bombe peste civilii voștri, în numele Dumnezeului vostru care este și Dumnezeul românilor, căci ați suferit împreună în istorie, să nu vă dați dumnezeilor-pitici din capitala UE, Bruxelles. Sau dacă o faceți, să o faceți doar un pic și numai cu sabia la îndemână.

Oameni din Serbia,
… adevărat adevăr vă spunem vouă că Uniunea Europeană are mai mare nevoie de țara voastră decât are nevoie țara voastră de Uniunea Europeană, iar după acceptul în UE veți fi inspectați periodic dacă aveți “în grafic” înființarea Statului Paralel din Serbia și veți fi șantajați la nivel oficial că pierdeți finanțări UE dacă nu acceptați migranții ilegali aduși de Bruxelles din țări cu activ terorist ale Asiei sau Africii, și vi se va sugera prin Ambasadele bogate ale UE că sunteți corupți, semi-barbari, înapoiați tehnologic, cu închisori ruginite și fără un număr suficient de “progresiști”, și veți fi puși la zid și executați pe la simpozioane, fiindcă nu respectați “valori” ale UE de care nimeni dintre voi sau dintre părinții voștri nu au auzit vreodată, și veți fi întrebați de ce vreți reforme pe Justiție sau de ce nu vă arestați investitorii și politicienii voștri locali (cum s-a întâmplat în România), și veți fi conduși politic cu opiniile “autorizate” ale presei de stânga nord-americane- din familia “New York Times” sau AP, și ONG-uri finanțate prin controversatul George Soros vor fi desemnate de UE să măsoare la kilogram cantitatea netă de “drepturile omului” pe care o aveți în tezaur.

În Noiembrie 1991, polițiștii militari sârbi

… au venit noaptea în casa românului Marin Gaşpăr, originar din Coștei și rezident în oraşul iugoslav Vrsac (Vârșeț- l. rom., n.n.) , l-au luat pe sus și l-au expediat direct pe frontul croat, cu un autobuz hodorogit. Lângă el mai erau câţiva etnici români, vreo doi-trei maghiari și nişte ţigani care vorbeau sârbeşte. Pe drum, gradaţii au cântat imnuri de vitejie, pentru Serbia Mare și pentru liderii Serbiei Mari. La coborârea pe pământul Croaţiei, lângă Osjek, Marin Gaşpăr avea să descopere doar urcuşul spre infern: a scobit pământul cu o baionetă și s-a îngropat acolo până a doua zi, așteptând un atac al croaților care nu a mai venit. Dimineața următoare avea să afle că flancul lor stâng era acoperit de paramilitarii sârbi ai lui Arkan, celebri prin ferocitate şi îndrăzneală. Așa a început războiul românului Gașpăr. De-atunci și până la sfârșit, românul a văzut secvenţial ororile războiului iugoslav, s-a bătut, a avut prăbuşiri, s-a ridicat, şi-a salvat viaţa pentru copii şi pentru neamul lui. A scăpat.

Gașpăr: “Se zicea “Vântul duce vorba””

“Mașina ne-a lăsat la un cantonament între Osjek şi un sat de maghiari, se numea Sarvaş, adică “Cerb”, sau Elenovo, în sârbeşte”, ne povestește Gașpăr. “În apropiere, luptau oamenii lui Arkan. Ăştia erau cu toţii voluntari, dar nu îi ştia nimeni după figură, ei umblau numai cu măşti. Nouă ne era cam teamă de ei. Se zicea “Vântul duce vorba”, aşa că nu vorbeam de Arkan, de oamenii lui, nici nu ştiam pe-atunci de grozăviile pe care erau acuzaţi că le făcuseră. La sosire, sârbii ne-au dat arme, iar pe mine au vrut să mă pună lunetist. Ştiţi, lunetiştii sunt cei mai vânaţi pe front, iar dacă-s luaţi în prizonierat, sunt şi torturaţi. Am refuzat, le-am zis să mă pună infirmier!”

“Croații aveau armament bun”

“Am scăpat, am avut zile”, își continuă românul istorisirea. “Croaţii aveau armament bun, adus de americani prin Germania. Aveau nişte lansatoare de rachete minunate, de unică folosinţă. Erau uşoare şi foarte precise. Pierderile sârbilor au fost compensate prin aducerea noastră, a rezerviştilor! Noi, la Centrul comunitar al Românilor din Serbia avem în evidenţe doar cinci tineri români ucişi în războaie, dar numărul lor este mult mai mare, căci nu avem o statistică a familiilor mixte, cu etnici români şi sârbi”, mai adaugă el.

Românii, soldați universali

Războiul lui Gaşpăr nu a fost doar războiul lui Gașpăr, dar și al multor alți români care au fost membri ai diverselor grupări paramilitare sârbe implicate în conflictul iugoslav. “Cel puțin între 1991 şi 1999, asta a fost situația”, zice Gașpăr. “Au fost români înrolați peste tot. Mi-au povestit soldaţii că în 1993, în Bosnia, a fost capturat un grup de civili sârbi înarmaţi, iar grupul învingătorilor, cu câţiva domo brani (voluntari civili – n.n.) şi ustaşi (naţionalişti croați – n.n.), a decis să îi execute. Ustașii au ordonat sârbilor să îngenuncheze și era acolo unul care se ruga în limba română. A venit un croat la el şi i-a zis în sârbă: “De unde eşti, prăpăditule?”, şi ăsta-i zice: “Îs român, din părţile Moldovei”, iar croatul i-a zis: “Şi eu tot român îs. Fugi dracului de-aici, să nu te uiți în urmă că te curăţă ăştia!”. Şi i-au dat drumul să plece!”.

Pe 24 Martie s-au împlinit 19 ani

… de la primul bombardament NATO efectuat asupra unor ținte din Serbia. Potrivit diferitelor surse-martor din timpul conflictului, în perioada 24 Martie 1999- 10 Iunie 1999, între 850 și 2000 de civili, dintre care nu număr mare de copii și femei, au fost uciși în timpul raidurilor aviației aliate, care a survolat teritoriul României în drum său spre țintele sârbești. Au fost distruse poduri, fabrici, clădiri publice, instalații militare dar și afaceri particulare. După războaiele iugoslave și bombardamentele NATO, românul Gașpăr și alții au revenit la Vârșeț, dar Balcanii nu au mai ajuns acasă niciodată.

 

Comentarii

13 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 31 martie 2018”

📹 Videoblitz 📹
Loading
Invitații cristoiublog