Gîndul de vineri, 2 iunie 2017

Pentru că Istoria e de genul feminin, marii ziariști, de regulă, bărbați, nu-i pot prevedea hachițele

Spre seară, cînd în Sala de lectură e o atmosferă mai prielnică decît dimineaţa (dimineaţa vin cei pentru care studiul e o datorie şi nu o plăcere, ca în cazul meu), întorcîndu-mă de la cina celor patru mere, mi-au atras atenţia colecţiile de publicaţii puse în dulapul pentru restituiri. Cînd cineva dă înapoi cărţile sau ziarele, acestea sînt aşezate pe rafturile unui dulap gen Purgatoriu, de aici sînt luate cu căruţul şi duse, prin intermediul liftului, în adîncurile depozitelor, de unde au venit, ca într-un mormînt de o veşnicie, deoarece nu se ştie dacă vreodată cineva se va gîndi să le ceară la sală. Dacă eşti curios, ca mine, aici poţi descoperi cărţi sau ziare despre care niciodată nu ţi-ar fi trecut prin cap că vor fi apărut în spaţiul românesc. Fac un popas la acest dulap pentru a fotografia cu telefonul mobil (ce mai încolo şi încoace, am dat şi eu în boala dîmboviţeană!) chestii pentru rubrica Am deosebit pentru dumneavoastră.

Dau mai întîi peste colecţia ziarului Adevărul din vara lui 1914.
Vara lui 1914?
Nu cumva e vara asasinării lui Franz Ferdinand? Ia să vedem cum a reflectat Adevărul, ziar sobru, quality, cum ar zice azi deontologii, acest eveniment de Breaking news, chiar şi fără să fi ştiut, ca noi, cei de azi, urmările! Găsesc pagina întîi a ediţiei datate marţi, 17 iunie 1914, apărute pe piaţă, potrivit tradiţiei, luni, 16 iunie 1914.

Titluri:
Chiar în centru, semnalat de poza cu legenda Arhiducele Franz Ferdinand, articolul Atentatul contra arhiducelui Franz Ferdinand. La dreapta, acolo unde se ştie că stau materialele care agaţă privirea, grupajul Cum s-a făptuit atentatul. Bumbi: Declaraţiile atentatorilor. – Victimele bombei. – Atentatul plănuit acum 4 ani. Ce spune Monitorul austriac.
Scris de Constantin Mille, editorialul se intitulează Tragedii împărăteşti.
Jos, potrivit trucului zis de mine Evenimentul burete (un eveniment de Breaking news e ca un burete, suge tot ce-i în legătură cu eveniment), o fotografie cu explicaţia Vedere din Sarajevo: Bazarul turcesc.

La ora respectivă, la noi în România funcţiona Calendarul iulian. Prin urmare, 16 iunie de atunci, e 29 iunie pe stil nou. Istoriile dau drept dată a asasinatului, 28 iunie 1914, pe stil nou. Aşadar, Adevărul a reflectat pe larg evenimentul petrecut pe 28 iunie în numărul care a apărut în după amiaza lui 29 iunie 1914, stil nou. De altfel, corespondenţele de la Sarajevo sînt datate 15 iunie (28 iunie pe stil nou). Lectura relatărilor arată că ziarul era la curent cu toate telegramele de presă. Remarc abordarea sobră, de tip Adevărul, care evită titlurile senzaționaliste, tipărite cu litere de o șchioapă. Constantin Mille vorbeşte în textul său de urmările atentatului:

„Asasinarea viitorului monarh al regatului vecin, în care puterea regimului absolut era tocmai temperată, nu ca formă constituţională, ca la noi, ci cu un fond adevărat blajin, acest asasinat dovedeşte încă o dată mai mult nebunia acestor acte care, dacă nu schimbă nimic în bine, totdeauna însă înăspresc starea de lucruri…

Moartea tragică a moştenitorului tronului austriac va avea drept urmare o eră de reacţiune şi de prigoniri, va da putinţa ca forţele reacţionare să se deştepte nu numai în Austro-Ungaria, dar poate chiar în alte multe state…”

Marele editorialist reduce urmările împușcăturii de la Sarajevo la sporul de prigoniri din Imperiul Austro-Ungar.
Peste o lună, pe 15 iulie stil vechi, 28 iulie stil nou, avea să izbucnească Primul Război mondial.
Ce zic eu?
Că nici marii ziarişti nu pot ghici ce se va întîmpla în Istorie, deoarece sînt de regulă bărbaţi, iar Istoria de genul feminin.
Cînd nu poţi să prevezi hachiţele nevestei, cu care stai de o viaţă, cum să le dibui pe cele ale Istoriei, o străină pe care nici măcar n-ai văzut-o vreodată?!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

25 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 2 iunie 2017”

  • L-am amintit pe Ciutacu Victor, de la postul TV Ghiţă, ca premiu de consolare şi felicitări pentru reuşita incursiune a lui Dan Andronic.
    Ghiţă a fugit cu altul. 🙂

  • Galeria TeFeListă într-o altă misiune.

    Flux24.
    Victor Ciutacu a povestit cum în urmă cu mai mulți ani a mers la un meci al echipei Dinamo împreună cu fiul său și unde a fost fluierat și înjurat aproape 45 de minute de galeria câinilor roșii.
    La pauză totul s-a oprit. După meci a fost sunat de fostul prim adjunct al SRI, generalul Florian Coldea, care l-a întrebat dacă i-a plăcut cum a tăcut galeria.
    Da, controlau (controlează) şi galeriile.

    Corespunde: profilul retardatului cu capul mobil.
    – Victore, ţi-a plăcut să vezi cine sunt io?

  • Dan Andronic ne va povesti cum a decurs recent întâlnirea lui cu Sebastian Ghiţă.
    Au fost împreună şi la restaurantul în care Ghiţă a fost arestat. E prima confirmare serioasă şi credibilă a minciunii propagate de divizia de presă securistă: restaurantul NU este amplasat în strada mare. 😀

    • Am observat ceva de-acum câteva zile: Ghiţă a accesat programul prima casă sârbă 😆 încă dinainte de a fi înhăţat, adcă acum locuieşte în aceeaşi casă arătată de Hotnews cu mult timp înainte să fie prins. Asta înseamnă că într-adevăr cineva – probabil din România 😀 – a ştiut cu precizie unde locuia Ghiţă cu cel puţin cîteva săptămâni înainte de reţinere-arestare.

    • Dan Adronic a mai spus acum (la Antena 3) ceva interesant: a fost curios şi l-a întrebat pe Ghiţă dacă este adevărată ştirea falsă 😀 cu turismul lui din ţară-n ţară ca din ciorapi în ciorapi.
      Dan Andronic s-a exprimat tot interesant: “L-am întrebat… totuşi eu am găsit o explicaţie”
      N-a spus că a primit o explicaţie de la Ghiţă, or, din asta mai degrabă înţeleg că nici Ghiţă nu avea una, dar frământându-se (ori împreună, ori după întâlnirea din Belgrad) a găsit o explicaţie:
      probabil se referă la o explicaţie a motivului de propagare a minciunii, fiindcă Ghiţă n-a părăit Serbia.
      Normal ar fi să ne preocupe explicaţiile legate de un eveniment real. La noi, K la nimeni, suntem nevoiţi să căutăm adevărul despre minciună, motivaţia sau adevăratul mobil al minciunii preferat de autorităţile de kk k la nimeni.

  • ‘mneata, Brâncuși și cu Rodin ?

  • Sunteți “maestru” de “pițifelnici” de presă ?

  • – De ce soarta unui meci se decide în 11 jucători?
    – Fiindcă numai ei joacă. 😆
    – Şi ceilalţi?
    – Doar se pronunţă de pe banca de rezerve; au statut de chibiţi… până la proba contrarie. Cei cu probleme diareice se abţin… până nu mai pot.

    • – Şi antrenorul-selecţioner unde-i în povestea asta?
      – În general, veghează la unitatea echipei.
      – Care unitate: Kalinin 2, Kalinin 4, Turgheniev 14, Stalin 8, Lenin 13?
      – Da, mai puţin Kalinin 2 – aici e cantonamentul 😀 – şi Stalin 8, dată la schimb – din motive politice – pentru sediul PDL (acum al PNL). Băsescu şi Blaga ştiu de ce.
      – La schimb cu ce?
      – Cu dreptul selecţionerului de a-şi minţi tot timpul publicul fidel, cum că el nu se implică în jocuri, nici măcar politice.

      • Traian Băsescu – omul cu bila – 17 nov 2009 (Naţional TV):

        “Iată că ne apropiem de sfârşitul campaniei şi încă niciun serviciu secret al României n-a intrat în acest joc politic şi cred că este pentru prima dată. Indiferent care va fi rezultatul alegerilor, îmi voi da singur bilă albă pentru faptul că serviciile au stat neutre şi şi-au văzut de treaba lor”

        • Eu nu bag mâna-n foc pentru nimeni, fiindcă nu-i deloc normal să produci astfel de garanţii pentru un adevăr… evident neverificabil şi de interes strident de direct; nu suspect de interesat ci autodenunţat direct. 😀
          Probabil unora le place, să se auto…; mie nu. 🙂

          • Oligofrennis ne serveşte – de cîte ori vorbeşte – astfel de auto… de aceeaşi anvergură; uneori ceva mai înaripate. 😆
            De cîte ori vorbeşte despre aceiaşi garantaţi de el.

            E dus tare… la imensa garantare. 😆

  • – Într-un parc, un tip cu priviri libidinoase şi viteză pofticioasă se apropie de un alt tip, aflat pe-o bancă.
    – Ei, cum te simţi?
    – Normal.

  • – De unde a apărut gluma aia cu matematicianul Mucuşor Dan, geniul salvamontă de justiţiar al capitalei. E banc sau supraestimare?
    – Un zvon.
    – Şi-acum?
    – Acum, nici atât. 😀

  • – Bulă, cum explici exprimarea lui Mucuşor Dan atât de ambiguă – nu o dată, ci de fiecare dată – încât lasă loc şi cheamă la confuzie publică?
    – Limbaj specific cu curul în două luntre; ca să nu întineze subtilitatea graniţei de percepţie dintre împerechere şi împreunare. Nu te pui cu iubirea vieţii trecute din dragoste la prima vedere. Asta nu se uită niciodată. 😀

  • Cei 11 care au decis în USR să nu fie de acord cu completarea Constituţiei cu definiţia împerecherii de familie – bărbat + femeie – nu sunt cu nimic mai breji decît ceilaţi 8 care doar s-au pronunţat pentru unicitatea împerecherii, dar n-au întrunit majoritatea de decizie, şi nici decât cei doi care s-au abvţinut din cauze diareice: toţi au participat la votare şi au făcut posibil spectacolul. Nu mă interesează statutul USR, dar bănuiesc c-au stabilit o condiţie de cvorum, de regulă 50%+1 din, în acest caz din numărul membrilor Biroului ăla al lor, Naţional sau de Salvare Naţională. Şi-autnci, nu-i mai normal – înainte de toate – Mucuşor Dan să se fi întrebat:
    – Băi, care aţi venit la urne, ca să mă vedeţi plecat? De ce n-aţi încercat măcar să boicotaţi cvorumul?

    Aud? Ce spun agenţii de legăturăî?
    – Alo, Alo, Cioloş, preia legătura! 😆

    Nu cumva a participat la cvorum şi Mucuşor cu tesla-n mână? Întreb pentru un vecin.

    • Ştiţi cum plantează divizia USR o livadă de-acum încolo? Comandaţi în strigături preventive:
      – Comanda la mine! Înainteeee, plaaantaţi! Doi meri, doi peri, doi pruni… doi perji! Băi-băi, nici chiar aşa, nu cu rădăcina-n sus! Să fie loc în pepenieră pentru toată lumea!

  • Mucuşor Dan a jucat la două capte, i-a intrat chintă spartă şi-apoi a mizat la cacealma:
    – Să vină la mine şi progrsiştii şi conservatorii!

    El nu s-a pronunţat nici pro-curişti şi nici pro-vagonişti, nici anti-curişti şi nici anti-vagonişti, ci s-a pronunţat numai în sensul nepronunţării 😀 , că nu vrea să se pronunţe nicicum, dar la fel să procedeze şi USR, altfel părăseşte barca.

    Prostul le-a dat amatorilor – pe tavă – soluţia prin care poate el fi alungat din partid, apoi s-a bucurat din plin de propria promisiune… ca de biblie.
    Nu a vrut o poziţionare – indiferent care anume – or asta înseamnă că a urmărit să le-o tragă – fără discriminare – şi curiştilor şi vagoniştilor. Nu-i cu nimic mai cinstit decât cei care l-au lucrat cu materialul clientului Mucuşor Dan.

    Problema se pune şi altfel: cât de sincer mai poate fi considerat Mucuşor, când insinuează că nu rezultatul votului 11 la 8 (cu 2 abţineri a contat) l-a afectat, ci numai ideea supunerii la vot, bineînţeles, în vederea alegerii oricum perdante a uneia dintre direcţiile de înaintare?.
    Mai multe se pot intepreta din această poziţie aleasă de actorul grăbit, dar în niciun caz nu se înţelege că Mucuşor este împotriva curiştilor. Corect?
    El s-a grăbit să anunţe- încă din ianuarie 2017 – cât de simplu poate fi ajutat să se sinucidă politic, prin aruncare liberă direct în căcatul pus la ţintă, tot de el, în prelabil.
    Asta nu înseamnă că scorul n-ar fi contat. Dimpotrivă, 9 la 10 i-ar fi oferit un motiv s-o scalde.
    Dovada: nu şi-a dat demisia înainte de începerea procedurii de votare sau înainte să afle rezultatul.
    Ce-a aşteptat?
    – Să vină curiştii şi vagoniştii la mine, că doar USR primeşte pe toată lumea, aşa cum am promis!
    Dacă aşa a promis, acum DE LA CINE să înţeleagă curiştii că mai sunt bineveniţi… UNDE? De la Mucuşor… la Mucuşor.

    “De la tine pan’ la mine
    Numai cer cu ape line
    Ochii tai, ochii tai…” 😀 🙂 😈

    • Cu alte cuvinte, nu s-ar mai fi ajuns la ocazia – nu cauza – alungării lui Mucuşor, nu s-ar mai fi suspus nimic la vot alaltăieri, dacă – în ianuarie 2017 – Mucuşor Dan ar fi stat, ca filosoful curiştilor, în banca lui tăcută, fără anunţuri matrimoniale provocatoare de ruperi patrimonile. 😆

      Atunci a sărit cu gura să-i apere de fapt pe curişti, acum doar a repetat figura cu poziţia anunţată. Fiecare lingvist pe limba lui piere!

    • “Vremea a fost târzie, întalnirea-n vreme
      Şi târzie clipa de-a ne fi văzut
      Pe cărarea veche, la răscruci de vânturi 😀
      Numai timpul ştie, ce e de făcut.
      Amintirea vie, mai trăieste încă
      Aş da ani din viata să te regăsesc;
      Ne cunoastem parcă, de o veşnicie,
      De o vesnicie, parcă te iubesc.
      Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut
      Să iubesc cu atata putere, ca la inceput…” 😀

  • Diferanţa dintre a face istoria şi a scrie istoria o face cine scrie când o face.
    Asta nu înseamnă că cine o face nu stie să scrie. Ştie, dar nu cu scrisul face istoria. Poate s-o facă şi cu mâinile curate. 😆

  • “Marele editorialist reduce urmările împușcăturii de la Sarajevo la sporul de prigoniri din Imperiul Austro-Ungar.
    Peste o lună, pe 15 iulie stil vechi, 28 iulie stil nou, avea să izbucnească Primul Război mondial.
    Ce zic eu?”

    Ce să zic şi eu?
    Prin copilăria mea, când am auzit prima dată de încrederea în dezastrele produse de genul feminin, era vorba doar despre memorie. Nu contest extinderea razei de acţiune a vrajei pe unde nu te aştepţi – omul se învaţă minte cât trăieşte 😀 – dar recunosc că tot din acele vremuri ale inocenţei mă întrebam de ce – după ce ne-o trage pe înşelate – vrăjitoarea se mai numeşte şi “sexul frumos”?
    E frumos cum ne face… fericiţi înşelându-ne aşteptările sau nu-i frumos pentru bărbaţi să facă mofturi, după ce au beneficiat de ocazia istorică de a vedea cum e… chestiunea memorabilă, dacă mai ai cu ce s-o ţii minte? 🙂 Nici adevărul nu mai contează în relaţia masculului alfa cu asemenea încredere, însă, dacă ţinem morţiş să-l aflăm, mai avem o şansă: ghicitul pentru adjudecarea adevărului.

    Cine nu ştie ghiceşte, dar nu ştie când a ghicit – de parcă n-ar fi suficient ce ştie 😀 – or, departajarea asta între a fi sau a nu fi nimerit la ţintă mai poate fi desăvârşită de recunoaştere.
    Ce simplu ar fi! Femina recunoaşte c-ai ghicit-o din prima, de şi zici că ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Când colo, mâinile din cap sunt chiar ale tale, dacă observi că şi recunoaşterea e de acelaşi gen cu încrederea – memorabilă sau istorică – la alegere. 😀

    Gândul de azi pare o ghicitoare de acelaşi gen. 😀
    Da, ca să ghicim hachiţele – frumos! 😀 – depinde de nevastă, apoi contează al doilea hop – recunoaşterea – dar şi al treilea: sinceritatea recunoaşterii. Tulai, Doamne, io-te, se bagă şi sinceritatea la partaj! 😀

    Degeaba am ghici dedesubturile gândului de azi! Aici nu ne recunoaşte nimeni 🙂 😆 💡 adică vom rămâne oricum şi înşelaţi şi cu istoria luată frumos de genul… iar v-am tras-o. 😀

    Chiar dacă gândul mă duce la capacitatea 😀 înşelătoare a jurnalistului divizat de a ghici ce se va fi ascuns în oul lui Columb, când i-a fost dat să descopere America de acelaşi sex… frumos!
    Adică, ce sex frumos are îngerul păzitor!
    Mai exact, ce sex frumos are îngerul păzitor?

  • Un pic cam deplasata tema de astazi. Soarta copiilor, tocmai de ziua lor, ar fi fost un subiect mult mai interesant si sigur mult comentat.

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Liberalismul prost înțeles într-o țară deznădăjduită și păcatul repetat de a ne face chip cioplit