Gîndul lui Cristoiu de miercuri, 10 aprilie 2019

Klaus Iohannis – un brav reprezentant al anticomunismului fripturist

Mă număr printre primii care au citit cartea lui Klaus Iohannis, Pas cu pas, apărută în octombrie 2014. Trebuia să particip la interviul luat de Rareș Bogdan pe Realitatea tv în septembrie 2014, la solicitarea mea, care voiam să aflu mai multe lucruri despre viața și activitatea unui candidat surpriză, purtat prin România ca pe Sfintele Moaște pentru venirea ploii, în cadrul unei strategii care la vremea respectivă s-a dovedit genială. Klaus Iohannis a ajuns președinte tocmai pentru că, rămînînd de a lungul campaniei doar un portret înrămat, electoratul i-a presupus virtuți care îi lipseau. Ceva asemănător procesului prin care cucoanele rămîn dezamăgite la pat de autorul unui personaj de roman de o rară virilitate, fără să-și dea seama că autorul împrumutase personajului ceea ce lui îi lipsea.
Pentru că nu mă puteam prezenta la emisiune cu deștu-n gură, am insistat, și șeful de campanie al lui Klaus Iohannis mi-a trimis pe 22 septembrie 2014, Pas cu pas în variantă electronică.

La lectură m-a surprins anticomunismul feroce al lui Klaus Iohannis. De-a lungul și de-a latul cărții, el însuși recunoaște că n-a avut nici o dificultate în viață și în profesie din partea regimului. Deși cu părinții plecați în Germania, a făcut facultatea fără nici o problemă, a fost repartizat profesor lîngă Sibiu și nu la Cucuieții din Deal, s-a însurat și a dus o viață cu nimic deosebită de a cetățenilor României. Nicăieri în carte nu apare vreo secvență în care să-l fi urmărit Securitatea, să-l fi chemat vreun tovarăș de la Inspectorat și să-i pună în vedere că predă o Fizică contrarevoluționară. Nu i s-a respins nici o carte, din simplul motiv că n-a scris nu o carte, dar nici măcar un articol. N-a avut nici un neam închis de comuniști sau măcar persecutat de comuniști. N-a avut nici un singur moment de rebeliune față regimul comunist sau măcar față de Ștabii de la vremea respectivă, care să-l fi adus în situația de a-și fi riscat nu libertatea, dar măcar viața comodă pe care o ducea. El însuși recunoaște că rebeliunea sa consta în consumarea la petreceri, alături de alcool, a bancurilor cu comuniști. Singurul gest văzut de el cît de cît de dizident a trecut neobservat de Organe și pe drept cuvînt, deoarece nu era deloc dizident:

„Cînd am ajuns tînăr dascăl, se ţineau ore de informare politică şi, pe rînd, trebuia să pregătim fiecare cîte un referat de informare politică. În loc de referat, eu am luat ziarul Scînteia, l-am dus la şedinţă şi le-am zis să citească fiecare pe cont propriu, dacă îi interesează. Erau lucruri absolut mărunte, nesenzaţionale, dar nici măcar aşa ceva nu era obişnuit pe atunci. Conducerea şcolii a reacţionat cu acreala cuvenită, ceilalți au rîs. Nu m-au tracasat, în schimb, niciodată.”

Cu toate acestea, potrivit mărturiilor din carte, el a urît și urăște comunismul :

„Nu am fost un dizident anticomunist. Doar i-am urât, nu i-am putut suferi. ”

Candidatul folosește prilejul acestei broșuri strict electorale (am scris despre Pas cu pas ca despre o scriere lipsită de orice valoarea literară sau măcar documentară, cum se întîmplă cu adevăratele cărți de memorii) pentru a-și declara anticomunismul feroce:

„Eu am fost, cum am mai spus deja, un anticomunist în privat. Am fost împotriva comunismului ca individ, la nivel personal, la fel ca toată familia mea. Atunci nu aveai căi de a exprima aceste lucruri, decît în anumite situaţii de nesupunere civică, despre care am povestit. Sunt un anticomunist convins şi cred că Ceauşescu a fost unul dintre cei mai toxici români. (…) Însă uităm de crimele în masă, de faptul că nu puteam să ne spunem părerea cu voce tare, uităm de viaţa gri, uităm de martiri, de călcarea în picioare a simbolurilor naţionale, de falsificarea istoriei.”

Repet, Klaus Iohannis n-avea nici un motiv nici să iubească, nici să urască comunismul.
Cu toate acestea Pas cu pas ne propune un anticomunism pe care nu l-am întîlnit la nici un fost deținut politic, nici la Corneliu Coposu, nici la Ion Diaconescu, nici la Mircea Ionescu Quintus.
La vremea respectivă n-am găsit nici un motiv temeinic al acestui anticomunism feroce. În carte nu spunea nicăieri că l-ar fi citit pe Soljenițîn cu al său roman O zi din viața lui Ivan Denisovici, sau pe Marin Preda, cu al său Cel mai iubit dintre pămînteni. De fapt nu spune c-a citit vreo carte, ceea ce nu mă miră. Nu pare a fi om care să-și piardă timpul cu așa ceva..

Ca președinte, Klaus Iohannis i-a întrecut pe toți președinții postdecembriști, inclusiv pe Emil Constantinescu, pe mai toți lideri politici în cultivarea unei poziții anticomuniste pînă-n pînzele albe.
Într-un număr anterior, am invocat alte numeroase intervenții publice ale lui Klaus Iohannis care dau curs unui anticomunism feroce. Pe 16 decembrie 2014 pleda la Timișoara pentru un Muzeu al Comunismului:

„Regimul comunist s-a sfîrșit așa cum s-a instalat, prin crime și abuzuri. Nu ne mai putem permite să ignorăm abuzurile. Viitorul democratic al națiunii române depinde de modul în care ne asumăm un trecut tragic. Avem mereu nevoie de amintire și reamintire, doar așa ne putem feri de comunism. România are nevoie de un muzeu al comunismului care să inspire nevoia de toleranță. Ca președinte al României voi pleda pentru construirea unui astfel de muzeu”.

În paralel cu denunțarea comunismului, pe care-l pune alături de fascism, Klaus Iohannis n-a contenit a elogia pe cei care au plătit cu libertatea curajul de a se ridica împotriva comunismului:

„Regimul comunist a lăsat urme profunde în societatea românească și, încă de la începutul mandatului meu, am pledat pentru recuperarea trecutului, condamnarea crimelor comunismului și pentru omagierea victimelor totalitarismului. Întreaga noastră considerație se îndreaptă către acele persoane care s-au opus regimului comunist, dovedind fidelitate față de principiile democratice. Ele reprezintă adevărate modele pentru generația de astăzi, însă nu trebuie să uităm, totodată, că cei vinovați pentru ororile din acei ani trebuie aduși în fața justiției și pedepsiți.” ( Din Mesajul transmis la deschiderea lucrărilor celui de-al XXV-lea Congres al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România, 23 august 2018).

Toate bune și frumoase.
Numai că după dezvăluirile privind prestația lui Augustin Lazăr de procuror comunist zelos, Klaus Iohannis nu numai că n-a cerut demisia celui care refuză să-și dea demisia de onoare, dar mai mult exploatînd momentul propagandistic al trimiterii în judecată a Dosarului Revoluției, a emis un Comunicat de sprijinire a celui care a refuzat eliberarea condiționată a deținuților politici de la Aiud.

Mulți se vor fi mirat de sprijinirea necondiționată a lui Augustin Lazăr.
Nu e vorba de a-l trimite pe Augustin Lazăr în judecată pentru ce a făcut ca președinte al Comisiei de eliberări condiționate, nici de a-i lua pensia babană, nici măcar de a-l scoate din procuratură. E vorba pur și simplu de a-l forța să demisioneze din postul de Procuror General al unei țări conduse de un anticomunist feroce.

Pe mine nu m-a mirat prestația lui Klaus Iohannis.
Încă de la vremea cărții Pas cu pas, l-am suspectat pe Klaus Iohannis de ceea ce eu am numit anticomunismul fripturist, altfel spus de anticomunismul manifestat în chip exagerat din interese precise și nu din convingeri. În cazul lui Klaus Iohannis, anticomunismul feroce a fost și este o modalitate de a ascunde faptul că n-a făcut un singur gest de rebeliune pe vremea comunismului și mai ales că n-a avut nici o problemă. Eu, care nu mă dau anticomunist, pot invoca multe momente în care spiritul meu rebel mi-a dat bătăi de cap. Am mai amintit că, asistent universitar fiind la Cluj, am fost pus în discuția organizației de partid pe facultate pentru c-am refuzat să mă înscriu în Gărzile patriotice. La vremea respectivă fripturismul lui Klaus Iohannis avea sorginte strict electorală. Klaus Iohannis candida din partea PNL, partid care cel puțin prin moștenirea Brătenilor se voia anticomunist și prin martirii din închisori, stegar al luptei împotriva dictaturii. Ulterior, a folosit anticomunismul în bătălia împotriva PSD și pentru a face pe plac TeFeLi- – tilor.

Că e vorba de un anticomunist fripturist și nu de unul de convingere, de credință, ne spune momentul numit Klaus Iohannis tradus în China.
În august 2016 se află cu stupoare că volumul Pas cu pas e pe cale să apară în China, la editura pentru străinătate a regimului comunist.
Anticomunistul Klaus Iohannis acceptase fără probleme ca volumul său să fie tradus și tipărit de regimul comunist.
Scriam la vremea respectivă în comentariul de pe cristoiublog.ro și Evz.ro, KLAUS IOHANNIS – MITUIT DE CHINA COMUNISTĂ prin publicarea în limba chineză a cărții «Pas cu pas»:

„Prin urmare, ca şi România comunistă, China are o editură care traduce şi tipăreşte pe banii statului chinez anumite cărţi din străinătate: China Translantion & Publishing House înființată în 1973.
În regimul comunist, toate editurile erau de stat și prin urmare scutite de grija pentru vînzarea unei cărți. Corespondentul comunist român al editurii chineze la care apare cartea lui Klaus Iohannis e Editura politică.
La fel ca în România comunistă, în China comunistă editura China Translantion & Publishing House traduce şi tipăreşte cărţi din străinătate ale unor autori faţă de care statul comunist chinez are interes să-i traducă.
Fie că autorii respectivi au scris cărţi favorabile Chinei comuniste, fie că ei sînt înalţi demnitari din ţările respective.”

Dar nu numai atît.
La cererea autorităților comuniste, anticomunistul Klaus Iohannis acceptă să i se scoată din carte toate pasajele în care denunța comunismul!
Acum îl apără pe procurorul communist Augustin Lazăr.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

22 comentarii pentru articolul „Gîndul lui Cristoiu de miercuri, 10 aprilie 2019”

  • Ba Teo Matei , pe cine crezi tu ca intereseaza cand si ce fel te-a fatat ma-ta , puteai la fel de bine sa fi fost fatat si pe vremea ciumii lu’ Cargea , tot paguba-n ciuperci , doar ca-i zapaceai si pe aia cu cine stie de tampenii , ca de munca nu v-ati luat vreodata neamul vostru , nici in sclavagism nici in socialism , d-aia n-ati fost persecutati , erati sifoane in corpore , de la bunici la nepoti .

    • corect 😎

      • Treaba e, de ce nu pleacă sluga Statului Paralel Avgustin Lazăr? Se știe răspunsul! Celelalte slugi, gen Cristina Tarcea de la ICCJ sau Kovesi încă mai au nevoie de acest prăpădit ex-coumunist, dar care era torționar ptr oriece regim plătește mai bine. La bulău cu Lazăr, pe model Vișinescu! 😎

        • Maestre Cristoiu, agramații de la ziarul Capital au aflat în sfîrșit că sclavul Soros Antonio tajani o sprijină pe Kovesi la Bruxelles. Mai mult, agramații de la ziarul dvs de suflet, EVZ, reuau știrea. De ce nu vă întoarceți puțin la EVZ să le dați niște lecții de jurnalism. Rîd și curcile azi de Capital și EVZ 😆

          • Antonio Tajani nu este “cel mai puternic om din Europa”, cum cred agramații aduși de Andronic în presă pe salariu minim. Tajani este un executant al lui Soros, care prin banii lui, dați nu ca șpagă ci ca finanțare, este cu adevărat cel mai puternic om din Europa. Ptr că i s-a permis asta de către cuplul de cimpanzei politici Jucker- Frands Timmermans. OIa, imaginați-vă că era Trump la conducerea Comisiiei Europene. 😆

  • Maestre, nu mai faceti comparatii intre diverse evenimente religioase si campanii electorale pentru ca nu stapaniti subiectul. In toate cazurile cand preotii si credinciosii au purces la procesiuni pentru aducerea ploii insotiti de sfintele icoane, natura s-a supus. Care sa fie explicatia? Eu o stiu, dvs., nu!

    Nu mai vehiculati ideea alegerilor corecte de la prezidentialele din 2014 pentru ca gresiti! Iohannis a ajuns presedinte ca urmare a unei uriase manipulari si a furtului masiv de voturi. Baietii s-au folosit de diversiunea cu impiedicarea romanilor din strainatate de a vota pentru a justifica FURTUL. Diferenta de 2.000.000 de voturi in favoarea lui Iohannis dintre cele doua tururi de scrutin a fost doar pe hartie, ea neexistand in realitate. Ca si in cazul lui Geoana, Ponta a fost vaduvit de presedintia Romaniei pentru ca daduse semnale deviationiste prin apropierea de China si Rusia. Acesta este SISTEMUL, care inglobeaza si statul paralel, de care dvs. se faceti atat caz.

  • Cuvântul cheie, ca sa-l intelegem pe Johannes, ,,aproape” anticomunist!

  • “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”
    Traducere:
    “De ma vei destitui,……”

  • Tot anticomunismul post ’90 e fripturist

  • Farfuridi-Petrescu Șerban
    ¨Să postați bine, că Gramatik nu mai vine, spre satisfacția unora! A fost blocat! Adio!¨
    Lasa ba, ca tot se plangea ca nu are timp de matematica..acu poate sa aprofundeze inmultirea cu 7. 😛

    • Acu vad ca Farfuridi e chiar Cernat, care se jura si pe ma-sa ca nu e el..Lasa Dicky, iti dai UE singur! 😛

  • Teo Matei, daca a fost blocat Cârnatu´, a fost blocat de FB.
    In niciun caz pentru ¨ADEVARUL rostit fara perdea¨…

  • Interesantă chestia cu cartea publicată in China după ce a fost cenzurata cu acordul autorului.
    Avem un precedent celebru, însă un pic altfel.
    Boris Pasternak, cunoscut mai mult ca traducător de geniu a scis in anii 60 romanul DR. Jivago. Editurile sovietice au refuzat sa-l publice, așa ca a apărut pe blat in străinătate, in plin Război Rece. Romanul e bun, a luat Premiul Nobel.Doar ca autoritățile sovietice, nu au fost de acord, așa ca Pasternak a refuzat premiul. Bineînțeles de buna voie.
    Alegere înțeleapta, a murit in patul lui si a rămas si in istoria literaturii.
    Inhannis in ce istorie va rămâne?

    • Teo Matei, nus daca ai observat, dar unii vorbesc despre deplasari si altii despre deplasari EXTERNE(comunicatul).
      La canarul Augustin.
      Chiar nu crezi ca e fo diferenta???

      • Teo Matei, ti-am semnalat o discrepanta..Daca tu nu vrei sa ti-o asumi, sau te duci in extrema cealalta, e problema ta. Dar nu cred ca esti atat de idiot incat argumentul tau, la afirmatia: nu e alb! este: dar nici negru! 🙂 🙂
        Pe bune! Credeam ca macar un minim de inteligenta si decenta, nu-ti lipseste!!

        • Teo Matei, lipsa, oricare ar fi ea, vine din faptul ca nu ai ales sa iei in considerare acest mic detaliu..ceea ce te decredibilizeaza ca si comentator. Ca ulterior zici ca ai facut diferenta si ti-a dat cu minus sau cu plus, nu e relevant in ecuatia generala..asta daca incercam sa fim rigurosi si corecti cu noi insile.. 😛

  • Trăiască Klaus Iohannis!!! Un conducător ca Carol I!!!

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

De ce n-a scris Donald Trump pe Tweeter, „prietenul meu Liviu Dragnea a fost arestat, regret”? (înregistrarea integrală a emisiunii „Gândurile lui Cristoiu” din 13 iunie 2019)
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: