Gîndul de sîmbătă, 5 decembrie 2015

Din Ciclul Nimic nou sub soare. Azi: Țara vrea degeaba!

În 3 iunie 1932 înainte de instalarea Guvernului Al. Vaida Voievod, venit după Guvernul Iorga-Argetoianu, Stelian Popescu publica în Universul, articolul Teatrul politic.
Citez din acest articol:
„Am contribuit prin acţiunea noastră, şi ne felicităm de acesta, să dărîmăm guvernul care s-a dus, dovedindu-se nedestoinic; nu putem cu nimic influenţa alegerea noului guvern, dar ne permitem să exprimăm o părere care este a tuturor oamenilor cu bun simţ.
Ţara este sătulă de guverne de incapabili sau de guverne de experienţă pe spinarea ei.
Ţara vrea sancţiuni severe contra prevariatorilor şi incapabililor care se erijează în conducători, cînd nu sînt buni nici de slugi.
Ţara vrea imediat controlul averilor şi confiscarea celor făcute prin abuzul de influenţă sau din atingerea cu banul public.
Ţara vrea economii în locul risipei sub toate formele, în care ne lăfăim de atîta timp.
Ţara cere desfiinţarea sinecurilor de orice fel, ca să putem trăi prin noi înşine şi să nu mai cerşim străinătăţii să ne acopere risipele noastre.
Ţara vrea reforma impozitelor, pentru ca tot cetăţeanul să dea proporţional cu putrea lui, iar nu să fie jefuit de un sistem fiscal din care orice om cuminte nu ştie să se descurce decît pretîndu-se corupţiei agenţilor fiscali.
Cine se va înfige să ia puterea fără să ţie seamă de aceste deziderate, comite o greşeală şi nu-l îndemnăm să o facă. Ne va găsi obstacol în calea lui şi-l vom combate, cum am combătut şi guvernul Iorga, fiindcă Ţara nu mai poate răbda, nici incapacitatea, nici perversitatea, nici jaful pe spinarea ei”.

Din cîte se vede, în 3 iunie 1932, cu 83 de ani în urmă, directorul Universului, un lider de opinie la vremea respectivă, formula, în numele ţării, cîteva exigenţe majore faţă de noul Guvern PNŢ, condus de Al. Vaida-Voievod.

Fireşte că noul Guvern n-a satisfăcut nici una din aceste exigenţe.
Şi nu pentru c-a stat doar două luni, ca Guvern, „de alegeri”, ci pentru că nenorocirile semnalate de ziarist ţineau de esenţa societăţii româneşti şi nu de slăbiciunile unui Guvern.
Ca dovadă că şi azi după instalarea unui nou Guvern, Stelian Popescu, dacă ar trăi, şi-ar putea republica liniştit textul din 3 iunie 1932.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

17 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 5 decembrie 2015”

  • Pleaca ai nostrii, vin ai nostrii…..nimic nou in 2015!!!

  • Eminescu ramane actual si cred ca v-a ramane mereu. Cum se vede in Glosa si In Scrisoarea a III-a : Glosa
    Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi şi nouă toate;
    Ce e rău şi ce e bine
    Tu te-ntreabă şi socoate;
    Nu spera şi nu ai teamă,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamnă, de te cheamă,
    Tu rămâi la toate rece.

    Multe trec pe dinainte,
    În auz ne sună multe,
    Cine ţine toate minte
    Şi ar sta să le asculte?…
    Tu aşează-te deoparte,
    Regăsindu-te pe tine,
    Când cu zgomote deşarte
    Vreme trece, vreme vine.

    Nici încline a ei limbă
    Recea cumpăn-a gândirii
    Înspre clipa ce se schimbă
    Pentru masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naşte
    Şi o clipă ţine poate;
    Pentru cine o cunoaşte
    Toate-s vechi şi nouă toate.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui:
    Joace unul şi pe patru,
    Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
    Şi de plânge, de se ceartă,
    Tu în colţ petreci în tine
    Şi-nţelegi din a lor artă
    Ce e rău şi ce e bine.

    Viitorul şi trecutul
    Sunt a filei două feţe,
    Vede-n capăt începutul
    Cine ştie să le-nveţe;
    Tot ce-a fost ori o să fie
    În prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zădărnicie
    Te întreabă şi socoate.

    Căci aceloraşi mijloace
    Se supun câte există,
    Şi de mii de ani încoace
    Lumea-i veselă şi tristă;
    Alte măşti, aceeaşi piesă,
    Alte guri, aceeaşi gamă,
    Amăgit atât de-adese
    Nu spera şi nu ai teamă.

    Nu spera când vezi mişeii
    La izbândă făcând punte,
    Te-or întrece nătărăii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
    Între dânşii să se plece,
    Nu te prinde lor tovarăş:
    Ce e val, ca valul trece.

    Cu un cântec de sirenă,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca să schimbe-actorii-n scenă,
    Te momeşte în vârteje;
    Tu pe-alături te strecoară,
    Nu băga nici chiar de seamă,
    Din cărarea ta afară
    De te-ndeamnă, de te cheamă.

    De te-ating, să feri în laturi,
    De hulesc, să taci din gură;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Dacă ştii a lor măsură;
    Zică toţi ce vor să zică,
    Treacă-n lume cine-o trece;
    Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
    Tu rămâi la toate rece.

    Tu rămâi la toate rece,
    De te-ndeamnă, de te cheamă;
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera şi nu ai teamă;
    Te întreabă şi socoate
    Ce e rău şi ce e bine;
    Toate-s vechi şi nouă toate:
    Vreme trece, vreme vine.
    Fragment din Scrisoare a III-a
    Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
    Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
    Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
    Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

  • Zici ca-i scris azi.