Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Cine-l apără pe Ion Iliescu?

Moderatoarea emisiunii Gîndurile lui Cristoiu, Monica Mihai, e tînără. În decembrie 1989 avea, cred,  doar cîțiva ani. Despre trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu,  am zis, într-un dialog cu Monica Mihai, că e o nemernicie. La întrebarea ei,  De ce o nemernicie?  m-am apucat să-i țin o prelegere despre evenimentele din decembrie 1989. Mi-am dat seama că era ca și cum cineva care a trăit moartea lui Stalin din 1953 mi-ar vorbi despre atmosfera de atunci. Aveam cinci ani cînd a murit Stalin. Am citit mult ca istoric despre acel moment. Puteam citi o viață întreagă. Lecturile nu țin locul trăirii. Așa și cu Monica Mihai și cu generații întregi de după decembrie 1989 pentru care decembrie 1989 e un moment din cărți, ca pentru mine 23 august 1944, și nu unul trăit. Măcar pentru aceste generații s-ar fi cuvenit a folosi momentul trimiterii lui Ion Iliescu în judecată pentru a relua dezbaterile despre decembrie 1989.

Nu s-a întîmplat așa ceva.
Au trecut de la  trimiterea în judecată  a lui Ion Iliescu o lună de zile.
Cu excepția lui Marius Tucă, nimeni dintre  jurnaliștii mai acătării n-a folosit prilejul pentru a relua  dezbaterile despre Lovitura de stat, despre Teroriști, despre Procesul Ceaușescu.

Rechizitoriul e un document despre  Evenimentele din decembrie 1989. Se înscrie printre punctele de vedere ale Autorităților despre căderea lui Ceaușescu, așa cum au fost Raportul SRI, Raportul Comisiei senatoriale de anchetă.
Ca orice document nou apărut în literatura despre Decembrie 1989, s-ar fi cuvenit ca el să fie abordat  nu numai de cei care s-au ocupat de Evenimente, dar și de toți istoricii   dedicați României contemporane.
Rechizitoriul a fost trecut sub tăcere.

3 aprilie 2019 e o zi de importanță istorică pentru România.
E ziua cînd a fost trimis în judecată  în premieră un  fost președinte al României. Și nu orice președinte, ci chiar Ion Iliescu, prezentat în manuale, dar și în Istorii, drept cel care l-a răsturnat pe Nicolae Ceuașescu. Și nu pentru un fleac, ci pentru crime ale umanității, comise – și aici e și mai și – chiar în decembrie 1989.

Despre importanța acestui moment am scris chiar cînd s-a produs. Din nenorocire, momentul a fost ales în chip monstruos de către Augustin Lazăr pentru a oferi TeFeLIștilor un nou argument în incredibila apărare pentru trecutul său de procuror comunist. Că a fost așa ne-o dovedește graba cu care anticomuniștii de serviciu, cei care au supt parale, glorie și putere (vezi Klaus Iohannis) din cadavrul comunismului, au sărit să susțină că întreaga campanie de denunțare a trecutului comunist al lui Augustin Lazăr a avut menirea de a-l intimida pe Augustin Lazăr ca să nu trimită Dosarul în judecată.

Mi-aș face cruce, dacă n-aș ști, după 52 de ani de presă curentă și de studiat istoria, de ce e în stare intelectualul român cînd vine vorba de a-și justifica un moment de fripturism. Cum orice poate fi justificat pe lumea asta (inclusiv Teroarea stalinistă, care și-a avut și ea susținători în scris, unii chiar din  rîndurile intelectualilor occidentali), n-a fost nici o problemă pentru anticomunistul fripturist să justifice spălarea cadavrului moral numit Augustin Lazăr în chestiunea prestației sale de șef al Comisiei de eliberare condiționată a deținuților politici de la Aiud.
Mi-aș face cruce, deoarece nimeni din România n-a fi fost în stare să depună un minim  efort pentru a-l apăra pe Ion Iliescu.
Cum să cred eu că PSD s-a apucat de campania împotriva  lui Augustin Lazăr de dragul lui Ion Iliescu ?

Desigur, după trimiterea dosarului în judecată, avînd drept punct central acuzația de crime împotriva umanității comise de fostul președinte într-o perioadă cu care el se mîndrește a fi una de conducător al Revoluției din decembrie 1989, PSD a reacționat printr-un Comunicat lipsit de orice legătură cu apărarea lui Ion Iliescu:

„Este revoltător ca Dosarul Revoluției să fie trimis în instanță de un fost agent al poliției politice comuniste! Este intolerabil ca cel care a ținut în chinuri disidenții anticomuniști să se erijeze acum în făuritorul dreptății anticomuniste. La Revoluție au murit oameni ca astfel de personaje să nu mai ocupe înalte funcții în statul de drept postrevoluționar. Iohannis nu mai poate folosi scuza că nu știa cine e cel pe care l-a numit în funcția de procuror general al României! Acum știe că Lazăr a făcut poliție politică, dar îl protejează”.

La mitingul de la Craiova, Liviu Dragnea a reiterat poziția PSD din Comunicat, semn c-a fost scris și emis la îndicația sa :

„Dosarul Revolutiei trimis de Lazăr la instanță este o mascaradă ca să încerce să abată atenția de la grozăviile care au ieșit la iveală despre el. Nu mă pot delimita de Ion Iliescu. Ion Iliescu este un om pe care îl apreciez, un om care a ținut România în granițele ei și în stabilitate într- o perioadă foarte grea. Nu. Eu cred că este o mascaradă”.

După plecarea din fruntea țării și mai ales după eșecul tentativei de a fi președinte al PSD, Ion Iliescu a fost neglijat de conducerea PSD. În bătălia cu mastodontul politic care e PSD, Ion Iliescu a fost folosit de dușmanii politici drept argument forte în campania de acuzare drept partid comunist. Din cînd în cînd anticomunismul fripturist a apelat și la acuzațiile de confiscare a Revoluției de căre echipa lui Ion Iliescu. Deseori tratat ca o povară (vezi intervenția dură a lui Sebastian Ghiță din toamna lui 2014, pentru a-l salva pe Victor Ponta),  Ion Iliescu a fost folosit și de diferitele găști din PSD pentru a se legitima. Nu i-am iertat la vremea respectivă lui Ion Iliescu intervenția decisivă în favoarea lui Liviu Dragnea din 2015 în confruntarea acestuia cu Victor Ponta pentru șefia PSD. La vremea respectivă am scris ceea ce aș scrie și acum. Ion Iliescu trebuia să se țină deoparte de păruielile din PSD și chiar din viața noastră politică. Mi-am atras un atac virulent din partea lui Ion Iliescu, nici azi retras de fostul președinte.

Reacția PSD mi se pare o șmecherie ieftină. Ion Iliescu e fondatorul partidului. A fost de două ori președinte al României din partea PSD. Trimiterea în judecată e pentru Ion Iliescu un moment de cumpănă nu prin condamnare (după probele de la dosar rechizitoriu trebuie respins din mers la Camera Preliminară), ci prin imaginea la care a ajuns acum la bătrînețe. Cea de trimis în judecată pentru crime împotriva umanității. O acuzație care îi ia lui Ion Iliescu din punct de vedere oficial dreptul de a se se prezenta drept cel care a adus în România democrația postdictatorială. În aceste condiții, normal ar fi fost ca partidul să-l apere pe Ion Iliescu prin invocarea argumentelor istorice și nu prin stigmatizarea lui Augustin Lazăr. În Dosarul lui Ion Iliescu n-are importanță dacă procurorul general din post decembrism a fost un procuror comunist și nici dacă dosarul s-a vrut acoperirea Scandalului Aiud. Ancheta a început mai demult, în decembrie 2018. Ion Iliescu era pus sub acuzare și în consecință nu putem vorbi de născocirea unui dosar peste noapte pentru a crea o diversiune. Indiscutabil, trimiterea dosarului  în plin Scandal Aiud a fost  o diversiune ieftină a lui Agustin Lazăr.
Apărarea lui Ion Iliescu trebuia să stea în apărarea imaginii sale de conducător al Revoluției din decembrie 1989 și nu în punerea la îndoială a calității morale a procurorului general care a anunțat trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu.

Din 1990 pînă acum Ion Iliescu a făcut pe mulți oameni. Zeci, sute de inși își datorează cariera lui Ion Iliescu. L-a apărat cineva dintre aceștia pe Ion Iliescu?
Corina Crețu a ajuns ce a ajuns datorită lui Ion Iliescu. A zis ceva Corina Crețu zilele acestea în apărarea lui Ion Iliescu?
În decembrie 1989 Ion Iliescu n-a fost singur. Ca membri ai echipei sale au ajuns noi ștabi Ion Caramitru, Andrei Pleșu. La vremea respectivă nu l-am auzit pe Ion Caramitru delimitîndu-se de Ion Iliescu și cu atît mai puțin de Diversiunea cu teroriștii. Grație lui Ion Iliescu Ion Caramitru a tăiat și-a spînzurat mult timp în cultura și presa din România. Ca membru al echipei Iliescu de pe vremea Teroriștilor, nu era normal ca Ion Caramitru să-i ia apărarea lui Ion Iliescu?
S-a văzut încă o dată că România duce lipsă nu numai de autostrăzi, dar și de caractere.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

35 comentarii pentru articolul „Cine-l apără pe Ion Iliescu?”

  • Băi fulică, tu nu meriti nici macar sa ti se răspundă, dar’mite să fii „contrazis”, că mai rău te-ntărâți !
    Hai, marș înapoi în salonul de unde-ai evadat, că te dau ăia „dispărut”, la apelu’ de seară ❗

  • Uite ba dobi cum te-ai luat de manuta cu alt idiot sinistru, Bucur, si crezi ca ai generat plusvaloare blogului..
    In fapt, ati dus calitatea dialogului sub nivelul marii si asta era situatia in care spuneam ca o sa ne bagam TOTI unghia in gat de plictiseala..Nu pentru ca nu mai posteaza iubirea ta neimpartasita, Serban (altfel, 870 de clase peste tine, vierme!). 😀

    • Si daca vrei sa ma contrazici ,iti aduc aminte de poastarea ta: ¨Nu am de ce sa il iubesc pe cel care ma jignea…¨ Absolut freudiana!!! 😀

      • Esti nebun de-a binelea! Valea, cârcotas dement!

        • Din nefericire pentru tine, postarea ramane pentru ETERNITATE… 😀 😀

          • Ha, ha! Ce satisfactii perverse ai, bai mincinosule! Serban ma înjura, eu îl înjuram, ai venit tu ca prostu apoi sa presupui ca îl iubeam, eu ti-am raspuns ca nu aveam de ce sa-l iubesc si uite la ce deductii ai ajuns în final.

            Scrie si tu, prostovane, ceva referitor la articol, daca esti în stare, lasa prostiile!

          • Ce e scris, ramane scris..Acu, daca vrei tu s-o dai la intors, SUCCESURI PRINTESO!!! 😀 😀

          • Papusica! Un barbat¨straight¨ nu ar fi raspuns NICIODATA cu ¨nu am de ce sa il iubesc…¨
            De-asta faceam trimitere la Freud, ca sa nu te mai chinui sa contesti evidenta.

          • … si când ma gândesc ca uneori pari un om serios… Ciudatule!

  • Radu Mazăre … nu a fost reținut, in Madagascar, după cum a precizat consulul acestei țări, într-un interviu !

  • Mult stimate și iubite „Maestre”, cred c-ar trebui să-l „activezi” pe admin Adrian, in sensul blocării unor postaci neaveniți de genu’ Eugen ful, sau Tudor buCUR , care nu fac al’ceva decât să intoxice blogu’ cu diverse „comentarii” care mai de care mai … „trăsnite” !
    După ce-am scăpat de cei doi (se știe care), ne-am pricopsit cu niște … celule stem „balegoase”, care nu fac al’ceva decât să „întineze” deontologia acestui blog !

    • Balcanicule, te informez, că dacă nu pricepi comentariile cuiva de pe blog nu este de vină autorul acelui comentariu, iar cauza trebuie să o cauți în capacitatea redusă a celui care citește, referitoare în special la logică, democrație, educație, cultură și altele.
      Domnul Cristoiu nu are nevoie de sfaturi, iar pe blog se debat idei … preferabil fără idioți.

  • Stimate Maestre, pe bune, o analiza pertinenta, cum faceti de multe ori, cand nu va lasati sedus de talentul Dvs. de pamfletar.
    ACUM:
    1. E clar ca m-ati blocat si nu mai pot posta comentarii prin logare cu Facebook. Cred ca v-a deranjat teribil faptul ca v-am amintit de mai multe ori episodul cu baiatu ala de la A3 care a zis ca o sa faca pipi pe mormantul Dvs., asta in contextul cand Dvs. continuati sa mergeti la televiziunea respectiva si chiar sa dialogati ca acel baiat, ca si cum nu v-ar fi adresat niciodata acele vorbe de ocara iar el nu si-a cerit scuze public pentru acele vorbe de maidanez.
    2. Promit solemn ca nu mai amintesc acel episod. Sunteti de acord sa dati dispozitie Webmasterului sa ma deblocheze, astfel incat sa pot posta logat cu Facebook? Urmeaza sa vad ce veti dispune.

  • Un raspuns simplist la intrebarea Maestrului ar suna cam asa: „aceeasi” oameni care-l apara si pe Basescu (si care o sa-l apere si pe Iohannis cand nu va mai fi presedinte).
    Altfel, cred ca Maestrul este nedrept fata de mesajul celor de la PSD. Indraznesc sa spun ca mesajul acestora pe tema data reflecta exact modul in care au reactionat cei insarcinati sa reactioneze. Ceva de genul: „Ba lazarica, ba baiatule, tu ca sa-ti salvezi pielea te-ai gasit sa trimiti in instanta dosarul unui presedinte? Ba lazarica, ia stai tu asa sa vedem „noi” ce avem la dosar (si slava domnului, avem destul).” Mai pe scurtatura, cromoplatin 12 a calcat pe bec, facand nefacuta, si cineva s-a sesizat si a scos o fituica de la naftalina.
    N-am stiu noi cei nimeni in drum cine-i Lazar dar sunt convins ca un numar suficient de mare de oameni stiau precis cu ce s-a ocupat Lazar inainte de ’89.
    P.S. Am bagat-o pe aia cu „ba baiatule” pentru ca am sesizat ca toti cei cu afinitati securistice folosesc destul de des aceasta sintagma. Poate ca vorbesc cu pacat, caz in care ii rog pe securistoizi sa-mi ierte perceptia gresita.

    • Aha, mersi, sandman, ca m-ai luminat. Nikola foloseste frecvent aia cu „ba baiatule”. Si ca tactica diversionista, securistoidul sustine ca uraste secu.

      • Dobi, folosesc ¨ba, bivole, vierme samd¨… n-am cum sa evit formularea asta, pt ca te defineste. Daca te deranjeaza, pot sa incerc: Ba, printeso! Dar pedofilul din tine se va razvrati.. 🙂

  • Nu trebuie sa uitam ca multe personalitati s-au lasat prostite de Ion Iliescu în 1989, la fel ca majoritatea populatiei României. Si chiar daca la început au intrat în FSN alaturi de el, în scurta vreme au parasit organizatia neocomunista a acestuia.
    Ion Caramitru nu-i datoreaza absolut nimic teroristului-sef pentru ca a fost printre primii care s-au dezmeticit în 1990 si s-a retras din FSN.
    Corina Cretu îi datoreaza într-adevar cariera lui Iliescu, dar ar fi culmea sa-i ia apararea în dosarul revolutiei, înainte de a afla care va fi verdictul procesului. De unde sa stie ea, mititica, ce învârteli criminale a facut Iliescu si clica lui în ’89 pentru a fi legitimat ca emanat al revolutiei, pentru ocupa functia de sef de stat.

    • Nu știu ce făceai în acele timpuri, dar dacă nu ai participat la evenimente nu le poți înțelege azi din povestirile unora, mai ales că istoricii adevărați nu prea există, iar cei care există nu au încă o opinie definitivă.
      Eu am trăit evenimentele și pot să-ți spun despre ele percepția mea de atunci.
      Primele momente ale revoluției au început cu „Jos Ceaușescu”, iar toți oamenii s-au bucurat să scape de dictator, pentru că după ani de privațiuni, faptul că s-a anunțat că am scăpat de datoria externă (fiind și singura țară din lume care a făcut această mare prostie) dar nu s-au îmbunătățit condițiile a provocat un mare sentiment de revoltă în fiecare om. Din acest motiv nimeni nu a sărit să-l apere pe dictator.
      Însă în al doilea moment al revoluției au început scandările „Jos comunismul”, iar toți cei 3 milioane de membri de partid, împreună cu familiile lor, s-au simțit amenințați.
      Singura nădejde a lor a fost reprezentată de faptul că Ion Iliescu, și el membru de partid, a primit puterea. Orice lider de dreapta (Coposu, Rațiu, sau Câmpeanu) dacă ar fi primit puterea în acele zile se putea solda cu o contrarevoluție. Deci marele merit al lui Iliescu este continuarea transformărilor democratice sub conducerea lui în România, fapt demonstrat și de rezultatele zdrobitoare ale alegerilor din 1990 și 1992. Numai niște răuvoitori pot nega revoluția, denumind evenimentele „lovitură de stat” și afirmând că s-au încălcat nu știu ce legi.
      Precizez că loviturile de stat schimbă conducerea statului, dar sistemul rămâne și numai revoluțiile îl pot schimba, iar încălcarea unor legi ale sistemului schimbat este firească.
      Revoluțiile dărâmă legi nu le respectă!

      • Sustii niste gogomanii…
        1. Cei 4 milioane (nu 3) de membri simpli ai PCR nu s-au temut nicio clipa de ceea ce avea sa urmeze dupa 22 decembrie, doar nomenclaturistii si securistii aveau cosmaruri. Pentru scurta vreme ce-i drept, pentru ca sub obladuirea lui Iliescu, acestora din urma le-a mers tot bine si dupa lovitura de stat.
        2. Exista istorici foarte bine informati care îti demonstreaza cu lux de amanunte cum a preluat puterea Ion Iliescu printr-o lovitura de stat. Îti recomand sa-l citesti pe Alex Stoenescu, ca sa nu mai aberezi. „Perceptia ta de atunci” este o simpla perceptie, documentele vremii pe care le poti studia în cartile lui Stoenescu si a altor istorici fiind cu totul altceva.

        • … ale altor istorici!

        • Ok! Domino.
          Explică atunci rezultatele obținute de Iliescu la alegerile din 1990, 1992 și 2000, sau toți am fost gogomani? Nu ești capabil să înțelegi nici diferența dintre lovitură de stat și revoluție, pentru că ai învățat o „lecție” și o debitezi ca o … moară stricată. Ai auzit de „efectul domino”?

          • Te crezi foarte inteligent, dar postarile tale demonstreaza contrariul.
            Da, toti cei care l-ati ales si l-ati reales pe Iliescu ati fost gogomani. Voi ati distrus viitorul României care, fara Iliescu-presedinte, ar fi putut arata astazi altfel.

          • Domino, mulțumește domnului Iliescu că astăzi poți numi gogomani milioane de oameni care au votat în mod democratic conform opiniei lor. Tu ești un minuscul vierme care nu merită a fi băgat în seamă. Dacă vă legați de Iliescu veți afla ce înseamnă „efectul domino”.

          • Băi full-ule, mai bine taci dreakului, pen’că habar n-ai despre evenimentele de-atunci !
            Vrei sa te dai „dăștept”, dar tu ești … FULL DE PROSTIE, cum am mai spus, de altfel ! Știe toată lumea că a fost LOVITURA DE STAT, iar tu … susții că … nu și nu !!!
            ‘Te bă d’aici și lasă-mă in Pacea Liniștii Mele (PLM) !!!

          • Eugen Ful, m-am lamurit, esti un imbecil! Bai, gunoiule, putini sunt cei care mai vorbesc astazi în termenii astia de slugoi, referindu-se la Iliescu.

          • Cosmine, te referi la toată „lumea animală” viermișorule? Când termini clasele primare și dai examen să intri în rândul primatelor, cred că vei avea o …. surpriză, pentru că nu știi răspunsul la întrebarea: cine este Ion Iliescu?

          • Te-ai demascat „cârtiță” râioasă ! Ești GABRIEL ȘERBAN … reloaded !

          • Cosmine, Ful nu poate fi Serban. Serban era ticalos si vulgar, dar nu era prost. Ful nu-i chiar asa de ticalos ca Serban, nu-i nici vulgar, în schimb îi prost de bubuie.

      • @ Eugen Ful. Si eu am trait evenimentele de atunci. Intr-adevar, primele scandari au fost „Jos Ceausescu”, „Jos cizmarul”, „Jos dictatorul”. Cand, la cateva zile dupa 22 Decembrie, l-am vazul pe unul scriind pe zidul unei institutii „Jos comunismul”, m-am speriat, gandind eu atunci ca asta va da motiv rusilor sa intervina cu armata. Si cred ca multi judecau atunci la fel ca mine.
        Acum, doar un mic bemol la ceea ce ziceti:
        Definirea actului din Decembrie ca Revolutie comporta si aceste considerente:
        – Revolutia in sensul ei clasic, intr-adevar, inseamna inlocuirea regimului politic, dar prin BATALIE CU ARMELE impotriva armatei sau politiei care apara cu indarjire sistemul, pana la obtinerea victoriei de catre armata revolutionarilor. E cazul Revolutiei franceze din 1789 sau al Revolutiei bolsevice din 1917.
        – La noi, in Decembrie 1989, armata, dupa ce mai intai a incercat sa apere regimul Ceausescu, inclusiv prin foc asupra protestatarilor (care protestatari initial nu cereau schimbarea regimului ci doar indepartarea dictatorului), a realizat crima pe care a infaptuit-o aparand in primul rand o persoana, a decis sa-l abandoneze pe Ceausescu. Repet: sa-l abandoneze, nu sa-l indeparteze de la putere.
        – Ca apoi evenimentele au luat cursul spre schimbarea SISTEMULUI, asta ramane de vazut cum si dece s-a intamplat si cui trebuie sa-i multumim. Ca o parere personala, eu as atribui meritul principal lui Dumitru Mazilu, cel care avea deja formulate punctele Proclamatiei citite seara de Iliescu la TV, document fondator al Revolutiei, schimband aproape fundamental sistemul. Bineinteles, e de laudat si faptul ca Iliescu a fost de acord cu ideile lui Mazilu de voie sau de nevoie, asta numai el stie.

        • Tudor Bucur,
          Armata care a tras în demonstranti si care l-a servit pe Ceausescu a fost armata condusa de Milea. Dupa ce acesta a fost ajutat sa se „sinucida”, Stanculescu a preluat conducerea armatei, l-a „ajutat” pe Ceausescu sa plece si i-a deschis calea lui Iliescu spre preluarea puterii, înca înainte ca multimea sa intre în CC. Agentul GRU, Nicolae Militaru, numit apoi de catre Iliescu la conducerea armatei, l-a ajutat pe Iliescu în actiunea lui de a masca lovitura de stat prin filmul cu teroristii în care au murit aproape 1000 de români.
          Cei care-i gasesc astazi scuze asasinului se lasa influentati de propaganda mincinoasa facuta de catre cei apropiati lui.

          • @ domi.
            Sa zicem ca ai dreptate. Ca a fost o lovitura de stat dar care, depasind sensul clasic al notiunii de „lovitura de stat”, a avut ca rezultat schimbarea sistemului, a tipului de regim plitic. ceea ce e propriu unei „revolutii”. Si ce e rau in asta? Credeti ca fara actiunea lui Stanculescu ar mai fi fost indepartat Ceausescu? Spre deosebire de sefii Securitatii, ceilalti sefi ai armatei erau prea prosti ca sa inteleaga ca istoria a luat-o pe alta cale.
            Ca sa impacam si capra si varza: a fost o revolutie dublata de o lovitura de stat care a asigurat ireversibilitatea schimbarii regimului. Ca lovitura de stat era pregatita si nu astepta decat momentul favorabil, asta se va clarifica cu timpul.

          • Tudor Bucur, APROAPE ati împacat si capra si varza:
            – A fost Revolutie în sufletele si actiunile românilor care au iesit în strada fara sa stie de existenta lui Iliescu care se pregatea de ceva timp sa-l rastoarne pe Ceausescu. A fost Revolutie pâna la aparitia lui Iliescu la televiziune.
            – A fost Lovitura de Stat dupa aparitia lui Iliescu, deoarece Iliescu îl voia plecat pe Ceausescu, pentru ca el sa poata construi în România tot comunismul, dar comunismul cu fata umana.
            Cititi cartile si interviurile lui Stoenescu, si o sa va mirati de acuratetea în care acesta prezinta la minut, cu documentele în fata, faptele care descriu Lovitura de Stat din ’89.
            Apoi, nu trebuie sa ignorati faptul ca Iliescu si Militaru au fost marii sefi sub autoritatea carora românii au tras în români din cauza scenariului cu teroristii! Scenariu care a trebuit sa mascheze Lovitura de Stat.

        • Domnule Bucur,
          Câteva probleme trebuie lămurite:
          – De ce strigau oamenii: „Armata e cu noi”?
          – Trupele de securitate erau „armata”?
          – De ce în alte țări foste „comuniste” evenimentele au fost catalogate „revoluții de catifea”?
          – Ce rol a avut generalul Guse în derularea evenimentelor?

          Probabil că mai sunt și multe altele, însă este cert faptul că Ion Iliescu, poate făcând și unele greșeli, a avut un rol decisiv în schimbarea regimului politic și angajarea Romaniei pe calea transformărilor democratice, inclusiv intrarea în NATO și UE.

          • @ Eugen Ful.
            Mda, interesanta observatia ca in celelalte tari evenimentelelor li s-a spus „revolutii de catifea”. „Revolutii” pentru ca au avut ca rezultat final schimbarea sistemului, „de catifea” pentru ca au decurs fara varsare de sange. Dar fara varsare de sange pentru ca fortele armate au fost conduse de oameni mai inteligenti si au realizat ca, oricum, mersul istoriei e implacabil si nu s-au opus cu armele, constienti ca vor da socoteala. Dar au cedat totusi unei puternice presiuni populare, chiar daca populatia nu era inarmata. Au existat deci invingatori si invinsi, ca in orice revolutie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *