Gîndul de vineri, 30 decembrie 2016

Dacă PSD și ALDE nu declanșează Suspendarea, Klaus Iohannis îl va desemna premier pe Eugen Tomac, potrivit miș-mașului cu Traian Băsescu

După refuzul pur și simplu, gen, Așa vrea sula mea! al lui Klaus Iohannis, Liviu Dragnea a convocat CExN lărgit, care l-a propus pe Sorin Grindeanu la postul de premier.
Refuzul a fost marți, După Crăciun. CExN s-a întrunit miercuri, a doua zi. PSD putea să mai aștepte. În definitiv, dacă e să ne jucăm de a cine e mai șmecher, cea mai bună soluție era așteptarea. Se impunea asta cu atît mai mult cu cît Klaus Iohannis nu catadicsise să explice motivul refuzului. Tot miercuri, PSD și ALDE au trimis propunerea la Cotroceni. Joi, Klaus Iohannis a stat de vorbă la Cotroceni cu premierul desemnat.
După care a plecat acasă, la Sibiu, cu alaiul de mașini, de sirene și de SPP-iști plătit nu de el din chiriile de pe multele case, ci de noi, prin taxe și impozite.

Vineri, toți bugetarii sînt la serviciu.
Bugetarul de lux Klaus Iohannis a plecat acasă, luîndu-și cu de la sine putere vacanță de joi, de la prînz, fără măcar să explice celor care-l întrețin prin taxe și impozite dacă s-a decis în chestiunea premierului.

De remarcat din start că în timp ce un for colectiv de conducere a putut decide rapid premierul, un om, un singur om, lasă impresia că el nu se grăbește.
Dacă ar fi decis să-l accepte pe Sorin Grindeanu, joi, înainte de a pleca acasă, la Sibiu, ca să se pregătească de Revelion, Klaus Iohannis anunța desemnarea. Premierul putea fi astfel trecut prin Parlament pe 3 ianuarie.

După plecarea sfidătoare a lui Klaus Iohannis acasă, în sînul Răvășitoarei, pe niște așa-zise surse de la Cotroceni au apărut știri despre faptul că Imperatorului i s-a părut „mai acceptabilă” propunerea asta și că s-ar putea să-l desemneze pe Sorin Grindeanu.

Aiurea!
Dacă așa ar fi stat lucrurile de ce să nu-l fi anunțat acum? De ce să fi riscat Klaus Iohannis un nou val de înjurături plecînd în vacanța de Anul Nou fără măcar să ne anunțe cînd va anunța?

În realitate, Klaus Iohannis aplică aceeași șmecherie ca și în cazul lui Sevil Shhaideh. El a decis deja respingerea și celei de a doua propuneri a PSD. A lăsat timp pînă marți pentru ca Divizia Presă să-l poată compromite pe Sorin Grindeanu cu informații și documente date de SRI.

Informațiile pe surse provin nu de la Cotroceni, ci de la Kisselef.
Îngroziți la gîndul c-ar trebui să pună piciorul în prag și să treacă la o confruntare pe viață și pe moarte cu Klaus Iohannis, liderii PSD au lansat gogoașa cu desemnarea amînată pe marți.

A fost o șmecherie din partea liderilor PSD, menită a mai micșora impactul negativ în electoratul al sfidării din partea lui Klaus Iohannis. Să te grăbești să convoci CExN, să trimiți propunerea în aceași zi și Klaus Iohannis să plece acasă fără să spună nimic, nici măcar cînd va anunța decizia, nu cred să fie mai mare bătaie de joc.

De ce-și permite asta Klaus Iohannis?
Pentru că i-a mirosit pe liderii PSD că sînt niște căcăcioși cînd vine vorba de Putere.

Liviu Dragnea vrea cu orice preț Guvernarea și nu Confruntarea. De aici marea cedare care a fost renunțarea la Sevil Shhaideh. De aici opțiunea pentru Sorin Grindeanu care trece – corect sau incorect, n-are importanță, importantă e imaginea – drept un om al SRI.

În aceste condiții, Klaus Iohannis își permite să facă mișto de două partide -PSD și ALDE.
Uite au cîștigat alegerile la un scor unic în postdecembrism, PNL – Partidul Prezidențial – a pierdut la un scor unic în postdecembrism, și cu toate acestea nu-și pot pune premierul, pentru că nu vrea el, Klaus Iohannis!
Și ce o să-i facă?
O să-l suspende?
Sistemul, care-l împinge la asta, l-a asigurat că va învinge la scor.

Își permite să facă mișto de două partide și SRI.
După ce Liviu Dragnea a îndeplinit condiția pusă de SRI pentru a-i pune o pilă pe lîngă Klaus Iohanns – cea de a-l desemna pe Sorin Grindeanu – Divizia Presă a SRI s-a năpustit asupra desemnatului cu acuzația că e omul SRI.

Am trăit s-o văd și pe asta!
După ce i-a vîrît pe gît un om de-al său, SRI a pus Divizia sa de Presă să facă mișto de Liviu Dragnea pentru această propunere!

Klaus Iohannis îl va respinge și pe Sorin Grindeanu.
El știe că liderii PSD și ALDE sunt prea căcăcioși ca să se angajeze în operațiunea de suspendare.
Există două posibilități pentru PSD și ALDE:

  1. Să mai facă o propunere, pe care, evident, Klaus Iohannis o va respinge.În aceste condiții, PSD și ALDE vor pierde o mare parte din voturile obținute în decembrie 2016.
  2. Să nu mai facă nici o propunere, și în acest caz Klaus Iohannis va invoca dreptul constituțional de a desemna pentru formarea Guvernului pe candidatul unui alt partid: Eugen Tomac, de la PMP.

Toată campania Traian Băsescu a susținut că e premierul PMP.
Și deodată, la consultările de la Cotroceni, scoate din joben pe Eugen Tomac.
Ce l-a apucat?
Dacă ar fi fost vorba doar de o propunere așa, de dragul propunerii, Traian Băsescu se propunea pe el însuși.
Nu s-a propus pe el, deoarece ajunsese împreună cu Klaus Iohannis la concluzia că un altul decît el Traian Băsescu va fi acceptat de celelalte partide de Dreapta.
L-a propus însă pe Eugen Tomac în urma unui miș-maș cu Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis are nevoie de un partid care să încerce marea cu degetul.
PNL nu poate fi însărcinat cu așa ceva.
Prea trece drept perdant al alegerilor.
USR iar nu poate primi o asemenea misiune.
Trece un partid prea la început ca să conducă țara.
PMP e partidul ideal pentru a risca.

Nici un alt partid de Dreapta nu și-ar permite așa ceva.
PMP, care e un partiduleț al lui Traian Băsescu, își poate permite așa ceva.
Altfel spus își poate permite să aibă un eșec după desemnarea de către Klaus Iohannis.
Pentru Traian Băsescu, care se dă de ceasul morții să rămînă în prim-planul mediei, desemnarea lui Eugen Tomac e mană cerească.
Dacă Eugen Tomac va eșua în formarea Guvernului, nu e nici o problemă.
Nici pentru Klaus Iohannis (a cîștigat timp și în plus le-a dat una peste bot PSD-iștilor), nici pentru Traian Băsescu (a fost un nou prilej de a dovedi că e cineva, că multe lucruri depind în continuare de el).

Dar dacă în condițiile oportunismului românesc Eugen Tomac poate forma Guvernul?!
Veți spune că e un scenariu imposibil.
Eu spun că e un scenariu nu numai posibil, dar și ticluit deja în urma miș-mașului dintre Traian Băsescu și Klaus Iohannis.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 30 decembrie 2016”

  • 👿 nea … maestre, aici ai cam zbarcit-o !!!
    Dar nu-i nimic, noi (adică si … matale) sa fim sănătoși !
    Oricum un lucru e clar :
    Președintele are ceva la mimeacă, si ar trebui să-șii facă un control medical, cât mai repede !!!
    Este si spre binele lui, dar mai ales al nostru, si cand spun asta ma gândesc si la felulcum e privită România, în afară, având un asemenea “șef” !!!
    Daca respectiva comisie, emitând un buletin medical
    va consideră ca KWJ este apt sa conducă o tara, ar trebui sa urmeze … o suspendare, asta fiindcă precis
    rezultatul ar fi … gresit !!!

  • Iohannis este ingamfat, cam egoist dar nu si tampit, dovada ca a semnat rapid decretul de numire pt. Grindeanu.
    Citez ce am scris ieri “Nu cred ca Grindeanu va fi respins. Iohannis si-a atins scopurile: codul fiscal votat de guv. Ponta va intra in vigoare in 2017 cu facilitatile prevazute (ce va reduce veniturile la bugetul statului, ingreunand punerea in aplicare a programului noului guv. PSD+ALDE), iar Grindeanu este “apropiat” de SRI, doar a absolvit academia de “profil”.”
    Domnule Cristoiu, scenariul cu Tomac premier era imposibil de pus in practica intrucat PMP nu constituise o majoritate parlamentara. Va recomand sa fiti mai circumspect pe viitor pt. a nu va pierde din credibilitate.

  • Daca schimbati personajele, scenele petrecute in zilele acestea la Cotroceni , Televiziuni sau Presa
    de orice fel se aseamana perfect cu cele petrecute aici si in toata piesa * O Scrisoare pierduta * –
    I.L. Caragiale. Cititi-o si veti gasii aceeasi atmosfera si aceleasi personaje ca acum in Decembrie
    2016.
    Scena V

    TIPĂTESCU, apoi ZOE

    TIPĂTESCU (vine amețit și-mpleticindu-se din fund și cade pe un scaun cu capul în mâini) : Ce să fac? Ce să fac? și nu mai vine Ghiță!…

    ZOE (ieșind din dreapta misterios și coborând repede lângă el) : Fănică! Fănică!

    TIPĂTESCU (ridicându-se iute) : Zoe!… Știi?

    ZOE (dezolată) : Știu! Sunt nenorocită, Fănică. Știu… am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din dos… Am venit numaidecât după Zaharia. N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede… Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică… Când a plecat Ghiță, l-am chemat dincolo (Tipătescu înțelege), i-am spus tot: numai el ne poate scăpa.

    TIPĂTESCU: De unde aflaseși?

    ZOE: Eu am știut numaidecât după Zaharia… Uite!… (îi dă o scrisoare. Scena aceasta se face cu multă nervozitate)

    TIPĂTESCU (citind) : „Stimabilă doamnă, la redacția noastră se află un document iscălit de amabilul nostru prefect și adresat d-voastră. Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul unui sprijin pe lângă amabilul în cestiune. Binevoiți dar a trece îndată pe la biuroul nostru, spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amândouă părțile…” — (cu desperare) Cum? cum? când ai pierdut biletul, Zoe?

    ZOE (înecată) : Nu știu… alaltăieri seara, când am plecat de la tine, îl aveam; când am ajuns acasă, nu știu dacă-l mai aveam; poate să fi scos batista pe drum și mi-a căzut scrisoarea: le aveam tot într-un buzunar!

    TIPĂTESCU: A! ce nenorocire!

    ZOE: M-am dus la Cațavencu… de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiție să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine…

    TIPĂTESCU (în prada agitației) : Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie să-l omorâm!… Și nu mai vine Ghiță…

    ZOE: Pe Ghiță l-am trimes eu la Cațavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preț.

    TIPĂTESCU: Carevasăzică Ghiță e acolo?

    ZOE: Desigur. (se aude zgomot.)

    TIPĂTESCU: El trebuie să fie… (se răpede la ușa din fund, o deschide și se trage iute înapoi.) A! Ascunde-te… degrabă. (o duce repede și ies amândoi prin stânga.)
    Scena VI

    FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU, intrănd misterios din fund;

    apoi TIPĂTESCU din stânga

    BRÂNZOVENESCU: Poate să nu fie tocmai așa; poate că e o manoperă… o manoperă grosolană, ca să intimideze pe câțiva nehotărâți…

    FARFURIDI (cu intenție fină) : Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzut intrând la Cațavencu, astăzi pe la zece, când mă duceam în târg… Eu, am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în târg…

    BRÂNZOVENESCU: Ei!

    FARFURIDI: Pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieșind de la Cațavencu tot astăzi pe la unsprezece, când mă-ntorceam din târg… Eu, am n-am clienți acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din târg…

    BRÂNZOVENESCU: Nu-nțeleg.

    FARFURIDI: Cum nu-nțelegi? la unsprezece fix…

    BRÂNZOVENESCU: Nu frate, nu-nțeleg daraverile astea cu opoziția! tu ai văzut pe Trahanache întâi, pe urmă pe madam Trahanache, și eu adineaori am văzut pe polițaiul, pe Ghiță, intrând la Cațavencu…

    FARFURIDI (cu intenție) : Ei?

    BRÂNZOVENESCU (cu îndoială) : Să fie trădare la mijloc? ‘ai?

    FARFURIDI: Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!…

    BRÂNZOVENESCU: Prefectul trebuie să ne dea cheia comediei ăștia… Iacătă-l…

    TIPĂTESCU (venind din stânga turburat și dându-și aer silit de degajare) : Salutare, salutare, stimabile!

    BRÂNZOVENESCU (aparte) : E galben!

    FARFURIDI (aparte) : Ce roșu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile…

    TIPĂTESCU (oferindu-le locuri) : Ia poftiți, ia poftiți, mă rog.

    BRÂNZOVENESCU: Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprezece trecute.

    FARFURIDI: Și eu, am n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix mă duc la tribunal…

    BRÂNZOVENESCU: Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurți… Prin târg… se spune…

    FARFURIDI: Adică, dă-mi voie, să fim expliciți; mie îmi place să pun punctele pe i… Se aude…

    BRÂNZOVENESCU: Se aude… cum că partidul nostru dă la colegiul II[3] ajutor lui Cațavencu…

    TIPĂTESCU (mișcat) : Care partid? Care Cațavencu?

    BRÂNZOVENESCU: Cum care partid?

    FARFURIDI: Adică partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi și ai noștri… să ducem pe brațe pe d. Cațavencu.

    TIPĂTESCU: Și cine spune asta? (râde silit.)

    BRÂNZOVENESCU: Nu râde, stimabile, nu râde; a început să se vorbească…

    FARFURIDI: Și de!… ce să zicem! lumea are pentru ce să intre la bănuieli.

    BRÂNZOVENESCU: D. Trahanache la vizită la d. Cațavencu…

    TIPĂTESCU: Ei?

    FARFURIDI: Madam Trahanache la vizită la d. Cațavencu…

    TIPĂTESCU: Ei?

    BRÂNZOVENESCU: D. Ghiță polițaiul la vizită la d. Cațavencu…

    FARFURIDI: De unde și până unde?

    BRÂNZOVENESCU: Noi, ce să zicem — ne temem de ce spune lumea…

    TIPĂTESCU (nervos) : Ei, ce spune lumea?

    FARFURIDI: Vrei să vorbesc curat și deslușit, stimabile? Ne temem de trădare… Na!

    TIPĂTESCU (după ce s-a întors când la unul când la altul, supărat cătră Farfuridi) : Amice, d-le Farfuride, nu ți se pare d-tale că te faci mai catolic decât Papa?

    FARFURIDI (hotărât) : Da, când e vorba de prințipuri, stimabile, da, mă fac, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât Papa…

    TIPĂTESCU (supărat) : Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care, dați-mi voie să vă spui, le consider ca niște insulte…

    FARFURIDI: Să nu ne iuțim, stimabile…

    TIPĂTESCU: Cum să nu mă iuțesc, onorabile? D-voastră veniți la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între d-voastră, ca să vă organizez partidul — căci fără mine, trebuie să mărturisiți, că d-voastră n-ați fi putut niciodată să fiți un partid — d-voastră veniți la mine acasă să mă numiți pe față trădător… A! asta nu pot să v-o permit…

    BRÂNZOVENESCU (scoțând o hârtie din buzunar) : Mă rog, iată ce se împarte acum prin târg, din partea lui d. Cațavencu… E tipărit, stimabile!

    TIPĂTESCU (mișcat, îi smulge hârtia) : Tipărit?

    FARFURIDI (smulgându-i-o el) : Da, tipărit, dă-mi voie… (citește.) „Dăm ca pozitivă știrea cum că desigur candidatura amicului nostru politic d.Cațavencu, prezidentul grupului independent, este pusă la adăpost de orice loviri din partea administrației. Din contra, avem cuvinte puternice pentru a crede că atât bătrânul și venerabilul d. Trahanache, prezidentul Comitetului electoral, cât și junele și onorabilul nostru prefect, ar fi convinși în fine că în împrejurările prin care trece țara, județul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decât de un bărbat independent ca amicul nostru d.Ca-ța-ven-cu… D. Cațavencu va lua cuvântul la întrunirea de deseară… Comitetul grupului independent.” (vorbit.)… Aud?

    TIPĂTESCU (aparte) : Nu mai rămâne nici o clipă de pierdut. (tare.) Domnilor, vă rog, niște afaceri importante mă cheamă numaidecât la telegraf… Mă scuzați… dar… (merge la o masă și trage clopoțelul, apoi iese în fund.)

    BRÂNZOVENESCU: Așa scurt?

    FARFURIDI: Adică, cum am zice, poftiți pe ușe afară… Bine?

    TIPĂTESCU (apare în fund cu un fecior) : Unde e Ghiță?

    FECIORUL: L-am căutat în tot târgul, coane Fănică, nu e. (vorbesc încet în fund)

    BRÂNZOVENESCU (care a vorbit încet cu Farfuridi) : ‘Aide la Trahanache… Aici am aflat tot… ‘Aide…

    FARFURIDI: Brânzovenescule, mi-e frică de trădare… Câte ceasuri sunt?

    BRÂNZOVENESCU: Douăsprece trecute…

    FARFURIDI: Douăsprece trecute?… Eu, la douăsprece trecute fix…

    TIPĂTESCU (coborând între ei) : Astfel dar, d-lor…

    BRÂNZOVENESCU: Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj…

    FARFURIDI (grav) : Ne ducem, dar gândește-te stimabile, că suntem membrii aceluiași partid… Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoție) dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenție), dar urăsc pe trădători… (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!…

  • Așa este Maestre. Jos pălăria!

  • Aha! Imparatul a plecat in vacanta. Da, poate, ca in tara este totul bine, guvern avem, buget avem.
    Eu nu inteleg cum pot inca romaní sa-l sustina pe individul acesta. Era sa scriu din greseala “omul acesta”.

  • Da. Chiar asa este: “Liviu Dragnea vrea cu orice preț Guvernarea și nu Confruntarea.” Aceesul la punga cu bani e miza, nu incordarea muschilor. O sa ne alegem cu Tomac, cu un guvern minoritar, fara sustinere parlamentara care va conduce, ca si guvernul Boc, prin ordonante de urgenta. Adica, cea mai proasta varianta din toate variantele posibile.