cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de vineri, 23 noiembrie 2018

De ce trebuie să fie fericit un politician cînd e huiduit în public

Sub titlul Zid de pace / Turnuri de frăţie, Mircea Maliţa şi-a publicat la editura Compania memoriile despre anii 1962-1972, aşezaţi de domnia sa – şi nu numai – sub semnul sintagmei Deceniul deschiderii.

Mircea Maliţa a fost unul dintre cei implicaţi cu profunzime şi hărnicie în politica de extraordinară echilibristică angajată de Gheorghiu Dej şi continuată de Nicolae Ceauşescu pentru ca o ţară mică şi pricăjită precum România să fie independentă faţă de Moscova în plan extern fără a risca pedeapsa invadării militare de către Tratatul de la Varşovia.

Acestui avantaj i se adaugă un altul, mult mai important, şi care dă volumului o valoarea în plus faţă de cea de memorii ale unui implicat.
E vorba de capacitatea lui Mircea Maliţa de a medita din mers asupra întîmplării istorisite.
Din această dedublare s-a născut un excelent volum de eseuri despre deschiderea comunismului românesc.

Mircea Malița nu mai e printre noi.
La vremea lansării, am dedicat volumului un taifas TV.
Cum s-a întîmplat de atîtea ori în asemenea cazuri, cartea a devenit pretextul unui dialog seducător, care a întrecut, prin idei şi amănunte, conţinutul variantei tipărite.

Despre carte și despre taifas am scris cu șase ani în urmă.
Găsesc de cuviință să reiau textul, de actualitate în contextul politic de azi.
Venind vorba despre Nicolae Ceauşescu, am cerut să se difuzeze legendara secvenţă a discursului ţinut din balconul CC în dimineaţa lui 21 august 1968, la mitingul de protest împotriva intervenţiei militare sovietice în Cehoslovacia.

Mircea Maliţa a lansat de îndată o ipoteză tulburătoare:
Mitingul din 21 august 1968 a fost pentru Nicolae Ceauşescu nu numai culmea popularităţii sale, dar şi începutul sfîrşitului ca Lider al României.
După vizionarea momentului în care Nicolae Ceauşescu supralicitează în denunţarea Moscovei, interlocutorul a intervenit pentru a preciza că tînărul politician sărise peste cal, depăşind hotarele de prudenţă trasate de înţelepţii Maurer şi Bodnăraş.
Cauza acestei ieşiri din text – spunea Mircea Maliţa – constă în efectul de drog avut asupra lui Nicolae Ceauşescu de contactul electrizant cu o mulţime care-l admira sincer.
Asemenea tuturor politicienilor înnăscuţi, Nicolae Ceauşescu se hrănea fundamental din contactul direct cu mulţimile.

21 august 1968 a fost momentul primului drog consumat de Nicolae Ceauşescu.
De acum încolo nu va putea trăi fără el.
Şi, într-adevăr, dacă mă gîndesc bine, cultul personalităţii lui Ceauşescu a început din august 1968.
Ca orice cult al personalităţii, el a fost la început un fenomen cu puternice rădăcini în real.
Cei din jur, sesizînd că-i place, s-au apucat să-i creeze pe bandă rulantă şi momente de cult artificial, de care Nicolae Ceauşescu, obişnuit să se creadă creadă sincer admirat şi iubit de popor, a devenit dependent fundamental.

După vizita în China şi Coreea de Nord s-a spus că Nicolae Ceauşescu a fost influenţat de exemplul nefast al Revoluţiei Culturale.
Mircea Maliţa a adus însă, prin intervenţia în emisiune, o nuanţare ieşită din comun.
El crede că în Coreea de Nord mai ales, Nicolae Ceauşescu a întîlnit întîia oară în viaţa sa momentul cînd sute de mii de oameni i-au scandat numele şi i-au desenat chipul pe asfalt cu trupurile lor.
Fostul Conducător s-a întors în ţară nu convins de eficienţa Revoluţiei Culturale, ci înnebunit să trăiască pe meleaguri româneşti beţia unică de a fi subiect de cult prin manifestări faraonice.
Şi astfel, an de an, tot mai hrănit cu iluzia manifestărilor sincere de simpatie populară, Nicolae Ceauşescu s-a apropiat tot mai mult de zidul de la Tîrgovişte.

Cînd Mircea Maliţa îşi termină meditaţia intervin pentru remarca:
De unde tragem concluzia că un conducător în democraţie trebuie să fie fericit cînd e huiduit în public.
Un asemenea moment – real sau regizat – îi reaminteşte că sunt şi oameni care-l urăsc.

Împăraţilor romani li se reamintea mereu că nu sunt nemuritori.
Conducătorilor din democraţiile autentice li se reamintesc mereu – prin huiduielile din manifestările publice şi înjurăturile din presă – că nu sunt iubiţi de toţi supuşii, dar mai ales de adevărul că sunt trecători prin graţiile Puterii.

Huiduindu-i, noi nu facem altceva decît să-i tragem de mînecă:
— Nu te crede iubit de Popor în eternitate! Va veni clipa cînd te vor huidui toţi şi nu o parte!

N.B. Sabin Orcan,  Newsweek, săptămînal SRI. Am  niște e-mailuri  strict confidențiale primite de la dvs.  Ce să fac? Să le dau publicității? S-ar putea să se supere Eduard Hellvig.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

16 comentarii la Gîndul de vineri, 23 noiembrie 2018

  • Doamne fereste, maestre! Da’ cine credeti ca-i mai iubeste astazi pe conducatori?!

  • Maestre, de ce v-ati suparat asa de tare?!
    Orcan nu ar vrea sa aveti probleme cu Hellvig prin publicarea acelor imail-uri si ca atare v-a întrebat daca sa le publice sau nu.

  • Buna dimineata.
    Mesajul nu e destinat blogului. As vrea sa-l contactez pe dl. Cristoiu pt o discutie despre talentul acesta, destul de rar, de a simti timpurile.
    Cred ca sunt cel putin 2 motive pt care va abordez(banuiesc ca dvs moderati blogul):
    – ati pomenit Copiii din Arbat – am citit-o dar mai mult m-a impresionat Cevengur. Ambele le-am citit pe la 17-18 ani in 91. Platonov mi se pare un fel de vizionar cu acelasi talent de a simti timpurile.
    – articolele dedicate(acu’ vreun an) scolii formate la Ev zilei. Se pare ca ati ales oamenii pe baza aceluiasi simt.
    Acum, nu prea cred ca ar urma o discutie prea intelectuala. Oricum, nu despre politica. Nici nu prea cred ca ne potrivim ca persoana. Lucrez ca programator; nu prea sunt pasionat de mari idei, dar s-ar putea sa am un punct de vedere pe care nu l-ati mai intalnit. Si Adrian Sârbu spunea in interviu ca il sunati pt a mai afla o parere. Cred ca asta ar fi un alt motiv pt care mi-am zis sa va abordez. De fapt ma intereseaza si ce ati mai avea de spus, fata de ceea ce ati tot scris.
    Sper sa nu fie o pierdere de timp pt dvs
    Popa Gabriel

  • Din pacate, huiduielile sunt catalogate drept “diversiuni”. Nici unii, nici altii nu le trateaza in mod corect. “Oameni platiti”, “infiltrati” ori, in cel mai bun caz, “manipulati”…

  • Avantajul democrației e libertatea, care dacă e prost înțeleasă devine dezavantaj. In dictatura libertatea este suprimată, fortandu-se binele cu forța. In numele binelui colectiv, se admite eliminarea fortata a indezirabililor. Acum când avem democrație se oftează adesea după dictatura!

    • Macron, săracul, o fi știind asta, că văd ca-i ‘ţine’ pe ‘protestacii’ lui numa’-n gaze și bastoane ?
      ‘Macron demission’ este sloganul ‘vestelor galbene’, care sunt, precis, … ‘manipulaţi’ !
      Se așteaptă cineva ca Macron să-și dea demisia, sau să renunte la scumpirea carburantilor ? Nimeni, dar ei strigă in continuare !
      Băăă, … MANIPULAŢILOR !!!

      • Macron, desigur; ei care ne reproșează că n-am înțeles comunismul!

      • Stai linistit ca gazele si bastoanele au fost folosite foarte putin, numai când a fost necesar. Toata saptamâna, “les gilets jaunes” si-au continuat “l’opération escargot” în întreaga Franta, fara sa fie deranjati de jandarmi, chiar daca nu aveau autorizatie.
        Vom vedea ce va fi mâine, la manifestatia din Paris, unde vor aparea sigur “les casseurs”, extremistii de dreapta si de stânga, cei care profita întotdeauna de manifestatiile pasnice ca sa provoace prin acte de vandalism.

        • Yetete, bă, ca la noi in PV !?! Mie mi-ar place sa vină (iar) ‘pussy riots’, dar chiar cand va fi kwj, acolo !

          • Nu chiar ca la noi. La noi, cei care apar ca sa discrediteze manifestatiile sunt huliganii din galeriile de fotbal adusi de putere, sau chiar jandarmii deghizati în huligani.

        • domi Bă cretinule, în Franța idiotului Micron sînt 2 morți și peste 400 de răniți. Sau tu scrii de bastoanele care ți ,le trăgea măta în copilăria ta nefericită

  • Despre guvernare și economie.
    “Cum vă place”, oarecum “citat” ?
    https://www.youtube.com/watch?v=BTzl-RBrarY
    sau
    https://www.youtube.com/watch?v=CbBy4pMIbOI

  • Mircea Marian, Dan Cristian Turturică, Cătălin Prisăcariu, alți mercenari de stat și de partid.. Etc. Așa, și tîrfele astea întreținute erau chemate să-și dea cu opiniunea unde? La CurTV?

  • Andronic la Realitatea TV pe post de prooroc politic? Zău? Și n-a crăpat încă fierea în sclavul Rareș Bogdan?

  • Sabin Borcan a greșit adrisantul cu email-urile lui? 😉 A aflat și el că există Internet? Ion Cristoiu, dați publicității emailurile alea, abea ne mai distrăm cu proștii în care-și bagă banii ăștia cu ochi albaștri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *