Gîndul de sîmbătă, 5 mai 2018

Cine este politicianul englez care se teme că România va invada Marea Britanie

Text & foto: Traian Horia

Fostul Laburist George Galloway a condus un ONG „umanitar” sub acoperirea căruia voluntari jihadiști au călătorit spre tabăra grupului terorist Stat Islamic.

România. Care-a luptat cu Britania

Pe 15 aprilie 2018, politicianul britanic George Galloway a postat pe Twitter un mesaj sfidător la adresa românilor din Regat, care reamintea că România a luptat împotriva britanicilor în al Doilea Război Mondial și care cerea patetic „explicații” asupra faptului că România „ar putea să se mute” în prezent pe insulă, în timp ce primii jamaicani sosiți în Anglia în anul 1948 (așa-zisa „generație Windrush”, după numele vaporului care a adus primii emigranți în Regat), se află sub risc să fie deportați ca migranți ilegali. Astfel, în numele unor „nedumeriri”, Galloway punea- extrem de diviziv în opoziție, două comunități pe bază de naționalitate, dintre care prestigiul uneia – cea de români – ieșea serios șifonat.

Cine este Galloway

Colaborator al canalului de televiziune „Russia Today” (finanțat direct de la Kremlinul președintelui rus Vladimir Putin), fost tovarăș de drum al liderului opoziției Laburiste, Jeremy Corbyn și lider într-un partid de buzunar (numit „Respect”) inclus odinioară într-o bizară coaliție de socialiști și asociații musulmane, George Galloway a fost lider în 1981 (la 27 de ani) al Partidului Laburist Scoțian și candidat pentru Primăria Londrei în 2016: între aceste momente, omul s-a mișcat natural între stânga și extrema stângă, prin atitudini și prin ideologie. Radicalismul extrem s-a văzut cel mai bine în august 2014 când, la o întrunire cu „activiștii” Respect din orașul Leeds, Galloway a „proclamat” Bradford „zonă liberă de Israel” – fără produse, profesori, servicii sau chiar turiști israelieni. Chiar dacă poliția West Yorkshire a înregistrat acțiunea lui Galloway ca „discurs al urii” (infracțiune pedepsită drastic în regatul Unit), Procuratura britanică nu a început urmărirea penală datorită „probelor insuficiente”. Este de reamintit că Partidul Laburist se află și astăzi sub presiunea opiniei publice britanice, contaminat de numeroase scandaluri de anti-semitism și de slaba ripostă a liderilor partidului.

Un ONG „de caritate” pentru Gaza

În februarie 2016, un anume Allexanda Kotey, un londonez convertit la Islam, cu background ghanez-cipriot și fost membru al grupului terorist Stat Islamic (IS), oferea mărturisiri complete cu privire la faptul că, în 2009, a călătorit spre Fâșia Gaza (Palestina) într-un convoi de 100 de vehicule al ONG-ului „de caritate” „Viva Palestina”, condus de George Galloway. Serviciile de securitate britanice îl identificaseră pe fostul rezident londonez Kotey ca fiind membru al unui grup de voluntari jihadiști britanici (supranumit, cruntă ironie!, „The Beatles”) care a executat în numele grupului sunnit Stat Islamic mai mulți ostateci occidentali, inclusiv prin decapitare. Grupul a fost activ sub comanda lui Mohammed Emwazi, din Londra, supranumit de jurnaliștii occidentali „Jihadi John”, care a frecventat cu Kotey, aceeași moschee din capitala britanică.

Investigatorii susțin că grupul islamist „The Beatles”

… format din Emwazi, Kotey la care s-au adăugat alți doi jihadiști britanici (El Shafee Elsheikh și Aine Leslie Davis), a torturat și executat ostateci occidentali și sirieni în numele organizației teroriste. Potrivit publicației „The Telegraph”, Galloway a admis că jihadistul Kotey ar fi putut să facă parte din convoiul de 500 de persoane al ONG-ului „Viva Palestina”, dar a adăugat că „nu își amintește” să-l fi întâlnit. Alți doi radicali islamiști care au fost „voluntari” pentru Viva Palestina au fost Munir Farooqi (care în 2011 a fost condamnat de o Curte din Manchester pentru încercarea de a recruta pentru „jihadul” din Afganistan) și Reza Afsharzadegan, un lider al grupului „London Boys”- o rețea islamist-extremistă locală asociată cu comploturi teroriste.

Puse în oglindă

… opiniile lui Galloway încurajează practic dezbinarea: ele descifrau o disimulată nemulțumire că românii s-au luptat cu britanicii în anii ’40 și totuși „au dreptul” de a veni nelimitat în țara lui Shakespeare, în timp ce jamaicanii sunt „apropiați” pentru Regat, dar guvernul Conservator Theresa May „lucrează” pentru a le „răpi” dreptul de a locui acolo. Presa britanică este, dealtfel, bogată în „exemple” care prezintă atitudini agresive la adresa „est-europenilor”: ca un exemplu, în ziarul neo-liberal „Metro”, expulzarea unui migrant din Zimbabwe prilejuia de curând atacuri ale reprezentanților „opiniei publice” britanice asupra „gangsterilor est-europeni”.

Prin primitivismul mesajului

… George Galloway completa galeria altor „oratori” din Hyde Park-ul londonez care, în numele libertății de exprimare, promovau intoleranța, ura, suspiciunile între națiuni. Era de reamintit aici și atitudinea ostilă a lui Nigel Farage, liderul unui partid de buzunar extremist (UKIP) și unul din artizanii campaniei Brexit, care în iunie 2016, declara unui post local de radio că „nu și-ar dori români ca vecini”. Într-un astfel de context, în care așa-numita „libertatea de exprimare” ajunge să protejeze și să alimenteze tensiuni sociale toxice, cu previzibile fricțiuni, cine oare ar mai fi putut să depună garanții că tinerele afro-britanice care, pe 13 aprilie 2018, au atacat violent o tânără spaniolă la Metroul Londonez doar fiindcă nu vorbea în limba engleză la telefon, nu vor fi fost influențate chiar cu „mesajele discordiei” asemănătoare, emise de politicieni?

Există în prezent un mediu ostil

… pentru „est-europenii” din Marea Britanie, creat în timp, prin implicarea unor oameni sau a unor grupuri disparate, aflate la stânga sau dreapta eșichierului politic. Faimoasa lozincă „Etichetele sunt pentru sticle, nu pentru oameni”, extrem de populară printre promotorii multiculturalismului britanic, nu apare ca fiind aplicată și pentru „est-europeni” și nici măcar celebrul dicton popular „un străin care plătește taxe e un străin bun” nu îndulcește situația foarte mult. În Regatul britanic, unde „political correctness” este considerată soluția supremă pentru conviețuirea armonioasă a națiunilor, sunt raportate azi- ca o contradicție- cazuri aproape zilnice de xenofobie și rasism: asta în timp ce cazurile în care „est-europenii” sunt discriminați sau agresați rămân, în general, cvasi-necunoscute opiniei publice. Nu pentru că aceste cazuri nu ar exista, ci pentru că în unele cercuri pretențioase, „diversitatea” britanică apare mai puțin concentrată pe contactul cu o cultură nouă: cea a nou-veniților din spațiul UE.

În schimb, cazurile de referire

… peiorativă la adresa „est-europenilor” în general, și la cetățenii români, în particular, au o amploare robustă, care n-au înregistrat, însă, proteste semnificative ale societății civile. Într-un caz recent, care a implicat un migrant din Zimbabwe amenințat cu deportarea, prezentarea în presă a declanșat, fără nicio legătură cu subiectul, referiri agresive ale „activiștilor” britanici din orașul Brighton la presupusul statut „privilegiat” pe care l-ar avea „gangsterii est-europeni”, printr-o forțată comparație cu situația persoanei din Botswana. Mai departe, pe cale de consecință, „est-europeanul”- ca lup rău al poveștii- va fi cel care unește „activistul” englez din Brighton cu vedeta de box-office.

În noiembrie 2016, fotomodelul Gigi Hadid

… o vedetă din modelling extrem de populară în Marea Britanie, provenită dintr-o familie mixtă olandeză-palestiniană-americană, a imitat batjocoritor pe scena American Music Awards, accentul est-european al Melaniei Trump, soția cu origini slovene a președintelui nord-american Donald Trump. Nu s-a înțeles inițial de unde provenea impulsul lui Hadid de a politiza un eveniment artistic și mai ales, cum apăruse apetitul vedetei de a trata fără respect întreaga comunitate a celor care vorbesc limba engleză cu accent est-european: totul ținea, desigur, de emulația momentului, când facțiunile de stânga sau de extremă stângă pro-Hillary Clinton, pro-Partidul Democrat sau pro-Barack Obama, făceau presiuni comune- din SUA până în Marea Britanie- pentru debarcarea de la putere a președintelui ales democratic, Donald Trump.

Hadid și-a cerut ulterior scuze

… și a ieșit „basma- curată”. Neîndoielnic, au contribuit la liniștirea situației sale, nu doar notorietatea și contul bancar, dar și „political correctness”- filozofia care guvernează încă unele state neo-liberale din Occident, un bun generator de dublu-standard. Este de menționat că, potrivit legislației britanice, gestul lui Hadid ar fi putut fi amendat în instanță extrem de sever- inclusiv cu privare de libertate. Atitudinea fără echivoc a politicianului George Galloway apare tocmai în acest context de „democrație ciudată” în care, ceea ce ar fi inacceptabil pentru unele segmente ale „diversității” britanice, ar fi acceptabil pentru cazul „est-europenilor”, fiind vorba de „libertate de expresie”.

 

 


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Gîndul de sîmbătă, 5 mai 2018”

  • @ Tudor Bogdan. Faci afirmatia ¨atentie! Galloway nu e anti-evrei, ci impotriva politicii Statului Evreu¨. Cum iti explici atunci, ca intr-o dezbatere publica din 2013, afland ca oponentul sau (Eylon Aslan-Levy), pe langa cetatenie britanica, avea si cetatenie israeliana, s-a ridicat si a parasit scena, afirmand:¨I don’t recognize Israel and I don’t debate with Israelis¨??

  • În 1987, George Galloway, dupa o calatorie în Beirut alege sa-si consacre cariera apararii Palestinei si a lumii arabe.
    George Galloway sustine, în mod special, teza conform careia pâna la crearea Statului Israel, cei mai mari protectori ai evreilor ar fi fost musulmanii. El mai pretinde si ca Marea Britanie nu avea niciun drept sa le dea evreilor un teritoriu care nu apartinea englezilor.

    Citind toate acestea pe un site frantuzesc, ma întreb daca sa-i dau dreptate d-lui Horia sau d-lui Tudor Bogdan. Parca, balanta ar înclina înspre autorul articolului de azi.

  • Occidentul trece acum, fara sa-si dea seama prin experimentul anilor 50, dar vopsit altfel. Esticii sunt vaccinati, s-au prins cum sta treaba (mai sunt si naivi care nu pricep), vestul o ia pe coaja, nedandu-si seama prin ce trece( comunismul nou nu e declarat oficial si nu e rusesc, dimpotriva). Asa ca lucrurile devin interesante in occidentul neo-comunist!