Gîndul lui Cristoiu de duminică, 23 iunie 2019

Se impune un Program național de cultivare a petrecerii active a timpului liber. Excursiile prin țară ar fi începutul acestui program

A luat sfîrșit călătoria de cunoaștere în Moldova de Sus.
Am vizitat de luni pînă sîmbătă:
Mitropolia Moldovei, Trei Ierarhi, Cimitirul Eternitatea, Mânăstirea Golia, Bojdeuca lui Creangă din Țicău, Dealul Copoului cu Teiul lui Eminescu (Iași), Ipotești, Mânăstirea Dragomirna, localitatea Gura Humorului, Casa Memorială Ciprian Porumbescu, Mânăstirile Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Horaița, Humor, Râșca, Casa memorială Creangă de la Humulești, Mânăstirile Neamțului, Agapia, Văratic, Casa Memorială Sadoveanu de la Vovidenia, Mânăstirile Secu, Sihăstria și Bistrița.

N-am obișnuința clișeelor.
Concluzia pe care o trag la finele aventurii mele intelectuale mă obligă să scriu cu voce tare un clișeu:
Avem o țară frumoasă!
De obicei acestei aserțiuni îi urmează cunoscuta ironie:
Păcat că-i locuită!
Eu aș adăuga afirmației ceva serios:
Păcat că nu-i vizitată de români!

Pentru ca românii să călătorească și prin România, nu numai pe meleaguri străine, nu ajung nici reportajele de călătorie, nici publicitatea gen Vizitați România! nici emisiuni televizate despre frumusețile patriei. E musai ca românii să meargă în excursii culturale prin România. Pentru aceasta trebuie ca firmele de turism să fie interesate în atragerea românilor în excursii culturale prin țară. Și pentru aceasta aș propune subvenționarea parțială de către stat a excursiilor culturale în România. Pentru a evita evaziunea se pot stabili de către ministerul Turismului locuri obligatorii în programul excursiilor culturale. Pe lîngă valoarea educativă și chiar comercială ( s-ar dezvolta infrastructura turistică particulară) subvenționarea excursiilor culturale de către stat ar fi un prim și însemnat punct dintr-un Program național de schimbare din temelii a felului în care românii își petrec timpul liber. În zilele de sărbătoare, românii nu pleacă în călătorii prin țară, nu merg la muzee, nu merg nici măcar pe jos. Cînd nu se urcă în mașină pentru a ieși la un grătar, se urcă tot în mașină pentru a merge la Mare. Nu ca să se bucure de nisip, de apă, de soare, de Natură, ci pentru a bea și a mînca pe rupte.
Se impune un Program național de cultivare a petrecerii active a timpului liber. Excursiile prin țară ar fi începutul acestui program.

N.B. postez mai jos ultimele secvențe din această călătorie, oferite cititorilor cristoiublog.ro în weekend. De mîine ne întoarcem la comentariul politic.
Un salt de la Moldova lui Ștefan Cel Mare la România Vioricăi Dăncilă!


Foto 1: Mormîntul lui Ion Creangă de la Cimitirul Eternitatea din Iași: Se vede că Ion Creangă se mai învață la școală.


Foto 2: Nu înțeleg de ce la memorialul Mihai Eminescu de la Ipotești fotografierea și filmarea se plătesc. Are nevoie baronul local ( Memorialul e în subordinea Consiliului Județean) de parale pentru vreo pomană electorală?


Foto 3: Anunț la Mânăstirea Dragomirna. Mirii să nu se fotografieze! Mirii să se roage!


Foto 4 și 5: Putna: Mormîntul lui Ștefan Cel Mare și Mormîntul cele de a treia neveste, Maria Voichița. Diferența nu se explică prin faptul că era a treia și nu prima.


Foto 6: Putna înseamnă și Eminescu. Monumentul din incintă ne îndeamnă să nu uităm asta.


Foto 7: Avertisment la intrarea în Mânăstirea Voroneț.


Foto 8: Și un sfat în tinda bisericii.


Foto 9: La Văratec pînă și brutăriile au nume de sfinți.


Foto 10: Bucovina sau casele îngropate în flori.


Foto 11: Firmă la mânăstirea Horaița. Magazinul bisericesc e de nelipsit în toate mânăstirile din Moldova. Se vînd de regulă articole pentru pelerini.


Foto 12 și 13: La magazinul de la Neamț se vînd candele cu baterii. După ce m-am crucit, am luat și eu una.


Foto 14: Locul Rezervat Regelui la Neamț. Ultimul care a stat aici e Regele Mihai. Avînd în vedere că președinții nu sînt regi, pînă la proclamarea Regatului, locul va rămîne neocupat.


Foto 15: Mânăstirile din Nordul Moldovei strîng donații pentru Catedrala Neamului.


Foto 16, 17 și 18: Trei piese de o inestimabilă valoare la Muzeul Mânăstirii Neamț: Presă tipografică din secolul al XVIII-lea, Evanghelia slavonă din 1759, cîntărind 36 de kilograme și Epitaful din 1821, la care călugări au lucrat mai mulți ani, deoarece au lucrat numai în zilele de post.


Foto 19: Biserica Sfîntul Gheorghe de la Neamț a fost inclusă în zidul de apărare al Mânăstirii.


Foto 20: Părintele Andrei, ghidul de la Muzeul Mânăstirii Neamț, e și un rostitor de vorbe de duh. L-am întrebat cîți călugări mai are Mânăstirea. Și mi-a răspuns printr-o poveste. Cică la o mânăstire vine o delegație de la București care se interesează cîți călugări mai sînt. Sub o sută – li se răspunde de stareț. Toți călugării erau în număr de trei!


Foto 21: Un edificiu: Agheasmatarul Mânăstirii Neamț, azi și Librărie.


Foto 22: Ce-i și viața asta! În 1937, ca mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu ctitorește casa de la Vovidenia. De teama prigoanei comuniste (fusese mitropolit al Transnistriei), pleacă din țară pe 10 august 1944). Casa e dată de comuniști în 1948 lui Mihail Sadoveanu, ca o casă de odihnă. După moartea lui Sadoveanu casa devine Muzeul Sadoveanu. Cedată Mitropoliei Sucevei în postdecembrism Clădirea devine și Casa memorială Visarion Puiu. Astfel profitorul stă în amintire în aceeași casă cu victima.


Foto 23: Acesta e Visarion Puiu, Mitropolit al Transnistriei între 1942 și 1944, prigonit pentru creștinarea Rusiei.


Foto 24: Clădirea veche din fund a fost pe vremuri ospiciul Mânăstirii Neamț, azi una dintre clădirile Seminarului Teologic Veniamin Costache. Aici a fost internat un timp (din noiembrie 1886 pînă în aprilie 1887) Mihai Eminescu.


Foto 25: Placă comemorativă la Mânăstirea Secu în amintirea sfîrșitului tragic al ultimilor eteriști. Retrași la mânăstirea fortificată Secu în iulie 1821, aceștia au fost pînă la urmă copleșiți de turci.


Foto 26: Producția de cruciulițe s-a adaptat la cerințele pieții. Cel puțin așa am descoperit la Magazinul Bisericesc de la Sihăstria.


Foto 27-30: Mânăstirea Bistrița surprinde prin obsesia ca nu cumva să intre cineva în ținută indecentă. Afișe și proclamații peste tot care avertizează. La intrarea în biserică sînt puse la dispoziție bărbaților în pantaloni scurți halate acoperitoare.


Foto 31: Așa arată un bărbat care a venit în pantaloni scurți.


Foto 32: Bistrița: Icoana Făcătoare de minuni a Sfintei Ana, dăruită Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun în 1401, de Împărăteasa Manuil al II-lea Paleologul.


Foto 33 și 34: Două morminte celebre la Mânăstirea Bistrița: al domnitorului Alexandru cel Bun și al cronicarului Grigore Ureche.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Gîndul lui Cristoiu de duminică, 23 iunie 2019”

  • Felicitari

  • “Avem o țară frumoasă!( …)Păcat că-i locuită! ”
    De aceea se lucreaza la golirea tarii de romani , pt ca proprietarii ei sa nu fie deranjati . Trebuie instaurata saracia cea mai mare ( salarii mici , puparea in tuhas a hotilor -pardon investitorilor straini si neimpozitarea lor, redevente zero la exploatarea resurselor subsolului si bineinteles sistemul bancar fara impuritati romanesti ) pt ca romanul sa-si ia lumea in cap .

  • Miron Cosma și-a anunțat candidatura la prezidențiale !
    Măi, m v p c, da nu-mi spui că asta-i “anonimul”, despre care vorbeai ?!?

  • Maestre, as posta si eu câteva cuvinte despre articol… Dar trebuie sa ma abtin pentru ca exista un ticalos pe blog care nu are alta preocupare decât sa ma hartuiasca pe mine p-acilea, orice as scrie!

  • nu e nici o obsesie, tinuta ŢindecentaŢ nu inseamna numai pantaloni scurti sau decolteu. Calugarii s-au retras la manastire ca sa scape de Ţduhul lumescŢ, intre un turist si un pelerin e diferenta mare. Turistul vine in pantaloni scurti sa viziteze cultural, un edificiu, iar pelerinul vine sa se roage si pentru folosul lui duhovnicesc.

    cum manastirile au o importanta si alta decat cea spirituala li se ingaduie si turisitlor sa intre, cu observatia ca incinta manastirii e spatiul unde traiesc niste oameni conform unor principii, deci e deosebire intre ceva viu si ceva deschis artificial 8 ore pe zi (muzeu). Prin urmare si turistii trebuie sa respecte niste conventii.

    daca sunt oameni platiti sa analizeze comportamente diverse in scop de marketing, tot asa putem spune ca cine vine in pantaloni scurti sau femeile descoperite din cap pana in picioare, nu vin sa se roage si nu pot avea parte de binecuvantare, pentru ca in Biserica e misticism si nu vrajitorie ieftina, sai dai un pomelnic si sa castigi la loto. Cine e patruns de duhul rugaciunii si cine stie sa pretuiasca aceste tezaure, va sti si cum sa vina la biserica si ce sa faca intr-o biserica.

    scopul manastirii este urcusul duhovnicesc al vietuitorilor ei, nu asigurarea unui climat cultural. Deci si magazinele bisericesti este firesc sa fie neinteresante pentru simplii turisti, ele vin in intampinarea pelerinilor, nu turistilor, manastirea vrea sa atraga pelerini, cu turistii n-are ce face.

    • Dar halate, … halate, … pt “triști”, așa ca tine, ori fi existând, pe la mănăstiri ?!?
      Si, dacă da, oare cât … costă ?

  • Se face, Maestre. Doar ca mai intai s-ar impune un program de reeducare pentru “magistrati”. As fi vrut sa pot spune “reumanizare”, dar ar fi insemnat sa-i suspectez ca s-au calificat la conditia de om la un moment dat in viata lor de adulti, ceea ce nu e cazul. Cat despre hoardele de propagandisti dementi ce le sug astora chilotii 24/7, astia nu au leac. Trebuie sa acceptam ca sunt unii (multi) care efectiv s-au nascut defecti.

  • Cine garantează că acele halate nu cumva sunt “purtătoare” ale unor insecte, sau boli de piele ? Ar trebui sa fie de unică folosință, fiind împachetat-sigilate, in folie, iar turiștii în pantaloni scurți ar trebui sa le utilizeze “contra cost”, taxa fiind … modică !

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Interviu cu Alexandru Cumpănașu, despre cazul Caracal, despre candidatura lui la președinție

Miercuri, 4 septembrie 2019, de la ora 19.00 la ora 20.00, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”, am avut un dialog cu Alexandru Cumpănașu. Aceasta este redarea integrală a emisiunii.

Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: