Gîndul de vineri, 11 septembrie 2015

Un bla-bla-gist de doi lei: Jean-Claude Juncker, Președintele Comisiei Europene!

Joi, 9 septembrie 2015, Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat în Parlamentul European poziția Comisiei Europene față de ceea ce se numește Criza refugiaților, deși eu cred că e mult mai corect, mult mai aproape de adevăr, să-i zicem Criza Noii Migrații a Popoarelor.
Pentru cine nu știe zicem și pentru cine a uitat reamintim că Jean-Claude Juncker e șeful de Guvern al Uniunii Europene.
Pentru asta beneficiază de un salariu uriaș, de privilegii materiale și politice ieșite din comun.
Ca în cazul oricărui șef de Guvern, în schimbul avantajelor fabuloase pe care le are ca ins fizic, Jean-Claude Juncker trebuie să fie atent la realitățile UE, să descopere Crizele și să propună soluții pentru Rezolvarea acestor Crize.

Discursul din fața Parlamentului European recunoaște că Uniunea se confruntă cu una dintre cele mai mari Crize din Istoria ei:
„De la începutul anului, aproape 500.000 de oameni au ajuns în Europa. Majoritatea vastă a acestora se refugiază din Siria, fug de teroarea Statului Islamic, din Libia sau de dictatura din Eritreea. Cele mai afectate state membre sunt Grecia, cu peste 200.000 de refugiaţi, Ungaria, cu peste 170.000 şi Italia, cu 120.000. Cifrele sunt impresionante, pentru unii – înfricoşătoare. Dar acum nu este momentul să ne fie frică. Este timpul pentru măsuri curajoase, hotărâte, concertate, adoptate de Uniunea Europeană, de statele sale membre şi de instituţiile sale.”

Cînd termini de citit pasajul îți zici: Mamă, mamă! Să vezi acum pachet de măsuri „curajoase, hotărâte”!

Continui cu lectura Discursului, ajungi la final și te freci la ochi:
Măsurile „curajoase, hotărîte” la care a ajuns Comisia Europeană – Guvernul UE – după aproape o lună de balamuc total pe continentul european – țări membre ale UE precum Grecia, Ungaria, Austria, au fost date peste cap de valurile de refugiați, opinia publică a fost manipulată mărunt-mărunt de mașinăria mediatică pornită pe bocitul imigranților, trenurile au fost luate cu asalt de noii migratori, migratorii cu smartphone, în multe țări crește xenofobia – se reduc la una:
Impunerea de cote obligatorii pentru țările membre ale UE, cote stabilite prin birouri, fără minima consultare a fiecărei țări a Uniunii, fără minima încercare de a convinge țările reticente la această măsură.

De fapt, premierul Uniunii Europene n-a făcut altceva decît să transforme în obligatorii, mărindu-le urieșește, cotele voluntare pe care a încercat să le vîre pe gît țărilor europene la Consiliul din iunie 2015.

Altfel spus, uriașa Birocrația de la Bruxelles, pentru care cetățenii UE plătesc taxe și impozite, s-a scremut timp de o lună pentru a înlocui cuvîntul voluntar cu cuvîntul obligatoriu și a adăuga la numărul de imigranți stabiliți în iunie pentru fiecare țară un număr suplimentar, dictat de sporirea cantității de persoane care trebuie primite.

Marea provocare reprezentată de valul de imigranți care iau cu asalt pămîntul european cerea din partea celui care e șeful Guvernului UE răspunsuri la următoarele întrebări:

1. Măsurile privind cotele obligatorii sunt valabile doar pentru imigranții care au reușit să ajungă străbătînd Mediterana sau sunt valabile și de acum în vecii vecilor Amin? Altfel spus, Claude Junker nu ne-a asigurat că asaltul imigranților se va opri în perioada următoare în urma unor măsuri ale UE.
2. Persoanele repartizate fiecărei țări vor sta în țara respectivă pînă cînd se încheie Războiul civil din Siria, sau vor sta pînă la sfîrșitul vieții lor, integrate în viața social- economică a țării respective?
3. Claude Junker a pus Criza pe seama terorii provocate de ISIS în rîndurile cetățenilor sirieni. Există vreun Plan al UE de creare a posibilității acestor cetățeni de a se întoarce în Siria?
4. Tragedia imigranților e exploatată de rețele de trafic de persoane, mult mai periculoase prin cinismul cu care pun în pericol viața a mii de oameni decît rețelele de trafic de droguri. Are de gînd UE să ia măsuri împotriva acestor rețele, împotriva celor care se îmbogățesc aruncînd pe țărmurile Europei mii de cetățeni?
5. Ce va face UE dacă spre Europa vor porni și cetățeni ai țărilor din Africa zguduite de războaie civile? Le va asigura și acestora rămînerea în țările UE? Dar dacă, atrase de bogăția Europei, vor porni spre UE și cetățeni ai țărilor din Asia? Dacă, Doamne ferește! se declanșează un război civil în China, ce face UE? Primește un miliard de chinezi?

La nici una din aceste întrebări șeful Comisiei Europene n-a răspuns. Și dintr-un simplu motiv:
În Parlamentul European n-a vorbit șeful Guvernului UE, cel plătit să analizeze la rece o Criză a UE precum Noua Migrație, să caute și să descopere soluții pragmatice.
În Parlamentul European a vorbit un demagog mediocru, un bla-bla-gist de doi lei.