Gîndul de vineri, 3 noiembrie 2017

Cine nu învață să scrie și să citească în termen de trei zile de la afișarea acestei Ordonanțe va fi împușcat!

Într-una din zile, deschizînd într-o doară cutia poștală, am găsit pachetul cu cartea lui Hașek Aventures dans l’Armée rouge, octobre 1918, varianta franceză a cărții semnate de celebrul creator al nu mai puțin celebrului Svejk. Cartea e vîrîtă într-un plic, după ce-a fost înfășurată în hîrtie de revistă tip magazin franțuzesc. Nu mai țin minte cum am comandat-o. Promptitudinea primirii mă surprinde. Pentru a-mi reaminti ce și cum am comandat-o, deschid e-mailul. Descopăr firma Crealivres din Franța, Cărți de ocazie, vechi și noi. Mă pune dracu să văd și ce alte cărți au. Scriu Stalin și aleg două cărți despre Stalingrad. Scriu Rommel și aleg două biografii ale Mareșalului care a cucerit Găgeștii. Spun, mă pune dracu, pentru că mă costă timp, nu numai bani, comandarea lor de pe Internet. Trebuie să-mi fac cont pe site-ul cu pricina – Hașek a fost ales de pe Amazon – și trebuie să plătesc prin Paypall. Norocul meu că Paypall nu-mi ridică nici o problemă, deși contul e de pe vremea lui Pazvante Chioru. Cartea lui Hașek a apărut la o editură necunoscută mie, Les formes du secret, fără cuvenitele date de identificare ale oricărei cărți. Aflu doar c-a fost dată la tipar în martie 1979. Titlul în cehă lipsește. Aș fi vrut să-l pun aici pentru o mai mare acuratețe.

Ediția franceză convoacă amănunte despre operă și autor. Constat astfel că Jurnalul e neterminat, sfîrșit brusc și cu niște puncte, puncte sugerate. A fost publicat în Tribuna, cotidian liberal praghez, între 23 ianuarie – 13 martie 1921. Potrivit notei lămuritoare din final, textul mărturisește o experiență reală a lui Hașek.
Citez:

„Mobilizat de armata austriacă în februarie 1915, Hașek profită de prima ocazie pentru a se lăsa luat prizonier de Armata țaristă (septembrie 1915) și se angajează în primăvara lui 1916 în legiunile cehe ale armatei țariste pentru a lupta împotriva Austro-Ungariei. În primăvara lui 1918, el intră în Armata Roșie și în octombrie al aceluiași an e trimis la Bugulma de Sovietul militar de la Simbirsk. Promovat în decembrie membru al Biroului Politic al Armatei a V-a, e numit în fruntea imprimeriei sovietice de la Ufa, apoi a celei din Irkutsk. Însărcinat cu misiuni punctuale de Comitetul Central al PCUS, e trimis în Cehoslovacia pentru a susține mișcarea revoluționară cehă, în plină efervescență, și sosește la Praga pe 19 decembrie 1920.

Rapid dezamăgit de tînăra republică cehoslovacă, el cade din nou în brațele alcoolului, de la care se abținuse în ultimii trei ani de angajament politic total în care verva sa literară s-a stins în favoarea scrierilor exclusiv propagandistice.”

Serialul are doar 60 de pagini de carte. Restul sînt proze scurte publicate de Hașek.

Despre Armata Roșie din Războiul Civil s-au scris multe lucruri. Unele bune, altele rele.
Cele rele au vrut să ne arate că Armata Roșie a prefațat într-un fel regimul sovietic.
Numai că multe dintre cărțile care denunțau Armata Roșie aveau dezavantajul încrîncenării ostentative.
Jurnalul lui Hașek e scris, în stilul romanului despre Bravul soldat Svejk.
Fapte absurde sînt istorisite fără nici o tresărire a autorului, ba chiar cu o anume credință că sînt absolut normale.
De aici forța de pamflet anti-bolșevic a cărții.

Potrivit lui Hașek, căruia rușii îi ziceau Gașek, în octombrie 1918 e numit guvernatorul Bugulmei, o localitate la sud de Cazan, în teritoriul tătăresc. Șefii care-l numesc nu știu unde e pe hartă localitatea respectivă și dacă a fost sau nu cucerită de Armata Roșie. Drept escortă i se dau 12 ciuvași. Pe drumul de apă către Bugulma unul dintre ei cade în Volga, de beat ce era, și se îneacă. Ajunși pe mal, un altul dispare fără urmă. Chiar că merită timp s-o citesc!

Bugulma era liberă pentru a fi condusă de sovietici. Numai că – notează Hașek – un regiment revoluționar din Tver, condus de un anume Ierokimov, sta la sud de Bugulma, neîndrăznind să intre în oraș de teama unei capcane întinsă de dușmanul care nu există. Hașek ajunge la Bugulma, oraș rusesc, e primit cu pîine și sare, guvernează liniștit, deoarece populația e pașnică, pînă cînd Regimentul revoluționar primește ordin de la Sovietul revoluționar din Simbirsk să ocupe peste noapte localitatea, deși de trei zile aceasta îl avea guvernator pe Hașek, din partea Puterii sovietice. Că Sovietul revoluționar care-l trimisese guvernator la Bugulma nu știa că orașul e în mîinile sovieticilor e o altă poveste, una care ține de brambureala de pe Front. Povestea cea mai importantă e faptul că, după ce regimentul pătrunde în localitate, trăgînd salve inutile, comandantul Regimentului revoluționar îl demite pe Hașek, se proclamă guvernator și-l numește pe Hașek aghiotant. Dacă nu acceptă, zice tovarășul Ierokimov, îl va împușca în cinci minute. Sarcasmul lui Hașek e pus la lucru aici pentru una dintre cele mai aspre rechizitorii aduse bolșevicilor. Bolșevic tipic, Ierokimov are boala împușcatului ca soluție pentru rezolvarea problemelor. Pînă atunci guvernarea sovietică, întruchipată de Hașek, n-avusese nici o problemă. Pe acest fond pașnic, Ierokimov îl anunță pe Hașek că va lua următoarele măsuri:
Rechiziționarea tuturor cailor, împușcarea primarului, luarea de zece ostatici din rîndurile burgheziei, percheziționarea totală a orașului și interzicerea comerțului liber.
Asta doar pentru prima zi, anunță Comandantul regimentului revoluționar. A doua zi va găsi el ceva de făcut.

Hașek demontează imediat toate măsurile. Primarul urma să fie împușcat, pentru că nu-l primise cu pîine și sare, deși ar fi fost imposibil (Bugulma fusese cucerită peste noapte). Noul guvernator acceptă ca primarul să vină la sediu cu pîine și sare. Luările de ostatici, percheziția generală erau de competența sovietului local, care nu era constituit. Cît despre comerțul liber și rechiziționarea cailor, măsura nu putea fi luată – argumentează Hașek – deoarece locuitorii Bugulmei erau analfabeți. După ce vor învăța să scrie și să citească, vor putea lua cunoștință de proclamațiile scrise ale puterii sovietice. Încredințat că astfel i-a potolit revoluționarului pornirile năvalnice, Hașek pleacă în oraș. Spre seară, întorcîndu-se la sediu, vede în Piața orașului următoarea proclamație a Guvernatorului:

„Către populația orașului Bugulma și din împrejurimi,
Ordon tuturor celor din oraș și din împrejurimi care nu știu să citească și să scrie să învețe să citească și să scrie în termen de trei zile de la afișarea acestei Ordonanțe.
Cine nu respectă acest termen va fi considerat măgar de măgar și va fi împușcat”.

La cele constatate pînă acum despre tembelismul măreț al Măreței Armate Roșii, trebuie să adaug isprava lui Ierokimov, neliniștitul comandant al Regimentului revoluționar din Tver, povestită în ultimele pagini ale cărții. De la Simbirsk, Hașek, redevenit Guvernator, primește o telegramă prin care se anunță sosirea un inspector, tovarășul Morozov, șeful Biroului Politic Militar. Știind că inspectorul se va interesa de ce au făcut ei – Guvernatorul și comandantul Regimentului revoluționar – în lupta împotriva dușmanului, Ierokimov are o inițiativă strălucită. Istorisește Hașek că într-o dimineață e trezit de Ierokimov, care-l duce în afara orașului, în vecinătatea vechii fabrici de cărămizi:

„La intrare, o gardă din Compania a 5-a veghea cu baioneta la armă și cînd cineva se aventura prin preajmă, striga:
Fă la stînga, aici e interzis!

În curtea fabricii mă aștepta o surpriză: trei movile de pămînt proaspete. Pe fiecare movilă era înfiptă o cruce alcătuită dintr-un panou fixat pe un băț și o inscripție pe fiecare dintre ele. Pe prima am descifrat:
Aici zace fostul pristav, împușcat în octombrie 1918 pentru contrarevoluție.
Pe al doilea:
Aici zace un popă împușcat. A fost împușcat în octombrie 1918, pentru că era un contrarevoluționar.
Pe ultimul panou, cu caractere groase scria:
Aici zace îngropat primarul. E fost împușcat pentru contrarevoluție în octombrie 1918.

Picioarele mele s-au înmuiat și Ierokimov a trebuit să mă susțină pentru a reveni în oraș.
– I-am lichidat pe toți azi noapte, mi-a zis Ierokimov, ți-am promis că voi face ceva pentru a putea arăta ceva inspectorilor. Mi-a luat ceva timp pentru a găsi o soluție. Vrei să-i vezi?
– Pe cine? am întrebat eu neliniștit.
– Păi pe popă, pe pristav și pe primar – răspunse Ierokimov – i-am închis pe toți trei în porcărie. O să-i eliberez după plecarea inspecției. N-ai nici o teamă, nimeni nu se poate apropia de gropi, iar băieții mei știu să-și ție limba. Astfel tu ai ce să arăți inspectorilor.”

Despre neghiobiile bolșevice s-au scris mii de cărți serioase.
Puține egalează în forța denunțării această carte a lui Hașek.
Evident, neserioasă.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 3 noiembrie 2017”

  • Sfantul Augustin, din spicuirile pe care le-am citit, zicea ca betia nu-i un pacat pentru ca nu are reversul actului de a bea. De exemplu a fura este un pacat pentru ca reversul ar fi à da; à injura, a te ruga; a ravni la nevasta altui, a ti-o iubi pe à ta (chiar daca urmand logica sfantului reversul ar fi sa-ti urasti nevasta) etc.

  • hasek avea de scris mult si azi, la cati oligofreni sint in politica 😛