Gîndul de vineri, 17 martie 2017

Ca și Mareșalul Ion Antonescu, Traian Băsescu se iluziona crezînd că el controlează Sistemul

După publicarea primului episod din Noi sîntem statul! i-am trimis lui Dan Andronic un e-mail în care-l felicitam pentru investigația de tip Seymour Hersh, despre abuzurile CIA, în urma căruia a apărut în New York Times din 22 decembrie 1974 articolul care a zguduit Agenția.

Desigur, Presa noastră de azi nu e precum cea americană, şi nu pentru că i-ar lipsi curajul de a merge pînă la capăt cu investigaţiile, ci pentru că orice material în genul celor semnate de marii ziarişti americani rămîne fără efect în plan real dacă nu e rodul unei puneri la cale. Chiar dacă influenţa serialului semnat de Dan Andronic e minimă în România faţă de cea a unor astfel de dezvăluiri în presa americană, totuşi, postura lui de model de presă de investigaţie pentru tinerii jurnalişti, tentaţi de publicistica de tip copy paste nu poate fi negată.

Ce vrea să demonstreze serialul?
Că în timpul regimului Traian Băsescu în România zisă şi democratică s-a creat o frăţie banditească între generali, procurori, judecători, politicieni şi jurnalişti care, la un moment dat, au ajuns să se creadă şi nu întrutotul fals că ei sînt Statul.
O putem fixa drept un fel de Juntă care a condus și conduce din umbră România, în timp ce la lumină au loc alegeri parlamentare și prezidențiale, ședințe de Guvern și de Parlament, campanii de presă și manifestări de stradă de tipul celor angajate de sovietele de muncitori, soldați și țărani, inițiate de bolșevici între februarie – octombrie 1917 ca forțe paralele la Dumă, în care Lenin nu avea nici o influență.

Dezvăluirile lui Dan Andronic se înscriu sub semnul unui proces spectaculos de după încheierea mandatului lui Traian Băsescu, unic în felul său în istoria democraţiei din România:
Demontarea unui Sistem din interior la scurt timp după încheierea unui regim.
La acest Proces au contribuit confesiunile Elenei Udrea, cea care a dat tonul, apariţiile tv ale Alinei Bica, serialul lui Sebastian Ghiţă.

Scris la rece, fără emoţii, în stil american, serialul e pentru Istoricul clipei care e jurnalistul, dar şi pentru Istoricul propriu zis, un document peste care nu poate trece nici o iscodire a uneia dintre cele mai interesante perioade din postdembrism, lesne de definit drept Epoca Băsescu prin întindere şi prefaceri:
Cei zece ani de mandat al actualului preşedinte al PMP.
Serialul se ocupă de reuniunile de socializare ale celor care se pretindeau a fi Statul: meciuri de tenis, petreceri cu prilejul unor zile de naștere.

Din cînd în cînd, părăsind relatarea de investigator, Dan Andronic îşi permite unele consideraţii despre rolul acestor formule de destindere în dinamica faptelor şi evenimentelor din ultimii 12 ani. El ne atrage atenţia că Ziua lui Florian Coldea, principalul motiv pentru reuniunile la partide de tenis, urmate de o petrecere de tip nomenklaturist, era un moment în care se întîlneau foştii, prezenţii şi viitorii penali.

Pe site-ul inPolitics.ro, Bogdan Iacob s-a arătat curios față de o scenă descrisă de Dan Andronic cu răceală de jurnalist, deşi un scriitor comic ar fi tresărit la hazul involuntar al momentului:

„Ziua lui Coldea. K2. Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, avea mîna în ghips. Canapeaua din stînga, cum treci de holul de intrare, în sala principală. Acolo au stat cîteva zeci de minute Liviu Dragnea şi şefa DNA. Din cînd în cînd el îi atingea ghipsul.

Ne mutăm în sala principală. Acolo se afla şi Sebastian Ghiţă. Tocmai dăduse un interviu la EvZ. Kovesi, ghidușă sau supărată, îl ameninţă pe deputatul PSD cu mîna în ghips.”

Bogdan Iacob s-a documentat şi a descoperit că scena a avut loc pe 21 septembrie 2014:

„Respectiva zi se plasa cam la o săptămînă şi jumătate de la începerea campaniei prezidenţiale, cu marii favoriţi Victor Ponta şi Klaus Iohannis.
La acea vreme, Liviu Dragnea era şeful campaniei lui Victor Ponta.”

La alegerile prezidenţiale, candidatul lui Liviu Dragnea a pierdut la scor.
Să fie chiar o întîmplare ?
Mai ales că după eşecul de proporţii (să pierzi la scor în al doilea tur, după ce în primul ai obţinut mai mult cu 10% decît adversarul şi să pierzi printr-o diversiune la care Victor Ponta a contribuit masiv presupune responsabilitatea în primul rînd a lui Liviu Dragnea), şeful de campanie n-a suflat un cuvînt despre cauzele dezastrului. Cum n-a suflat un cuvînt nici despre bătălia dusă de el pentru a-l face pe ezitantul Victor Ponta să candideze, ştiind că indiferent de rezultat, el, Liviu Dragnea va fi preşedintele PSD.
Ziua lui Florian Coldea nu era singurul prilej de socializare a membrilor Juntei Noi suntem statul!

Pe cristoiublog.ro de sîmbătă, 10 septembrie 2016, publicam sub titlul Codruţa Kovesi şi-a executat pe mai toţi foştii colegi din instituţiile de forţă. Au mai rămas cîţiva în picioare. Cine va urma? un comentariu la o fotografie de grup făcută în noiembrie 2014 după o reuniune a principalilor şefi ai instituţiilor de forţă şi înaintea petrecerii de rigoare, din care reiau acum un fragment pe care serialul lui Dan Andronic îl pune într-o lumină aparte:

“Era acum doi ani.
Cum arată poza de tablou azi, 10 septembrie 2016? (…)
Toţi au fost lichidaţi politic de DNA, după scenariul Se anunţă punerea sub acuzare, demnitarul îşi dă demisia sau e forţat să-şi dea demisia.
Toţi sunt acuzaţi de acelaşi lucru: Abuz în serviciu.
Toţi au rămas pe drumuri, se confruntă cu probleme materiale (le-a fost pus sechestru), sunt tîrîţi prin anchete şi mai ales au fost terfeliţi la comandă de Divizia Presă a DNA.
Singura care nu numai că a căzut, dar a devenit cea mai puternică femeie din România, cîntată mai ceva ca Elena Ceauşescu, e Codruţa Kovesi.
Toţi foştii colegi de instituţii de forţă, cei cu care Codruţa Kovesi lucra şi petrecea ca la Braşov, au fost măcelăriţi de Codruţa Kovesi.”

La vremea respectivă atrăgeam atenţia asupra relaţiilor de şacali dintre cei care participau la destinderile prilejuite de Zilele de naştere ale lui Florian Coldea, dar şi ale lui Gabriel Oprea, de reuniunile de lucru (tot pe cristoiublog.ro, judecînd Dosarul DIPI, am arătat că la sindrofiile organizate de DIPI se înfigea să se destindă şi Codruţa Kovesi). Deşi uniţi în lucrăturile puse la cale pentru a-şi asigura puterea în Stat, membrii Găştii se lucrau între ei. Din acest punct de vedere, ei nu difereau prea tare de membrii CPEx-ului lui Nicolae Ceauşescu. Asemenea acestora, membrii Juntei Noi sîntem statul ! se întîlneau la partide de tenis, urmate de o gustărică, uneori de un chefuleţ, puneau la cale pe cine să scoată din joc şi pe cine să aducă în Cercul lor restrîns, dar cînd era vorba de interese proprii se arătau crunţi unul faţă de celălalt. Că membrii Juntei n-au tată, n-au mamă, ne-o spune lipsa de reacţie a Codruţei Kovesi la mazilirea lui Florian Coldea. Pentru Codruţa Kovesi, aterizată în 2006 la şefia Parchetului general într-un Bucureşti căreia nu-i ştia nici principalele bulevarde, Florian Coldea a fost Mentorul, Ghidul Suprem, Tatăl.
Cînd a picat, fiica n-a zis nici pîs.

Serialul lui Dan Andronic a fost mustrat, cînd n-a fost atacat, pentru că el ar încerca să-l albească pe Traian Băsescu prezentîndu-l ca pe un Stăpîn căruia îi scăpau ce făceau slugile cînd el nu le vedea.
Susţinătorii din presă ai acestei teze sînt însă inşi orbiţi de ura faţă de Traian Băsescu.
Din ură sau şi din prostie ei încearcă să ne convingă că Traian Băsescu era Stăpînul absolut al Sistemului, că nimic nu se întîmpla fără ca el să ştie. Prin urmare, orice tentativă de a dezvălui că Sistemul funcţiona şi fără Traian Băsescu e pusă la colţ ca fiind o tentativă de a-l absolvi pe Traian Băsescu de abuzurile Sistemului.
Eu nu cred însă că Traian Băsescu putea controla totul.

Istoria ne arată că nici dictatorii nu reuşesc să controleze totul.
Memoriile lui Constantin Pantazi, ministru de Război în Guvernul Mareşalului Antonescu, publicate la Publiferom în 1999 sub titlul Cu Mareşalul pînă la moarte, surprind un aspect din vizita Conducătorului în Basarabia eliberată:

„Fiecare post de jandarmi, fiecare poliţie, toate judecătoriile, tribunalele, primăriile, bisericile, prefecturile, spitalele şi peste tot în amănunt, oprindu-se şi controlînd lucrul fiecărui şef de birou şi notar, preceptor, agenta fiscal etc. Prin dări de seamă publicate în jurnale lăuda pe cei pe care i-a găsit bine şi era foarte aspru cu cei găsiţi în neregulă, indiferent de consideraţiuni de persoană şi de situaţia acesteia.”

Şi cu toate acestea documentele arată că sub Mareşal mulţi îşi rezolvau afacerile – de la Veturia Goga pînă la Mihai Antonescu.
Nu e de mirare că Ion Antonescu s-a dus la Palatul Regal în după-amiaza de 23 august 1944 fără a bănui o clipă că va fi închis în fişet, deşi Hitler îl avertizase că Regele complota.

Sînt sigur din acest punct de vedere că, la fel cum se întîmplă acum cu Klaus Iohannis, Sistemul îi rezolva lui Traian Băsescu dorinţele. Da, dar după ce le rezolva pe cele ale Preşedintelui, şi le rezolva şi pe ale sale. De fapt, Sistemul s-a făurit şi s-a consolidat tocmai în procesul de îndeplinire a dorinţelor preşedintelui. Aceste dorinţe presupuneau cooperarea între instituţiile de forţă. Şefii acestor instituţii s-au cunoscut astfel şi s-au împrietenit şi au trecut apoi la schimburi reciproc avantajoase. Florian Coldea a servit-o pe Codruţa Kovesi oferindu-i-o pe tavă pe Alina Bica.
Codruţa Kovesi l-a scăpat de Daniel Dragomir.

Sistemul nu înseamnă relaţii între instituţii, ci relaţii între oamenii din instituţii.
De aceea e atît de puternic și va rămîne mai departe puternic, într-o țară în care democrația e o fațadă pentru adevărata realitate:
Dictatura Juntei.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

16 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 17 martie 2017”

  • Fără un motiv anume, mi-am amintit o constatare mai veche: “Avem o țară frumoasă, păcat că-i locuită!”
    Cacofonia aparține autorului anonim.
    Fiecare o poate interpreta după propria experiență și după gradul de uzură a neuronilor.

  • -intersecţia DNA – jucători pe piaţa SRI
    Scapă cine serveşte impecabil la fiecare lovitură.
    Dacă nu eşti AS, nici nu ştii cât de mic începi să fii!

  • Eu:
    -Mă doare un picior. Asta e opinia mea. 🙂

    Oligofrennis:
    “Sunt foarte mulțumit de activitatea procurorilor, procurorul general și procurorul de la DIICOT. Asta este opinia mea”.

  • Felicitări pentru noua emisiune “Romănia lui Cristoiu”, la RTV, din 19 martie încolo!

    „Nu va fi plătit pentru emisiunile pe care le va face aici. A fost condiția pe care a pus-o pentru a se alătura postului”, a ținut să precizeze Letiția Zaharia, joi seara la România TV.

    Bravo!
    Şi aclamat şi cu banii luaţi. 😀

  • OZN-ul suprastatal a fost organizat să privească de sus la principiul pământean al separaţiei şi echilibrului celor trei puteri ale copiilor de mingi. 😀

    • Măsura secolului în tenisul de performanţă.
      – Să reformăm copiii de mingi!
      Cum, cum?
      – Cu gargară de integritate.

      • Şi cu asta ce-am făcut?
        – Am făcut pe noi, eroi.

        Ca-n bancul din comunism cu coada la căcatdur.
        Se apropie un tip de coada imensă şi întreabă:
        – Ce se dă?
        – Căcatdur.
        “Dacă se adună atâta lume, o fi ceva gustos”, zise omu-n gândul lui. I-a fost ruşine să întrebe ce conţine acest bun produs. Se aşează la rând; cu răbdare şi-un pachet de carpaţi fără filtru, după patru ore ajunge la vânzătoare:
        – Un kilogram de căcatdur, vă rog.
        – Vai, îmi pare rău, chiar acum s-a terminat. Dar mai avem căcatdes, dacă doriţi. E la fel de bun.

        • Vorba de mai sus:
          – E o chestiune de ani, cel mult de câteva decenii, să trecem de la căcatdur la căcatdes.

  • Echipa reprezentativă a României de tenis operativ-informativ nu şi-a organizat un stat paralel, căci două paralele pot fi situate şi-n acelaşi plan teritorial, ci si-a consolidat cocoţarea statală deasupra tuturor: autorităţi, puteri şi legi ale statutui pământean.
    OZN racheta de tenis – pilotat de jucători potriviţi după principiul ierarhic, precum în cer aşa şi pe Pâmânt, şi susţunut de participanţi invitaţi în aceeaşi competiţie a banului nemuncit.

    Secretul lor e chiar secretul, de toate felurile, de la serviciu la stat autopropulsat cu reacţie… de te cruceşti câţi căţei se uită la lună cu vizibilitate zero şi urlă în gol cu exces de zel pe direcţii fără căpătâi, inutile, opuse OZN-ului lăsat să zburde în voie, ca pasărea cerului senin.

  • MRU:
    “E o chestiune de luni, cel mult de cativa ani” aparitia unui partid de extrema dreapta in Romania.

    Nu contest posibilitatea apariţiei, dar între , de exmplu, 2 luni şi 3 ani e o chestiune de ocean într-un lighean.
    Am şi eu o predicţie cu precizia în aceeşi derâdere: e o chestiune de ani, cel mult de câteva decenii, apariţia unui candidat mai acătării la Preşedinţie.

  • -intersecţia Coldea – Ghiţă.
    Ce urmăreşte/ascunde retragerea lui Coldea?

    1. S-a pornit peste noi avalanşa purităţii profesionale de după explozia conştiinţelor reformatoare din vârful muntelui de gunoaie, preacurăţenia curăţeniilor, operaţiunile devastatoare “La Piovra fără capete” în SIE şi “Mâini Julite” în SRI. Urmează la rupere (de trecut) desecretizarea tuturor timpurilor şi din toate arhivele, in intregrum, mai lată decât lungimea colectivizării şi mai cutremurătoare decât marea confiscare monetară din 1947. Ne deschid ochii din cap părinţii ratingului TV – aceleaşi feţe cadaverice – Bolcaş, Bogdan Chireac ş.a: “Extraordinar ce face acum şi acuşi Hellvig, mare patriot, mai tare ca Isărescu, mai înalt ca Everestul!” . Cadvericii adevărului băgat în eter nu mai au nici somn de-atâta încântare (într-un du-te, vino!, permanent de la un post la altul) – înântare aplaudată la scenă deschisă non-stop publicului îndobitocit.

    2. Să ne arate că fără alde Coldea şi asociaţii nu se poate trăi, viaţa devine un nonsens, jungla amazoniană fără Anaconde e ca politica dâmboviţeană fără acoperiţi, tenisul fără Coldea e ca Ilie Năstare fără înjurături, colectările la buget fără servicii sunt ca jumătatea cealaltă fără stăpân, ANAF-ul fără SRI e ca Târgu Mureş fără Mihăilă Cofaru, lumea judiciară fără protocoale e ca şatra fără uşa cortului.

    3. Garantează reuşita operaţiunii de îndobitocire în masă, după principiul lucrului bine ascuns: “Când gunoiul nu se vede, sigur aşa ceva nu există nici sub preş. Bucuraţi-vă cu aceeaşi încredere, ca şi cum Coldea nu a existat niciodată. Hai, că se poate!”. În arhiva secretă adevărul tradus e altul: Prostul nu este fudul, dacă nu uită destul.

    Ce-a căutat Ghiţă lângă Coldea în toată prietenia asta la cataramă, la concedii, la popotă, la K-uri şi T-uri, la vie, la Kovesi? A găsit ce n-a căutat şi prea se găseşte din belşug în acest mediu extrem , extrem de periculos. Milioanele de euro din cer au un preţ mai corect decât echilibrul natural al picioarelor pe Pământ.

  • Când investeşti într-o “întersecţie” de viaţă încredere nesăbuită, iar indiciile suficiente nu ţi-au stârnit discernământul în timp util, loialitatea va fi o curvă cu mustrări de conştiinţă.

  • Motto-tol
    Constituţia „meu”, revizuită de „eu”:
    Tragem cu alegeri anticipate mereu, până iese cum vreau eu să fie rezultatul meu.
    Preşedintele tuturor posibilităţilor,
    Escrocus Eterner Oligofrennis.

    Nicio disponibilitate de bună-credinţă nu rezistă între caractere abjecte.
    “Codruţa Kovesi l-a scăpat de Daniel Dragomir.”
    S-a vorbit de o amiciţie între Dragomir şi Coldea. S-a dovedit o amiciţie imaginară, dar esenţială nu-i evaluarea acestei relaţii de către terţii chibiţi ca noi. ci cum a fost cântărită şi notată de cei doi protagonişti sau, în special, de fostul colonel SRI Daniel Dragomir, în calitate de expulzat. Nu cunoaştem tainele acestei “prietenii”, dar putem să bănuim din ce motive ticăloşia gândului ascuns în caracterul abject loveşte fără scrupule. Concurenţa are multe faţete nedeclarate, dar între aşa-zişii prieteni, apropiaţi, parteneri, colegi, asociaţi etc, ticăloşia gândului ascuns poate să-l surprindă în amplitudine şi ură mocnită inclusiv pe trădătorul acelei relaţii de recioprocitate aparentă.
    Riscăm să ne înşelăm amarnic cănd ne propunem să desluşim necunoscutele subterane şi pornim unele raţionamente de la diverse afinităţi relative (schimbătoare), între perechi sau tandemuri, dar şi între interesele lor. Când astfel de afinităţi (prietenii în echipe de moment) au termenul de folosinţă expirat şi încă nu ştie acest adevăr chiar unul dintre parteneri – cel înşelat, lovit mişeleste – vă imaginaţi ce şanse de înţelegere mai avem noi, curioşii de pe margine?
    Se perindă prin faţa ochilor noştri multe astfel de parteneriate în tandem şi ne-ar prinde tare bine să ştim cu precizie mai acceptabilă câtă sinceritate reciprocă le conservă existnţa sau, respectiv, câtă ticăloşie le-a decis deja sfârşitul, fără ca partea lovită din subterane să fi aflat încă.

    =

    • – Intersecţia Dragnea – Ponta.
      Nu m-ar interesa dacă Dragnea l-a trădat şi manevrat pe Ponta, ci când. 😀 Bineînţeles, l-a aranjat în interes public şi de partid.
      – intersecţia Coldea – Băsescu.
      Nu dacă sau când, ci altceva: ce şi-a închipuit Băsescu? Fidelitate infinită?
      – intersecţia Ghiţă – Ponta.
      Prieteni până ce moartea i-a despărţit? Sper să nu fie aşa. Poate aflăm mai multe şi îi dăm o altă şansă luminiţei care ne orbeşte de pre mult timp în tunelul fără sfârşit.

    • Bă, seriosule, tu vorbești singur? Te simți bine aici, la subsol, unde tu centrezi și tot tu dai cu capul? Vino pe blog, conectându-te prin facebook, ca să dialogăm, sau ție-ți place numai monologul?! Mai bine ți-ai face un blog, decât să pierzi timpul singur pe-aici!